Da, celor care mi-au făcut rău...dacă aş putea, le-aş da pedeapsa să înţeleagă deplin, să conştientizeze absolut tot ce au făcut. Să fie fiecare pedepsit în raport cu puterea sa de raţionalizare, să înţeleagă totuşi cât mai mult. Dacă mintea nu îi ajută să înţeleagă, atunci pedeapsa va fi mai mică, mustrările de conştiinţă mai mici, dar acei oameni fiind mai săraci cu duhul sunt mai puţin vinovaţi (unii dintre ei, cei care sunt instrumentele celor răi şi puternici). Pentru mine conştiinţa unui om înseamnă parte din Dumnezeu şi este singura pedeapsă posibilă. Cred că oamenii pot să aibă într-o oarecare măsură conştiinţa binelui şi a răului, dar întorc capul în faţa răului, refulează cum spun psihanaliştii faptele neplăcute, blamează adeseori victima pentru a menţine viaţa lor şi a grupului de apartenenţă netulburate. Le-aş pune în faţă adevărul pe care nu vor să îl vadă aşa cum unii împing botul câinelui mic în murdăria pe care o face pentru a îl educa. Desigur, veţi spune, aşa vor fi pedepsiţi numai cei buni, fiindcă acelora răi nu le pasă...Da, corect. Pe cei răi cu adevărat i-aş pedepsi dublu faţă de ceea ce mi-au făcut ei mie.



