Daaa... Eu n-am ce discuta cu cineva ca el.
Implicarea tatalui in viata copilului
Început de *ella, Lun 5 iul 2010 · 227 răspunsuri · 20.242 vizualizări
Amarena a scris:Ca o paranteza, daca tot vorbim discutii, nu te apleci asupra lui, ci te cobori pana la nivelul la care te poate privi in ochi.Si eu cred ca nu e obligatoriu sa-l iei in brate, dar deja o dam in altele.
Acum am o veste buna pentru voi, parintii. ( 
sa nu ma suspectati ca sunt sectanta )
Luati-va in brate copiii, nu-i privati de nici un gest tandru, de nici o mangaiere sau sarut. Atat de important este pentru ei. Mai apoi ca si adulti de putine ori in viata vor fi tinuti in brate si mangaiati fara ca nimic in schimb sa nu fie asteptat de la ei. Aceste gesturi aduc siguranta pentru cel mic, constiinta propriei valori pana la urma. Cati dintre noi, adulti fiind, sunt in siguranta in relatiile lor, familiile si casele lor? Si nu stim oare cat de greu obtii confirmarea propriei valori dupa ce ai crescut mare in timp ce mama prin gesturile sale tandre si cuvintele de incurajare arata micutului cat de important si deosebit este?
Sunt de parere ca nici un gest tandru, mangaiere sau alintare nu este nepotrivit in relatia cu copiii nostri. Mai tarziu viata ii va da de toti peretii si le va scoate din cap toate minunatele bucurii si sentimente pe care copil fiind, parintii, dar mai ales mama, este in masura sa le aduca in viata celui mic fara nici un efort si in mod gratuit.
Scuze Amarena ca te-am citat dar am vrut sa fac in acest fel legatura cu discutia noastra anterioara pe acest topic.
Poate vorbesc prostii :)
N-am zis nicaieri ca NU TREBUIE sa ne luam copiii in brate. Am mai citit chestia asta o data, probabil zisa tot de tine. In mare parte sunt de acord.
Dar nu sunt de acord cu excesele. Nu sunt de acord sa sar sa il iau in brate, imediat ce incepe sa se smiorcaie, din nu stiu ce moft de-al lui sau nu stiu ce incercare de a ma "santaja".
Mai ales baietii, daca sunt luati prea mult in brate (si nu ma refer la varsta de sugar acum si nici la cea a primei copilarii) risca sa devina ca sotul despre care se discuta aici, pe topic.
Amarena a scris:N-am zis nicaieri ca NU TREBUIE .Mai ales baietii, daca sunt luati prea mult in brate (si nu ma refer la varsta de sugar acum si nici la cea a primei copilarii) risca sa devina ca sotul despre care se discuta aici, pe topic.
:)
Editat Lun 5 iul 2010 21:18
*ella a scris:A fost crescut pe principiul ca femeia trebuie sa faca si barbatului sa i se dea. Si nici nu are rabdare cu copilul. Daca il aude ca plange se enerveaza, dupa un anumit timp.
Pai si nu stiai aspectul asta cand te'ai casatorit ?
Veti imbatrani... el va ramane stapanul telecomenzii,iar tu vei tine casa ,, copilul, problemele, etc.
Amarena a scris:ma rog, nu conteaza de ce plange, ar trebui sa ia si el parte la calmarea lui. Adica nu se implica in nici un fel, ca sa poata sa dea vina pe tine?! :)
Nu e genul de copil care plange din orice. De exemplu, mai plange cand ii e somn. Sau se smiorcaie cand vrea o anume jucarie si nu poate sa ajunga la ea. Imi arata cu mana ce vrea.
NABOO a scris:daca nici unul din aceste motive nu exista---atunci plange degeaba..speculeaza o slabiciune a voastra tradusa in rasfat...( cum ar fi --luatul in brate, sau leganatul excesiv..etc )
Nu am abuzat de chestia cu luatul in brate. Si nici cu leganatul. Prefer sa-i vorbesc si sa-i explic ce si cum. Multe lucruri le intelege. Nici nu-i place sa stea numai in brate. Prefera sa mearga de colo-colo, prin casa. Stie sa mearga.
Ravl a scris:Pai si nu stiai aspectul asta cand te'ai casatorit ?Veti imbatrani... el va ramane stapanul telecomenzii,iar tu vei tine casa ,, copilul, problemele, etc.
Da, ideal.
*ella a scris:Cat de mult trebuie sa se implice un tatic in viata copilului? Acesta nu trebuie sa ia parte la activitatile zilnice din viata acestuia? Sotul meu este putin cam rece. Isi iubeste copilul dar nu prea se joaca cu el, nu iese cu el in parc, nu prea ii acorda atentie. Ce as putea face sa il determin sa se apropie de copil?Copilul cel mai mult sta cu mine..si raceala asta parca e de ambele parti.
Cate luni are copilul?Lucrul asta trebuia facut de cand erai insarcinata,chiar.Sa il fi incurajat sa fi vorbit cu micutul chiar pana sa se fi nascut.Sa ai multa rabdare si intelegere.Poate se simte depasit si are si el senzatia de raceala din partea copilului.Si pentru tatici e greu cand se naste un copil.Se spune ca la ei e o sarcina psihologica.Tu esti puntea de legatura intre ei.Nu cred ca e o idee buna sa il fortezi,ci sa ai rabdare si sa discuti cu el.Si sa ii acorzi si lui atentie,sa nu se simta dat la o parte.
lorelai1907 a scris:Tu esti puntea de legatura intre ei.Nu cred ca e o idee buna sa il fortezi,ci sa ai rabdare si sa discuti cu el.Si sa ii acorzi si lui atentie,sa nu se simta dat la o parte.
Nu il fortez. Am avut rabdare. Continui sa am. Copilul nu poate sa se apropie de el, atat timp cat simte ca tatal lui nu este interesat de el. Nu ii place sa se joace cu el, sau sa ii vorbeasca.
Stiu ca isi iubeste copilul. Ca mereu se minuneaza de el, de cat de frumos a crescut!
Dar prefera sa stea deoparte.
De ce, nici acum nu stiu.
*ella a scris:Dar prefera sa stea deoparte.De ce, nici acum nu stiu.
E comod. Ingrijirea unui copil nu e o plimbare la bulevard. E obositor. Iar el e un om obosit, doar munceste. Nu?
*ella a scris:Nu il fortez. Am avut rabdare. Continui sa am. Copilul nu poate sa se apropie de el, atat timp cat simte ca tatal lui nu este interesat de el. Nu ii place sa se joace cu el, sau sa ii vorbeasca.Stiu ca isi iubeste copilul. Ca mereu se minuneaza de el, de cat de frumos a crescut!
Dar prefera sa stea deoparte.
De ce, nici acum nu stiu.
Aveti sau ati avut ceva probleme in casnicie?