Implicarea tatalui in viata copilului

Walpurgisnacht a scris:

Pana aici toate bune si frumoase.

Dar ce-i mai sus in citat...ar fi de dezbatut si de despicat.

QUOTE (NABOO @ Aug 24 2010, 04:38 PM) *

Am citit pe undeva ca tataal este cel care stabileste identitatea sexuala a copilului.

Pentru baieti, el este cel care confirma identitatea masculina.

Mai tarziu, tatal este modelul in cuplu.

Pentru fete , iubirea paterna le definitiveaza identitatea feminina..

Recunoasterea feminitatii le intareste increderea in sine..

Toate acestea duc la o crestere armonioasa in primii ani, cand se dezvolta creierul copilului..

De fapt..de aici incepe realmente implicarea activa a tatalui in cresterea copilului.

Daca pana la varsta de 2-3 ani, implicarea a fosm mai mult formala, dupa varsta asta ea trebuie sa fie una educationala.

Stabilirea reperelor si ajustarea exemplului propriu pentru a nu deforma perceptia copilului asupra realitatii.

Putem despica si dezbate,,

Sunt direct interesat...

Si daca unii sunt carcotasi, le pot face pe plac si pot cere ca topicul sa fie scos din cursa pentru joc.

Dar nu vreau sa la fac pe plac.

Nu-mi plac oamenii simpli.

NABOO a scris:

Nu-mi plac oamenii simpli.[/i]

mie da, cu conditia sa nu fie redusi si limitati :0

revenind:

NABOO a scris:

Pentru baieti, el este cel care confirma identitatea masculina.

Mai tarziu, tatal este modelul in cuplu.

Pentru fete , iubirea paterna le definitiveaza identitatea feminina..

De aici inteleg ca tatal este cel care da identitatea masculina baiatului si definitiveaza identitatea feminina.

Atunci ma intreb mama ce da? Ea ce face? Doar schimba pampersul si da mancare pasata?

Dupa varsta de 2-3 ani ai copilului ea este doar o umbra? Eventual o menajera in ecuatia copilariei, adolescentei, tineretii?

Cine face cozonacul si cine impleteste sosoni pt nepoti?

Eu cred ca AMBII parinti trebuie sa fie implicati, fiecare dupa inclinatii si dupa cum ii dicteaza sufletul (daca ii dicteaza ). Daca esti implicat doar fizic, sa vada unii si altii ca ESTI langa copilul tau, dar sufletul tau e departe de ce se intampla in imediata ta apropiere...degeaba.

Eu cred ca un tata iubitor poate sa fie peste 9 tari si 9 mari ani de zile departe fizic de familie. Daca in suflet exista CEVA, ceva-ul ala construieste legaturi nebanuite.

Personal nu cred ca 'implicarea tatalui creste IQ-ul copilului".

Ci doar ca prezenta efectiva a tatalui, sentimentele lui fata de familie fac mult mai mult decat implicarea in cine stie ce filosofie.

Iar prezenta ambilor parinti in conditiile in care astia se mai si inteleg, echilibreaza copilul.

Ce conteaza IQ-ul copilului in conditiile in care copilul tau e depresiv?

Ce conteaza IQ-ul copilului tau, daca el la varsta de 30-40 de ani e singur, castiga bine dar e nefericit?

IQ-ul nu e totul in viata.

Dupa cum nici banul sau frumusetea nu-ti aduce prea multe pe tava care sa iti tina de foame si de sete si de fericire a la long.

Lucast a scris:

Nu pot decat sa-ti urez sa fii acelasi mare dobitoc

Esti un exemplu bun pt un copil, indif de varsta lui!

Keep goin' :) !

Walpurgisnacht a scris:

revenind:

De aici inteleg ca tatal este cel care da identitatea masculina baiatului si definitiveaza identitatea feminina.

Atunci ma intreb mama ce da? Ea ce face? Doar schimba pampersul si da mancare pasata?

Dupa varsta de 2-3 ani ai copilului ea este doar o umbra? Eventual o menajera in ecuatia copilariei, adolescentei, tineretii?

Cine face cozonacul si cine impleteste sosoni pt nepoti?

Eu cred ca AMBII parinti trebuie sa fie implicati, fiecare dupa inclinatii si dupa cum ii dicteaza sufletul (daca ii dicteaza ). Daca esti implicat doar fizic, sa vada unii si altii ca ESTI langa copilul tau, dar sufletul tau e departe de ce se intampla in imediata ta apropiere...degeaba.

Eu cred ca un tata iubitor poate sa fie peste 9 tari si 9 mari ani de zile departe fizic de familie. Daca in suflet exista CEVA, ceva-ul ala construieste legaturi nebanuite.

Personal nu cred ca 'implicarea tatalui creste IQ-ul copilului".

Ci doar ca prezenta efectiva a tatalui, sentimentele lui fata de familie fac mult mai mult decat implicarea in cine stie ce filosofie.

Iar prezenta ambilor parinti in conditiile in care astia se mai si inteleg, echilibreaza copilul.

Ce conteaza IQ-ul copilului in conditiile in care copilul tau e depresiv?

Ce conteaza IQ-ul copilului tau, daca el la varsta de 30-40 de ani e singur, castiga bine dar e nefericit?

IQ-ul nu e totul in viata.

Dupa cum nici banul sau frumusetea nu-ti aduce prea multe pe tava care sa iti tina de foame si de sete si de fericire a la long.

A nu se interpreta..

IQ la copii, si IQ in general, nu arata nivelul de cunostiinte si desteptaciunea unui om.

El arata nivelul de inteligenta la un moment dat.

Sunt copii care au un bogat bagaj de cunostinte dar in acelasi timp nu sunt la fel de inteligenti ca altii care nu au acumulat la fel de mult.

Pot da un exemplu care , sunt sigur , ca nu o sa fie pe placul multora.

Dar este un exemplu studiat..

Gigi Becali.

Nu putem spune ca este un om cu o vasta cultura si nici doct.

De multe ori arata ca nu are maniere.

Insa este un om inteligent si nu putem nega asta...eu unul nu neg asta.

De ce oare se spune ca un copil este mai mamos/mamoasa?

De ce nu se spune ca este tatos?..

Pentru ca mama este refugiul cald al copiilor--de cele mai multe ori.

Inca de la alaptare se face o legatura speciala intre sugar si mama.

Sentimentul de aparare a "puiului" se pastreaza pana la capat.

Parintii sunt cei care traseaza limitele--impreuna--si tatal este cel care accentueaza importanta acestor limite.

Cel mai bine se vede la copii din gradinita.

Diferentele de educatie primita acasa se vor vedea prin afisarea personalitatii copiilor in fata celorlalti copii.

Doar prezenta tatalui nu poate insemna si educarea copilului.

Asa cum ai spus si tu--ce sa faci cu un tata depresiv?

Copilul vede , nu intelege dar copiaza ...absaorbe tot crezand ca asa este normal.

Prezenta tatalui trebuie sa fie activa,pentru a echilibra balanta.

făcut curăţenie

evitaţi referirile la persoana şi familia celorlalţi, discutaţi pe ideile la subiect

nu mai zic

Diela a scris:

făcut curăţenie

evitaţi referirile la persoana şi familia celorlalţi, discutaţi pe ideile la subiect

nu mai zic

NABOO a scris:

Sunt copii care au un bogat bagaj de cunostinte dar in acelasi timp nu sunt la fel de inteligenti ca altii care nu au acumulat la fel de mult.

Ce e de preferat: un copil cu bagaj mare de cunostinte dar cu o inteligenta mai redusa, sau un copil cu inteligenta ridicata si cu un bagaj de cunostinte mai redus (stiu, de preferat extrem de inteligent, cu un bagaj mare de cunostinte, frumos, sanatos, cu bani de la ma-sa si tupeu de la ta-su sau invers, dupa posibilitati - facem abstractie de astia).

si..btw..

discutia a degenerat din alta cauza...

nu-mi asum vina..

Walpurgisnacht a scris:

Ce e de preferat: un copil cu bagaj mare de cunostinte dar cu o inteligenta mai redusa, sau un copil cu inteligenta ridicata si cu un bagaj de cunostinte mai redus (stiu, de preferat extrem de inteligent, cu un bagaj mare de cunostinte, frumos, sanatos, cu bani de la ma-sa si tupeu de la ta-su sau invers, dupa posibilitati - facem abstractie de astia).

de preferat este un copil sanatos-

stiu ca suna ca un laitmotiv..toti parintii spun asa..

nu stiu ce sa zic!..

este o intrebare dificila.

Unii ar prefera un copil cu o inteligenta sclipitoare, altii unul cu un bagaj consistent.

eu unul, cred ca as vrea un copil cu o inteligenta sclipitoare.

degeaba , copilul este doxa si bubuie de carte daca nu stie sa puna in practica cunostintele.

at despre un copil inteligent...!!

mai tarziu, flerul si spiritul de lider isi vor pune amprenta asupa lui.

si in toata povestea asta, tatal are un rol major.

nu vreau sa par misogin si nici nu sunt desi poate asa pare.

rolul mamei in cresterea si educarea coplului este bine definit.

sunt atributii majore care sunt impartite bilateral.

copilul are nevoie de ambii parinti..

fiind cazuri cand un copil nu beneficiaza de ambii parinti, pot spune ca acel copil poate ( poate ) avea unele carente..

hai sa nu le zic carente..suna cam urat, dar tare pe care trebuie sa le care , tot are.

"tare" cantareste mai greu decat "carente"

in fine...

eu prefer un copil normal

in limitele mele de normalitate

Walpurgisnacht a scris:

"tare" cantareste mai greu decat "carente"

in fine...

eu prefer un copil normal

in limitele mele de normalitate

nu te contrazic..

carentele se pot remedia pe cand tarele mai greu..

cred ca am gresit cand am spus asta..

care sunt limitele tale de normalitate?

pentru un copil, bineinteles..

si cat de importanta este pentru tine implicarea tatalui in cresterea copilului?

dupa cum spui tu, lipsa tatalui nu ar fi o problema pentru copil..

eu asa inteleg..

NABOO a scris:

care sunt limitele tale de normalitate?

normalitate pentru mine: stare de bine pentru mine

normalitatea in ceea ce priveste copilul: stare de bine a copilului, stare de bine a mea cu privire la copil

iar binele unui copil nu e prea greu sa il vezi: un copil vesel e un copil care se simte bine

NABOO a scris:

si cat de importanta este pentru tine implicarea tatalui in cresterea copilului?

dupa cum spui tu, lipsa tatalui nu ar fi o problema pentru copil..

eu asa inteleg..

ai inteles exact pe invers

mai sus, intr-un post anterior, pledam pt o ridicare in slavi mai soft cu privire la implicarea tatalui in detrimentul mamei, pt ca in cresterea unui copil mama este pionul principal. ea da tonul inca din prima secunda de conceptie, ea influenteaza toata sarcina in procent majoritar.

dupa nastere, ambii parinti sunt importanti nu doar fizic, ci mai ales emotional.

ba chiar spuneam ca a fi doar fizic langa copilul tau, doar sa ii dai o lingura de mancare si sa-l supraeghezi nu e suficient.

e drept, in comparatie cu cei abandonati care nu au parte nici de prezenta fizica a parintilor...e diferenta. Poate si de aici sa ne gandim ca fiecare copil si fecare parinte se merita unul pe altul in virtutea alegerilor deja facute.

lipsa tatalui indraznesc sa afirm ca marcheaza un copil indif de caz.

dar si prezenta unui tata atrage dupa sine 'marcari': bune sau rele.

si - cu riscul de a fi subiectiva avand in vedere ca sunt mama si femeie - ma gandesc ca un copil este mai profund afectat de o mama care il abandoneaza imediat dupa nastere, de o mama alcoolica, de o mama denaturata, de o mama absenta.

in mintea mea tatal contureaza ceva ce deja exista

mama contureaza inca de cand ceva-ul este aproape invizibil. adica aproape ca mama contureaza ceva ce - impropriu spus - nu exista. exista dar nu il vezi.

ma gandesc ca ceea ce emite o femeie nu poate emite un barbat si invers.

si avand in vedere ca marea majoritate a copiilor vin pe lume din barbat si femeie (nu e cazul unor jocuri in eprubeta) la fel ma gandesc ca amandoi sunt importanti in formarea copilului.