Pana acum 6 ani radeam de cei care vorbeau despre asa ceva.Cum fac ,de altfel,majoritatea care nu trec prin astfel de situatii.Problema noastra,a oamenilor este aceea ca nu prea suntem capabili sa intelegem anumite aspecte ale vietii,ne e greu sa credem,sa accepta, ca pot exista si alte forme de viata decat cele pe care le putem vedea.
Dar ca sa nu ma abat de la subiect, o sa va povestesc o faza.Ba nu,doua 
Asa. Era o frumoasa zi de vara,cald,razele soarelui imi mangaiau obrajii :)) bla bla bla. Eram la tara la bunici si obisnuiam sa dorm de amiaza pentru ca afara era extrem de cald.Casa are doua intrari.Eu,am plecat de la vara-mea care sta la doua case de mine, direct sa dorm, in ultima camera, fara sa mai merg sa iau masa de pranz pentru ca stiti cum e vara in Sud...40ji de grade si din alea alea...Na,cand am intrat in camera asa brusc parca nu ma mai tineam pe picioare de somn.M-am aruncat in pat si am adormit.Dupa habar nu am cat timp,in somn mi se facuse asa de frig si tot incercam sa ma trezesc sa pun ceva pe mine.Am deschis intr-un final ochii si in fata mea era o silueta...o femeie cu batic...ceva de genu....si am ramas blocata , apoi,crezand ca e bunica mea(pt ca vedeam putin in ceata si inca imi era somn) i-am zis'mi-e frig'' si ea mi-a zis''culca-te la loc ca iti dau eu ceva''.Si am adormit iar.
Cand m-am trezit aveam un cearseaf pe mine si eram toata transpirata(pt ca ,repet ,era EXTREM de cald afara).
Am vazut ala pe mine dar mi-am amintit faza si nu m-am speriat pt ca eram convinsa ca a fost bunica-mea.Na ,am coborat din casa ,se facuse ora 6,eu la ora 3 am mers sa dorm.La care ma intreaba bunica-mea''Doamnee,tu esti nemancata,unde ai fost toata ziua?''WTF?! M-am holbat la ea si i-am zis''pai...sus,am dormit..nu stii ca ti-am zis ca mi-e frig si ai pus ceva pe mine?'' La care ea''eu nu am fost azi sus deloc da cred ca mama-ta''.M-am dus sa o caut pe mama prin gradina sa o intreb.LA FEL!Nici ea nu a fost.Am zis WTF?!si in fine bunicu nu a fost,mama nu,tata nu,bunica nu ,unchiu nu-adica nici unu dintre cei din casa.Mi-au zis ca poate m-am acoperit eu si nu mai tin minte.Ma cam suparasem putin dar am acceptat ideea,nu vroiam sa cred ca era vb despre altcineva.Insa seara am ramas toti socati.
Eu cu mama,tata,unchiu, dormeam in camerele de sus si bunicii jos.Cand ne-am dus la culcare,bunica a venit sa o roage nush ce pe mama si a vazut cearsafu ala in pat si a afirmat'' vaaai,ce faci cu asta?asta e vechi,iti dau eu altu,a fost a lu maia(strabunica mea care murise de cativa ani buni).Unde l-ai gasit?'' M-am uitat asa la ea si i-am zis in gluma'' l-am luat azi cand am fost somnambula''. S-a uitat la mama si mama la ea si au tacut amandoua cu mine cu tot.Apoi bunica-mea a dat sa deschida dulapul insa oops,era incuiat cu cheie,care cheie era tocma JOS la ea in camera(pt ca in dulap aveau bani si alte chestii valoroase,pe langa CEARSAFUL BUCLUCAS:)) si l-au incuiat pt ca varu-meu venea cu copii pe acolo si o data i-a prins ca se jucau cu banii).
Deci daca as fi fost somnambula trebuia sa ajung jos unde m-ar fi vazu toti.Altfel nu puteam deschide dulapu.
Nimeni nu a gasit vre-o explicatie pt intamplare...bunica-mea nu a mai zis decat'' cine stie ce o fi fost....''
In rest nimeni nu zicea nimic....
II
Asta e scurta.Intr-o iarna trebuia sa plec cu trenu,la 5 dimineata,cu tot cu ai mei.Imbracati ca straschimosu lu mos craciun :) am pornit-o spre gara.Mergeam si simteam o forta daca ii pot spune asa care ma tinea din loc..parca ma tragea inapoi.Si brusc le-am zis alor mei ''haideti acasa,nu mai mergem niciunde azi''.Mama,cum e nervoasa dimineata:''ce-ai draga?nu te prosti si hai mai repede''.In mom ala pur si simplu m-am intors si am inceput sa plang parca ma obliga o forta sau ceva.Mergeam si plangeam.Mama cu tata s-au speriat si ne-am intors acasa.M-am bagat in pat si am adormit.M-au trezit zgomotele alor mei''Doamne Maica Domnului,nu pot sa cred asa ceva!!''I-am intrebat ce nu pot sa creada,sa imi zica si mie sa nu pot nici eu sa cred;)).
Ei bine,la tv aratau trenu cu care ar fi trebuit eu sa plec:deraiase...deraiase cam nasol...cu multi raniti si unu sau doi morti.
Am discutat toata ziua cu ai mei despre ce simtisem in dimineata aia,au inceput sa isi sune pretenii sa le povesteasca:))
Toata ziua mi-au pus intrebari,dar si eu eram la fel de socata ca si ei.
Si aa,intamplarea asta s-a petrecut dupa vara cu cearsaful buclucas.
Dupa asta au urmat o groaza.Dar nu va mai plictisesc.
Ideea e ca Dumnezeu chiar exista si ca spiritele chiar sunt prezente printre noi,fie ca acceptam,radem,refuzam sa credem.
Ce ai dat tu acolo sunt niste exceptii. Dar cand mai calatoresc prin vreun personal sau vreun autobuz care trece prin sate, mereu se urca nespalati care vorbesc despre cum s-au omorat ei noaptea trecuta in carciuma, despre cum s-au insurat de la 15 ani si alte asemenea. Grotesc. Astfel de oameni crezi tu ca sunt in stare sa priceapa lumea cum trebuie ? Vad si ei un tufis ca se misca, ce sa zica la lipsa lor de cultura ? Fantome... spiritele strabunilor..., etc.