Homo Empaticus

Empatia este sursa conexiunii dintre oameni.

Atunci cand reusesti sa empatizezi cu persoana de langa tine, suferinta ei devine suferinta ta.

Certurile atat de frecvente de pe aria de religie sunt cauzate de faptul ca persoanele se ataseaza de un adevar si inchid multe dintre canalele empatice ce ar permite intelegerea celorlalte persoane.

Ce parere aveti despre evolutia empatica despre care se vorbeste in prezentarea de mai jos?

Draguta prezentarea. :)

E foarte optimista -totul evolueaza,viziunea oamenilor,capacitatea lor de a empatiza...

Dar cu interpretarea ta nu sunt de acord.Oamenii nu se ataseaza de un adevar,se atasaza de credinte,de presupuneri,nu de lucruri pe care le cunosc efectiv.

Insasi atitudinea de agatare fata de credinte arata stupiditatea demersului -ei nu stiu,dar ii ataca pe cei care le contesta falsa cunoastere,credintele.Ei nu pot sa dovedeasca nimic de fapt.Nu au cum.

Agatarea arata frica din spatele credintelor.Incapacitatea de a asculta orice argumentatie a altora,e cauzata de aceeasi frica -ei vor sa creada niste chestii,dar undeva,in profunzime stiu ca...nu stiu.Ca nu pot sa dovedeasca nimic,si nu celorlalti,ci lor insile macar.Nu e vorba de niste rationamente -acele convingeri nu sunt rationale,nu sunt argumentate rational,sunt doar niste povesti,niste presupuneri -acolo unde oamenii nu au raspunsuri,baga aceste presupuneri la inaintare!

Si fac asta inca din copilarie -doar preiau presupunerile adultilor -nici ei nestiind ceva.Le iau de "bune".Orice li se spune.

Daca am inceta sa credem in presupunerile pe care le facem,am vedea dintr-o data nestiinta imensa in care traim...si nesiguranta in care traim.Lipsa de raspunsuri autentice,INTREBARILE.

Daca am vedea intrebarile,daca ne-am vedea nestiinta,am incepe si o cautare autentica a raspunsurilor...dar frica de necunoscut ii preseaza pe foarte multi sa se agate orbeste de aceste presupuneri,aceste credinte,oricat de irationale,absurde si inacceptabile ar fi ele.

Empatia exista atunci cand putem sa ne recunoastem in ceilalti,cand simtim ca participam la ce sunt ceilalti.

Insa identificandu-ne cu ceva anume,ne dez-identificam cu "opusul" sau -daca cineva se identifica ca fiind barbat,se dezidentifica ca fiind femeie (iata o cauza profunda a homofobiei -spaima de necunoscut,de ceva ce depaseste granitele,limitele,clasificarile si "intelegerea"),daca se identifica ca fiind "roman" -se dez-identifica ca fiind ungur,de exemplu...

Identificarile astea sunt descriptive,sunt de-FINITORII.de-finitii,de-limitari.

Identitatea noastra reala nu are nici o legatura cu aceste definitii,dar fara sa avem nici o sclipire macar din intelegerea a cine suntem cu adevarat,doar ne impartim in tabere...

Eu cred ca topicul asta ar sta mai bine la psihologie.

catherinedeneuve a scris:

Eu cred ca topicul asta ar sta mai bine la psihologie.

Este nevoie de el mai mult la Religie decat la Psihologie.

As vrea sa vad parerea celor de aici, de pe aria de Religie despre ce se vorbeste in film, despre empatie.

pe a scris:

Certurile atat de frecvente de pe aria de religie sunt cauzate de faptul ca persoanele se ataseaza de un adevar si inchid multe dintre canalele empatice ce ar permite intelegerea celorlalte persoane.

Eu cred ca e mai degraba un atasament fata de Ego, de mandrie... adica tin cu dintii de parerea mea (adevarul meu) ca eu sunt cel mai istet si eu vad corect.

pe a scris:

As vrea sa vad parerea celor de aici, de pe aria de Religie despre ce se vorbeste in film, despre empatie.

De empatie reala nu cred ca suntem prea multi capabili, dar putem sa proiectam sentimentele noastre in altii in situatii asemanatoare cu ale noastre. Ca ele se si potrivesc, tine de natura umana in esenta. Dar se intampla sa nu se potriveasca si atunci ramanem oarecum uimiti: cum de n-am reusit sa-l intelegem pe celalalt cand situatia/conjunctura a fost aceeasi ca si in cazul nostru.

Si intervine ruptura.

mica_curioasa a scris:

De empatie reala nu cred ca suntem prea multi capabili

Eu cred exact opusul :) Cred ca toti suntem capabili de aceasta empatie "reala" (cu exceptia persoanelor cu brain damage).

Toti suntem capabili dar pasii necesari pentru a cultiva aceasta conexiune empatica nu sunt familiari.

Nu avem obiceiul de a o practica.

pe a scris:

Eu cred exact opusul Cred ca toti suntem capabili de aceasta empatie "reala" (cu exceptia persoanelor cu brain damage).

Toti suntem capabili dar pasii necesari pentru a cultiva aceasta conexiune empatica nu sunt familiari.

Nu avem obiceiul de a o practica.

Bine, nu ma refeream la situatii utopice

Eu zic ca e o diferenta intre a nu fi capabil si a nu putea (brain damage). Daca nu suntem capabili nu inseamna neaparat ca nu putem... .

Sau altfel spus, nu suntem capabili sa putem.

Ai inteles ceva? :)

Eu asociez empatia cu capacitatea de a ascuta.Daca nu stii sa asculti,nu ai cum sa-i intelegi pe ceilalti,nu ai cum sa empatizezi.Si doar cei care sunt capabili sa accepte intrebarile stiu sa asculte.Ceilalti doar au impresia ca fac asta.De fapt sunt surzi.

Sa stii sa ascuti,inseamna sa fi constient de nestiinta ta,in primul rand,inseamna sa stii sa vezi presupunerile ca atare,sa nu le confunzi cu realitatea,nici macar cu cunoastrea realitatii.Presupunerile sunt doar ipoteze,doar interpretari DESPRE realitate,povesti descriptive ale realitatii.

Daca cineva uita asta,si treieste ca si cum aceste povesti sunt reale,aceste credinte ii confisca viata,i-o falsifica.

O persoana care fuge de intrebari,de necunoscut,fuge si de raspunsuri de fapt,fuge de cunoastere!

Empatia inseamna sa asculti cu adevarat -si asta e cheia spre intelegerea reala.Cei care cred ca stiu totul mai bine -bigotii in special,sunt oameni lipsiti de calitatea asta,de ascultatori,ei nu inteleg nimic de fapt,traiesc in minciuna,fugind de adevar,fugind de intrebari,agatandu-se de falsele lor certitudini,de credinte.Din pricina asta ei sunt atat de surprinzator de lipsiti de empatie -sunt incapabili de a-i intelege pe ceilalti,nu le pasa de animale si nu au nici un respect fata de ele,nu le pasa de natura,nu le pasa de ceilalti si mai ales nu le pasa de ei insisi macar -de adevaratul lor eu -nu le pasa de nimic decat de propriile interese egoiste.Dar adesea se cred mari sfinti si isi inchipuie cu multa ipocrizie ca e rolul lor sa arunce primii cu piatra.

Atunci cand cunoasterea reala e inlocuita de judecati(si pre-judecati),cand totul e un "joc" al vinovatiei,al condamnarii,fara castigatori,doar cu victime,oare chiar mai e nevoie sa spunem ca acesti oameni sunt lipsiti de empatie?

Mintile lor sunt Marii Judecatori ai totului,si judecatile lor strambe se bazeaza pe minciuni,pe presupuneri mincinoase despre tot,de care se agata insa cu incapatanare,cu inversunare.

Si vreau sa mai spun ca,in primul rand,le lipseste integritatea.Sunt intr-un razboi cu ei insisi si cu ceilalti,dornici sa faca raul,sa pedepseasca,sa judece,sa condamne totul -conform Marelui Judecator,al "cunoasterii" mincinoase din mintile lor,care e alcatuita in intregime din presupuneri despre tot.

Daca cineva se recunoaste in portretul asta urat,am tupeul sa ii dau si solutii -sa invete valoarea indoielii,sa isi aminteasca ca nu stie,sa nu mai faca presupuneri,ci sa se indoiasca,sa se intrebe,sa renunte la a se agresa si a-i agresa pe ceilalti din pricina "perfectiunii" mincinoase,diabolice din mintea lui!

pe a scris:

Empatia este sursa conexiunii dintre oameni.

Atunci cand reusesti sa empatizezi cu persoana de langa tine, suferinta ei devine suferinta ta.

Ce parere aveti despre evolutia empatica despre care se vorbeste in prezentarea de mai jos?

Foarte idealistica prezentarea si cred ca e de bine asta pentru ca aduce dupa ea progresul , pe termen lung .

Dar practic , ce faci cu distresul empatic ?!

Starea de constiinta a oamenilor de pe glob se prezinta ca si un cerc vicios pentru un context empatic , pentru ca nu poti sa ii aduci pe toti odata la acelasi nivel de intelegere ! Sau mai bine zis nu pot fi ei . ( Nici nu ar mai fi interesant atunci presupun , pentru ca diversitatea si originalitatea ar disparea... )

Si deci tu ca si empatic , empatizezi si cu criminalul... si cu violatorul si cu agresorul si cu coruptul si cu hotul... si cu si cu . Practic te indentifici nu numai cu victimele ci si cu agresorii... ca asta inseamna empatie , mularea sufletului pe orice !

Sa nu mai spun ce ramane din tine ( ? ) dupa ce te mototolesti in toate gamele de empatii stanztate pe sentimenele si starile altora . Cuiva ii e rau , tie rau si tie - empatic... il doare , te doare si pe tine... ii e rusine , tie rusine si tie de rusinea lui... ii e frica , tie frica si tie pentru el... e neputincios , te face si pe tine sa te simti neputincios... samd , pana la infinit !

Cum noi oamenii suntem slab pregatiti deocamdata , ca sa nu spun involuati... si manifestam o gramada de dezarmonii in jur , parerea mea e ca Homo Empaticus ar fi o boala nu o stare superioara a fiintei !

Si spun asta nu dintr-un punct de vedere neutru , ci chiar din perspectiva unui grav empatic ;) - noroc ca sunt in gemeni si ma mai racesc balansand in indiferenta :D .

Distresul empatic te face sa nu vrei sa stai prea mult in preajma persoanelor care au dizarmonii in caracter/comportament , ba chiar sa le eviti constant ! In special cand intelegi ca oamenii nu se pot schimba , decat cate juma de grad la zece ani , si aia doar din nustiu ce experiente traumatizante de viata...

Si cum toate persoanele de pe pamant au carente/si asperitati in sufletul si manifestarea lor , empatia duce chiar la opusul asteptarilor . La izolare in loc de unificare... :) :P

Societatea ( si modul ei de organizare si functionare ) nu iti da spatiul si timpul de refacere/reconstructie interioara , necesar daca vrei sa fii un empatic fulltime si atunci nu e deloc viabil sa fii . Nu e deloc eficient pentru tine insuti... pentru ca in loc sa dezvolti compasiune aduni deseuri sufletesti si sentimente negative .

Chiar daca ai un avantaj din start pentru ca citesti/scanezi/simti o persoana imediat te alegi si cu un , mai mare , dezavantaj pentru ca devii perfect constient si de partile sale negative... ! Tu le gusti si ele te dezgusta... :> .

( Avantaje ar mai fi... putand sa simti muzica direct pe suflet , armonia ei - sau dizarmonia :P . Iar de la empatie la telepatie nu mai e decat o nanosecunda ! 8) )

Plus ca empatia avansata provoaca un conflict interior grav . Pentru ca fiinta ta nu se dizolva complet in celalalt ci isi pastreaza ca status o mostra de autenticitate prin prisma careia calculeaza si compara . Te raportezi in acelasi timp si la celalalt si la tine insuti... de unde (di)stresul empatic ! "Tie greata" , vrei napoi... doar tu !

Constiinta noastra nu e destul de expandata/lucida... pentru a ne putea topi complet sufletul in altceva , ci doar ne permite un pic sa ne mulam .

Paarerea mea : Homo Empaticus , not good !

Empatia doar ca o fateta a fiintei si nu ca o stare generala dominanta !

_________________________________________

Zen Legend a scris:

Starea de constiinta a oamenilor de pe glob se prezinta ca si un cerc vicios pentru un context empatic , pentru ca nu poti sa ii aduci pe toti odata la acelasi nivel de intelegere ! Sau mai bine zis nu pot fi ei . ( Nici nu ar mai fi interesant atunci presupun , pentru ca diversitatea si originalitatea ar disparea... )

Intradevar, asa pare, o uniformizare plictisitoare. Realitatea este in schimb altfel. Gandeste-te la notele muzicale. Folosirea universala a unei singure notatii introduce plictiseala din punctul de vedere al notatiilor (aceleasi note) DAR nu introduce plictiseala din punctul de vedere al muzicii.

Zen Legend a scris:

Si deci tu ca si empatic , empatizezi si cu criminalul... si cu violatorul si cu agresorul si cu coruptul si cu hotul... si cu si cu . Practic te indentifici nu numai cu victimele ci si cu agresorii... ca asta inseamna empatie , mularea sufletului pe orice !

Sa nu mai spun ce ramane din tine ( ? ) dupa ce te mototolesti in toate gamele de empatii stanztate pe sentimenele si starile altora .

Ce ramane din tine? Totul! Nu pierzi nimic prin empatizare. Empatizarea nu inseamna transformarea propriei persoane in cealalta persoana ci constientizarea identitatii de nevoi.

Eu am o serie de nevoi, tu ai o serie de nevoi. Nevoile acestea se regasesc pana si intr-un criminal, violator, corupt si hot.

Motivul pentru care un criminal ajunge criminal nu tine de nevoile lui ci de modul in care acesta alege sa le implineasca, tine de strategiile de implinire ale nevoilor.

Empatizarea cu un criminal permite formarea unei legaturi de calitate ce aduce in criminal constientizarea faptului ca sunt multiple modalitati de a implini nevoile, multiple strategii, multiple solutii. Multitudinea de solutii poate trezi in acest criminal dorinta de a alege alta strategie. Poate ca strategia prin care el a ajuns criminal este singura pe care o stia, singura pe care credea ca o avea la dispozitie.

Zen Legend a scris:

Societatea ( si modul ei de organizare si functionare ) nu iti da spatiul si timpul de refacere/reconstructie interioara , necesar daca vrei sa fii un empatic fulltime si atunci nu e deloc viabil sa fii . Nu e deloc eficient pentru tine insuti... pentru ca in loc sa dezvolti compasiune aduni deseuri sufletesti si sentimente negative .

Eu singur sunt responsabil de ce se intample in mine. Sentimentele mele sunt responsabilitatea mea. Modul in care imi traiesc viata este responsabilitatea mea. Societatea joaca un rol important, nimic de zis DAR nu are putearea de a ma impiedica sa fiu cine vreau sa fiu.... nu cand acest "a fi" tine de ceva atat de accesibil pe cat este empatia.

Cine vrea sa traiasca empatic o poate face.

Empatia tine de conexiunea dintre intimitatea sufletelor oamenilor. Conexiunea la nivel de nevoi iar nevoile sunt forma prin care VIATA incearca sa se exprime prin noi.

Viata creaza Forta suprema iar cand devii constient de vointa Fortei... aceasta te transforma, iti da puterea de a face multe lucruri pe care lumea le cosidera imposibile.

Master said: "For my ally is the Force. And a powerful ally it is. Life creates it, makes it grow. Its energy surrounds us and binds us. Luminous beings are we...not this crude matter."