"masca" daca-i vizibila se poarta din instinctul de autoconservare,slabiciune si saracie interioara
bineinteles ca trebuie intr-un fel sau altul sa ne supunem cutumei;vrem sau nu omul e fiinta sociala
Despre masca
Început de PreaMultPentruVoi, Mie 9 iun 2010 · 35 răspunsuri · 8.541 vizualizări
fustita.rosie a scris:Fiecare dintre noi poarta o anumita "masca" in societate. Nu ne aratam toate dorintele, aspiratiile, sensibilitatile, vulnerabilitatea in fata tuturor. Exista motive clare pentru asta. Intrebarea este daca, in modul acesta, societatea impinge omul spre a deveni, partial cel putin, o fiinta artificiala.Se poate spune, atunci, ca sintem/am devenit fiinte ipocrite pentru ca am ajuns sa traim intr-o societate din ce in ce mai numeroasa?
In primul rand,
nu purtam masti pentru a nu spune ce nu vrem stiut sau a ne arata catva.
Daca nu spui totul despre tine, nu inseamna ca esti prefacut. Wtf !
A purta o masca nu inseamna a fi prefacut.... daca da, atunci, si cand esti politicos, glumet, agil, sociabil, intelegator, solidar, bucuros etc. esti prefacut !!!!!
Tot masti (feţe, oglinzi ale sufletului) sunt si alea.
Nu exista omul mascat (decat ala care lucreaza la brigada de interventie), ci omul natural sau omul timid.
Daca vorbim de ipocrizie (=masca), este cu totul altceva :
Adaptarea nu te numeste ipocrit, prefacut.
Mintea cu masca (prefacuta, ipocrita) recunoaste ca valori minciuna, viclenia, marsavia, santajul, interesul, falsul, ceea ce mintea sincera (filozoful si cel capabil sa iubeasca) considera non-valori.
Bucuria mintii care se adapteaza este ca s-a integrat. Cea a mintii ipocrite este ca a pacalit.
Cuvantul adaptare nu a avut niciodata conotatie negativa.
Pe cand, ipocrit are dintotdeauna conotatie negativa (distructiva, perfida, si alea scrise mai sus).
Valorile mintii care se adapteaza sunt calitatile (intelegere, atentie, perspicacitate, receptivitate bla-blabla) de care da dovada pe parcursul adaptarii.
Cele ce sunt valori pentru mintea prefacuta, nu pot fi considerate nicidecum calitati.
Corect, mintea prefacuta intotdeauna se va adapta (apeland la calitati sau asociindu-se cu orice stare de suflet, la noi este cu empatia), tocmai pentru a fi sigura ca va reusi sa pacaleasca.
Dar este rau intentionata, premeditata si va ramane la caracterul ei primitiv.
NU va trece la un caracter axiologic si epistemologic.
In schimb, mintea ce se adapteaza nu se va preface niciodata, va tinde spre cele doua caractere din urma, dezvoltandu-si calitatile si respingand orice forma de primitivism.
Mintile ipocrite considera ca sunt intelepte cand adopta o atitudine falsa, cand pretind ca sunt altfel de minti, iar raul consta in ceea ce ele cred :
ca sunt superioare mintilor bunului simt, denigrandu-le valorile.
Intr-o Romanie a adevaratelor valori, acele minti prefacute s-ar autoizola din cauza pseudoatitudinilor.
Dar asta, deja este o tara a prefacutilor (a pretinsilor, wanna be-iilor). Asa a fost mereu.
Pentru ca exista minti care cad prada prefacutilor.
Mintile slabe, mintile grabite, mintile inguste. Si tot asa.
Si asta este ciclul :
Mintea ipocrita ajunsa intr-o pozitie de conducere, va profita de orice tip de minte din subordinea ei, astfel, cele mai multe simtind la randul lor sa se prefaca, formandu-se ipocrite inainte de a intemeia o familie, ca apoi, mai tarziu, sa creasca, sa educe o alta minte in spiritul ipocriziei.
Cu cat mai multe aleg sa fie ipocrite si cu cat mai multe nu au valori morale, ce ar trebui insusite din educatie, cu atat mai mult non-valorile vor deveni valori.
Dar, care educatie ?
Din partea unei minti care vede ca valoare morala, ipocrizia ?
fustita.rosie a scris:Exact. Am auzit foarte multi oameni ca identifica politetea cu ipocrizia. Voi ce ziceti? Sint, in mare masura, unul si acelasi lucru?..
Nu, nu sunt acelasi lucru. Gasesti explicatia in ce am scris mai sus.
Mintea sincera,
fiind o minte capabila de a intelege si dornica de a induce intelegere, va gasi intotdeauna solutii pentru a spune adevarul (de exemplu, intr-un mod politicos), fara sa se prefaca sau sa raneasca.
Nu-i greu.
Totodata, il va pune pe celalalt in situatia de a intelege, de a arata intelegere.
Important este ce aleg eu :
- fie continui sa-mi pastrez si sa-mi dezvolt integritatea si sunt atent sa am o gandire curata.
- fie devin ipocrit.
Tu, cititorule, ce alegi ?
Editat Joi 17 iun 2010 01:43
fustita.rosie a scris:Fiecare dintre noi poarta o anumita "masca" in societate. Nu ne aratam toate dorintele, aspiratiile, sensibilitatile, vulnerabilitatea in fata tuturor. Exista motive clare pentru asta. Intrebarea este daca, in modul acesta, societatea impinge omul spre a deveni, partial cel putin, o fiinta artificiala.Se poate spune, atunci, ca sintem/am devenit fiinte ipocrite pentru ca am ajuns sa traim intr-o societate din ce in ce mai numeroasa?
Intre timp, o explicatie mai clara
Intr-o ordine de idei
Mi-am ascuns bucuria primirii vestii, neexprimandu-mi-o.
Adica : mi-am mascat bucuria.
Am purtat masca neexprimarii starii sufletesti.
Mi-am ascuns sensibilitatea, mintind.
Adica : mi-am mascat sensibilitatea.
Am purtat masca ipocriziei.
Atat ipocrizia, cat si neexprimarea, sunt masti (ambele ascund)
Masca ipocriziei ascunde adevarul, prin minciuna.
Masca neexprimarii ascunde adevarul, pe care nu-l vrei expus, dar fara minciuna.
Intr-o alta ordine de idei
Cand spui : nu ne aratam : lasi, clar de inteles, ca decizia de a deschide subiectul despre sensibilitati, ne apartine.
Si atunci, te intreb :
De ce as deschide eu, vreodata in viata mea, un subiect, despre o sensibilitate pe care nu vreau sa o stie altii ?
Cand vei spune : mi-a fost descoperita o sensibilitate: este de inteles ca, involuntar, ti-ai aratat o sensibilitate si cineva ti-a perceput-o si te-a luat la suturi sau la empatie.
Si te intrebi : Ce fac ?
- pretind ca nu este adevarat : dand dovada de ipocrizie.
sau
- deviez subiectul si ma impun : Nu te priveste pe tine asta si am incheiat orice discutie pe tema asta.
sau
- sustin ca asa sunt si ma impun : Da, asa sunt eu. Daca ai vreo solutie, exprima-ti-o.
Ca iti refuzi sa-ti arati sensibilitatile, nu presupune adoptarea unei atitudini ipocrite.
Despre Fustita.Rosie :
Tu vorbesti despre oameni, folosind cuvinte.
Ca sa intelegi corect actiunile oamenilor, mai intai trebuie sa intelegi cuvintele.
Ia fa un studiu de semantica, prinvind subiectul tau, expune-l aici, ca sa avem miezul din dodoasca de la care sa plecam.
Si un studiu al valorilor sufletesti (pentru ca ipocrizia este o stare sufleteasca).
Ca nu-s cine stie ce aporii.
Pentru ca ajungi sa confunzi politetea cu ipocrizia si sa spui masca, referindu-te la ipocrizie.
Afirmatiile : "E un om mascat" si "E un om ipocrit" sunt total diferite.
Da-ti si tu o dovada ca poti intelege si exprima esentele unor probleme/subiecte pe care le deschizi.
Editat Sâm 19 iun 2010 16:17
Nu stiu daca retin exact, dar Schopenhauer acuza omul de a purta 3 masti: una care o afiseaza in fata celorlalti, alta care ar vrea sa fie cea reala, si una pe care si-o insuseste in fiecare moment al singuratatii sale.
Vad aici multe axiologii alungate arbitrar in directii etice, morale, saltimbancuri de circ, cand de fapt este un adevar foarte reductibil. Mama isi vede fiul, fratele isi vede fratele, iubita iubitul, dusmanul adversarul, antreprenorul angajatul si asa mai departe. Din punct de vedere teleologic, o "masca" isi are cauzalitatea bine definita si evaluata in functie de circumstante. O "masca" prin definitie este un artificiu ontologic de scurta spre medie durata, pentru a iti disimula anumite functii, sau pentru a le suspenda temporar.
Omul, privit din perspectiva, este o succesiune de masti cronologic-rationale, ancorate in vasalitatea scopurilor sale. "Masca" sa este invocata si justificata, fie in fata tertilor, fie in fata sinelui. Patologii pot sa apara in momentul in care individualitatea dispare iar omul devine el insusi un artificiu in deservirea unui scop alterat.
AshOfPoets a scris:Nu stiu daca retin exact, dar Schopenhauer acuza omul de a purta 3 masti: una care o afiseaza in fata celorlalti, alta care ar vrea sa fie cea reala, si una pe care si-o insuseste in fiecare moment al singuratatii sale.Vad aici multe axiologii alungate arbitrar in directii etice, morale, saltimbancuri de circ, cand de fapt este un adevar foarte reductibil. Mama isi vede fiul, fratele isi vede fratele, iubita iubitul, dusmanul adversarul, antreprenorul angajatul si asa mai departe. Din punct de vedere teleologic, o "masca" isi are cauzalitatea bine definita si evaluata in functie de circumstante. O "masca" prin definitie este un artificiu ontologic de scurta spre medie durata, pentru a iti disimula anumite functii, sau pentru a le suspenda temporar.
Omul, privit din perspectiva, este o succesiune de masti cronologic-rationale, ancorate in vasalitatea scopurilor sale. "Masca" sa este invocata si justificata, fie in fata tertilor, fie in fata sinelui. Patologii pot sa apara in momentul in care individualitatea dispare iar omul devine el insusi un artificiu in deservirea unui scop alterat.
Omul are o mie de fete, pe care cum ai zis tu si le-a dezvoltat de a lungul existentei sale.
Ceva mai bun :
Nu-i corect sa spunem ca masca este
- o imagine sau comportare prin care afisam o stare de suflet adevarata,
ci este
- o imagine sau comportare prin care denaturam starea de suflet, oricare ar fi ea.
Masca este o imagine a falsului, nicicum a adevarului.
Spuneti-i cuiva apropiat, care tine mult la voi : Pana acum, ti-am afisat o masca intelegatoare !!
Cu alte cuvinte, ii spuneti ca v-ati prefacut ca ii intelegeti fiinta. Succes.
AshOfPoets a scris:Nu stiu daca retin exact, dar Schopenhauer acuza omul de a purta 3 masti: una care o afiseaza in fata celorlalti, alta care ar vrea sa fie cea reala, si una pe care si-o insuseste in fiecare moment al singuratatii sale.
Isi insuseste o masca in fiecare moment al singuratatii sale = isi insuseste o imagine falsa fata de sine, chiar si cand este singur.
Calitatile, firile, viciile, nu sunt masti (imagini false), cand ne raportam la noi insine fata de noi, ci sunt calitati, firi si vicii.
Altfel, ne-am preface chiar si fata de noi.
Cand ne raportam la noi fata de altii, da, putem spune ca sunt masti (imagini false) prin care ascundem, fie frica, timiditatea, pudicitatea, reticenta, fie dam dovada de ipocrizie.
AshOfPoets a scris:... Mama isi vede fiul, fratele isi vede fratele, iubita iubitul, dusmanul adversarul, antreprenorul angajatul si asa mai departe...
Cand parintele alege sa ma vada fi-so,
el imi pune o masca (aici cu sensul de a ascunde, si nu de imagine false) celorlalte insusiri, pentru că el vrea sa ma vada doar ca fi-so.
Nu eu, fiul, aleg sa-mi maschez (ascund) celelalte insusiri, ca sa raman doar fiul, angajatul, amantul etc.
Mastile sunt imagini false a ceva, pe care unii oameni le folosesc.
Poti spune :
mama isi vede fiul, pentru ca este o relatie umana de rubedenie, nu pentru ca fiul este o masca (imagine falsa).
Ca sa putem vorbi macar de o imagine a fiului prin care mama sa-l recunoasca fiu, ar insemna ca fiul sa adopte acea comportare a unui fiu.
Dar imaginea adoptata nu poate fi una falsa pentru ca vrem ca mama sa vada fiul, nu altceva, deci imaginea prin care fiul afiseaza ca este fiu, nu este o masca.
Aceeasi situatie si in cazul relatiilor conjugale, profesionale si altele.
AshOfPoets a scris:.. Din punct de vedere teleologic, o "masca" isi are cauzalitatea bine definita si evaluata in functie de circumstante. ..
asta nu-i o scuza că unii oameni sunt ipocriti. Si nici nu inseamna adaptare.
AshOfPoets a scris:O "masca" prin definitie este un artificiu ontologic de scurta spre medie durata, pentru a iti disimula anumite functii, sau pentru a le suspenda temporar.
da, masca (imaginea falsa) este o improvizatie necesara existentei, doar in cazul fricosilor, timizilor, reticentilor si ipocritilor. Altfel :
AshOfPoets a scris:Omul, privit din perspectiva, este o succesiune de masti cronologic-rationale, ancorate in vasalitatea scopurilor sale. ...
ar inseamna ca, si filozoful, si geniul,
tot oameni si ei, sau de ce nu, chiar Schopenhauer insusi,
si-au croit drumul spre metafizica sau alte teluri, prin disimulari, prin acele improvizatii de imagini false (masti), care ii fac artificiali (nenaturali), deci prin artificialitate.
Au devenit falsi, pentru ca altfel nu aveau cum sa-si atinga scopurile ?
Cum este posibila o cunoastere dincolo de tot ce este fizica si chimie, a absolutului, pentru un geniu, un filozof cu atatea masti (imagini false) insusite in mod intentionat sau invocate ?
Editat Mar 22 iun 2010 00:59
fustita.rosie a scris:Fiecare dintre noi poarta o anumita "masca" in societate. Nu ne aratam toate dorintele, aspiratiile, sensibilitatile, vulnerabilitatea in fata tuturor. Exista motive clare pentru asta. Intrebarea este daca, in modul acesta, societatea impinge omul spre a deveni, partial cel putin, o fiinta artificiala.Se poate spune, atunci, ca sintem/am devenit fiinte ipocrite pentru ca am ajuns sa traim intr-o societate din ce in ce mai numeroasa?
societatea ma poate indemna la o anumita conduita dar nu ma face ipocrit
Ati scris lucruri neasteptat de bune aici. Analize si expuneri care m-au uimit, la ora asta tirzie in noapte, sigur voi reveni sa citesc, chiar daca nu voi mai avea, curind (cel putin asa sper), cont functional aici.
Chiar daca, poate, n-as fi reusit asa o analiza bine structurata cum ai facut tu, Interpus, cam acolo mergeau si gindurile mele. Am vazut prea multi oameni motivindu-si sinceritatea drept brutalitate si imputau altora drept ipocrizie o anumita retinere sau sensibilitate pastrata bine.
Ce te faci insa cu mastile puse de ceilalti tie? Din simplul motiv ca, poate, nu mai avem nici timp, nici dispozitia sufleteasca necesara sa ne uitam in ochii unui om inainte de a decide sa-l reducem la un context, o situatie, o intimplare, o trasatura a sa.
Ce te faci cind simti nevoia sa raspunzi cu agresivitate acestor masti, ca intr-un "fight club" al neputintei, sfirsind prin a-ti cara singur pumni in figura in incercarea aproape disperata de a sparge ceea ce sta lipit de tine ca o celula vie, gata sa te inghita?
Hehe, stiu ca suna a scenariu sf. Dar nu este. E doar tirziu si... lupta asta nu duce niciunde, este o continua invirtire in cerc.
Multumesc pentru participare pe acest topic si sper sa continuati sa-l duceti mai departe, daca vi se pare ofertant.
Editat Mar 22 iun 2010 02:13
fustita.rosie a scris:Ati scris lucruri neasteptat de bune aici. Analize si expuneri care m-au uimit, la ora asta tirzie in noapte, sigur voi reveni sa citesc, chiar daca nu voi mai avea, curind, cont functional aici.Chiar daca, poate, n-as fi reusit asa o analiza bine structurata cum ai facut tu, Interpus, cam acolo mergeau si gindurile mele. Am vazut prea multi oameni motivindu-si sinceritatea drept brutalitate.
Ce te faci cu mastile puse de ceilalti tie? Din simplul motiv ca, poate, nu mai avem nici timp, nici dispozitia sufleteasca necesara sa ne uitam in ochii unui om inainte de a decide sa-l reducem la un context, o situatie, o intimplare, o trasatura a sa.
Ce te faci cind simti nevoia sa raspunzi cu agresivitate acestor masti, ca intr-un "fight club" al neputintei, sfirsind prin a-ti cara singur pumni in figura in incercarea aproape disperata de a sparge ceea ce sta lipit de tine ca o celula vie, gata sa te inghita?
Hehe, stiu ca suna a scenariu sf. Dar nu este. E doar tirziu si... lupta asta nu duce niciunde, este o continua invirtire in cerc.
Multumesc pentru participare pe acest topic si sper sa continuati sa-l duceti mai departe, daca vi se pare ofertant.
1 Lumea poate sa zica ca esti cel mai murdar om , jeg .. asta nu inseamna ca e si adevarat ... Una e sa aperi un principiu alta e sa depinzi de imaginile proiectate asupra ta ..
Si eu am simtit nevoia sa raspund unor pareri eronate despre mine dar mi am dat seama ca la agresiune tot agresiune e .. Timpul ne da mastile jos si ne arata cine suntem cu adevarat si cine sunt si altii ....
Masti? Autenticitate?
Stii uneori si mastile pot duce la ceva bun . La efecte secundare .
Daca ai avea omul autentic din prima nu ai invata lectia de a te proteja impotriva minciunii .
Relatiile sincere dureaza mult timp .. Relatiile nascute din masti lasa cortina jos mai tarziu
Editat Mar 22 iun 2010 02:13
Rhini a scris:Si eu am simtit nevoia sa raspund unor pareri eronate despre mine dar mi am dat seama ca la agresiune tot agresiune e .. Timpul ne da mastile jos si ne arata cine suntem cu adevarat si cine sunt si altii ....Relatiile sincere dureaza mult timp .. Relatiile nascute din masti lasa cortina jos mai tarziu
Nu este vorba despre a raspunde, asta-i capcana in care cadem toti, incercind sa aparam o imagine, mai degraba. Ci este vorba de acea izolare in care ne-a impins, cumva, o civilizatie care ne-a adus la stadiul de a suprapopula planeta. De ce sa-ti mai pese si cum sa-ti mai pese, cind zilnic te "ciocnesti", simbolic sau nu, de prea multi oameni?
Este vorba despre cum traim intr-un joc de masti, fara sa stim, poate, si fara sa fim constienti ca nu mai reusim sa ajungem unii la altii. Sau o facem, dar greu, foarte greu, cu rupere de oase si cu arma-n dinti.
Editat Mar 22 iun 2010 02:24