Ce face plictiseala din om

Bun. Atunci o sa fii ok si nu spun mai multe.

Faza e ca noi intelegem prin a ii vedea ca oameni a vedea invelisul lor exterior, background-ul, lucrurilelumesti si determinate de circumstante independente de vointa lor. Circumstante ce se pot schimba oricand.

Eu zic ca a ii privi ca oameni e a vedea miezul de sub acest invelis de date, momente, obiceiuri, apucaturi neinsemnate etc. Nu ajunge sa analizezi cu ratiunea, trebuie sa ai in primul rand sufletul treaz si sa alsi nimicurile lumesti. Alea vin dup-aia .

Cat despre tema propusa, mi-am spus deja parerea. Daca tii neaparat sa facem abstractie de situatia speciala, atunci ia acea parere exact asa cum e.

Scorpionul_Rosu a scris:

Stiu si eu astea, Finnian. Si de Dumnezeu si de puterea gandului si a cuvantului si de rautatea si interferentele celor din jur si de diverse alte probleme din astea. Oamenii insa sunt oameni, indiferent ca sunt barbati sau femei. Intai trebuie vazuti ca oameni - apoi asa cum zici tu. Ceea ce spun si ceea ce fac este o alegere a mea. Asta nu inseamna ca am devenit rau sau meschin sau altfel decat sunt, nici ca sunt trist sau intunecat. Oricum e ceva trecator, o etapa. Am tinut sa spun asta pentru ca vad ca lumea cauta sa ma tot analizeze pe mine pe topicul asta ca si cum as fi trecut printr-un cataclism recent - apoi daca era asa, deschideam topic - gen m-a parasit iubita sau vreo chestie d-asta. Dar cum nu este cazul, tre sa pun lucrurile in ordine, nu vreau sa fiu inteles gresit in demersul meu. Oamenii nu se schimba, oricum

Oamenii se schimbă. Permanent. (de la sisteme de referinţă, la alte experienţe etc. etc. etc. Ştii bine ce vreau să spun. ;) )

Asa e, dar la baza nu se schimba.

...aproximativ. Uneori, se

Insolit a scris:

De suntem clădiţi cerebral, suntem salvaţi. ;)