V-ati casatori cu cineva care are un copil sau mai multi?

fustita.rosie a scris:

Am iubit intotdeauna copiii, chiar daca n-am nici unul (si-mi doresc foarte mult).

e o invitatie ??

Viitorul tata al copiilor mei e secui si nu stie multe.

Sper ca ti-am raspuns satisfacator.

bridget, frumoasa povestea ta. Foarte frumoasa. 8)

nu stie ca tu iti doresti foarte mult copii sau nu stie nimic in general ?? n-am prins idea...

Tu chiar faci pe prostul?

Cred ca n-ar mai trebui sa-ti raspund.

fustita.rosie a scris:

Viitorul tata al copiilor mei e secui si nu stie multe.

Sper ca ti-am raspuns satisfacator.

De ce nu stie destule secuiul tau, viitorul sot???

Esti si tu secuia??? si le stiiiii pe toate, sau cum sa luam aceasta formula.

fustita.rosie a scris:

Viitorul tata al copiilor mei e secui si nu stie multe.

Pai daca nu stie, poate are nevoie de un pic de ajutor 8)

Ideea este ca nu cu copiii m-as casatori, doar cu el si ar invata si copilasii ca viata este din mai multe persoane care traiesc impreuna sa nu le fie urit si sa se ajute reciproc!!!

Desi am un copil si m-am despartit demult de tatal lui, nu cred ca sunt de blamat cei care nu ar fi dispusi sa accepte o situatie de genul.

Mie mi-ar fi greu, dar daca l-as iubi si m-as intelege cu partenerul, da, as accepta si copilul lui.

Am senzatia (desi nu se prea pupa cu statisticile) ca un barbat accepta mai usor copilul unei femei pe care o iubeste decat invers.

Ca mama singura, nu m-am lovit de situatii in care cineva nu m-ar fi acceptat din cauza ca am un copil.

Oricum din experienta proprie spun ca este extrem de delicat si cere mult timp ca un copil sa se apropie de cineva care intra in viata parintelui, iar cel care-si asuma raspunderea asta trebuie sa aiba extrem de multa rabdare si tact.

X.E.N.A. a scris:

... este extrem de delicat si cere mult timp ca un copil sa se apropie de cineva care intra in viata parintelui,

Cand e vorba sa-ti refaci viata si ti-ai gasit dealtfel partenerul ideal, te gandesti doar la tine, nu si la copiii ca ei au viata lot, dar si tu ai drept la a ta!!!! Copilul se ajusteaza la situatie cu timpul si pana sa-si dea seama de ce este posomarit,

a si iesit din casa pentru facultate!!!!! Nu sacrifica viata ta in favoarea copilului ca nu se merita!!! Imagineaza cu cine-ti pui mintile .... cu un copil minor, imatrur pe care nici legea n-o considera NIMIC.

X.E.N.A. a scris:

Oricum din experienta proprie spun ca este extrem de delicat si cere mult timp ca un copil sa se apropie de cineva care intra in viata parintelui, iar cel care-si asuma raspunderea asta trebuie sa aiba extrem de multa rabdare si tact.

E foarte delicat si multe se invart in jurul copilului.