Ura si razbunarea...

Suflet distrus a scris:

Urasti atunci cind iubesti prea mult o persoana sdau mai multe si la un moment sat ei te tradeaza nu te mai respecta, isi bate joc de tine si rid, te vorbeste pe la spate.Tot ce le spui lor intr-un moment al tau de intimitate cu ei ei divul ga la altii.Si razbunarea vine tot din aceleasi motive.Ne razbunam ptr. a ne simti noi usurati.

Cum am mai zis, egoismul sta la baza tuturor lucrurilor. Eu si eu.

Salvie a scris:

Dar pentru tine? Ura face parte din dragoste....dragostea/iubirea cuprinde toate celelalte sentimente (din punctul meu de vedere)...de ce nu am vorbi si despre ura?..e o componenta...

de cate ori nu se foloseste..*Te urasc pentru ca te iubesc atat de mult?...in fine daca deranjeaza subiectul puteti renunta la topic...scuze daca am adus neplaceri...

O componenta...? Daca ura e o componenta a ei, atunci aia nu e iubire. Iubirea nu cunoaste asa ceva. In orice relatie exista certuri si manie, dar cand vorbim de ura, deja trecem la alte lucruri. Mania are si ea multe cauze si e alimentata de multe porcarii cum ar fi egoismul, orgoliul, falsele valori insuflate de oameni cinici si goi pe dinauntru, cum ca celalalt e o "cucerire", ca trebuie sa recurgi la tertipuri, la jocuri, apoi sa te dai mare in fata anturajului cu iscusinta de a invarti sexul opus pe degete...

Mania e trecatoare. Cand doi se iubesc cu adevarat dar se cearta aprins, isi pot spune te miri ce, iar orgoliul prostesc de a nu fi cel care isi recunoaste vina il impinge pe fiecare sa incerce sa il intreaca pe celalalt in veninul aruncat. Dar daca din neatentie unul se loveste de ceva si cade gramada, inima celuilalt mai ca-i sare din piept la gandul ca ceva rau i s-a intamplat celui drag. De spus spunem multe, greu lasam de la noi si cerem iertare - dar cine iubeste cu adevarat nu suporta suferinta celuilalt; ar prefera mai degraba sa o ia asupra lui. Ori cand te razbuni vrei sa provoci suferinta.

Cand ajungi la ura si razbunare, lucrurile sunt sfarsite, iubirea a disparut iremediabil.

Cum poti intr-o zi sa spui ca iubesti din tot sufletul si a doua zi sa vrei raul acelui om? Cand cel care iubeste se simte ranit, sufera, e nedumerit, ii pare nedrept, asteapta ca celalalt sa isi constientizeze greseala, pentru a se impaca si a putea reveni la armonie, la normal. Nimeni nu poate fi fericit cu adevarat incercand sa-l pedepseasca pe cel de langa el pentru ca i-a gresit. Oamenii isi rabda multe unii altora, se iarta, sterg trecutul cu buretele. Sa traiesti in trecut e cea mai mare greseala; e o eliberare extraordinara sa tai baierile rucsacului de negativitate si sa-l lasi sa se rostogoleasca la vale in spate, iar tu sa continui catre varf, usor ca un fulg.

Nu inteleg placerea sadica de genul "vreau sa-l vad tarandu-se in genunchi si cerandu-mi iertare"...E extrem de dureros sa ranesti un om iubit, si nu inteleg cum unii se bucura cand vad durerea si vina in ochii celuilalt, si tin sa-i impuna sa "recastige" apropierea, sa impuna distanta, sa aduca aminte mereu...Un om care iubeste si iarta din inima vrea sa spele toata durerea din ochii celuilalt, sa dea uitarii intamplarea si sa mearga inainte, ca si cand nu s-ar fi intamplat. Si celalalt l-a iertat la fel la randul lui in alte dati.

Cand umbli sa ranesti un om pe care l-ai iubit, te tradezi pe tine, murdaresti sentimentul pe care l-ai avut, il anulezi si rupi de tot legatura. Cand ierti, alungi gandurile negre si legatura se poate reinnoda, si chiar daca nu se intampla, un om va fi ocrotit de sentimentele bune trimise de tine catre el. Daca a luat-o pe cai gresite, te rogi sa capete intelepciune si puterea de a constientiza urmarile actiunilor lui, nu vrei sa-l vezi la pamant.

Din nefericire lumea asta cinica ne toarna in cap ca e o victorie sa calci pe cadavrul cui ti-a gresit si sa mai faci si poza cu telefonul, sa vada toata lumea ca esti cel mai tare, nimeni nu te ia drept fraier, esti un invingator etc etc etc. Nu conteaza ca de fapt urli in tine si ai vrea sa le spargi dintii tuturor spectatorilor de pe margine, care aplauda si-ti dau ghes sa-i mai dai si cateva picioare in burta celui cazut, sa se invete minte.

Atentie, mare atentie cu rudele si "prietenii" care cauta sa bage zazanie, sa planteze semintele urii in casa voastra, cu un aer de intelepciune si de cinism atotstiutor, ca iubirea nu exista, trece, e o iluzie, ca omul pe care il crezi minunat nu are cum sa fie atat de bun ci se preface, ca "asa sunt toti", "sa n-ai incredere", "sa ai rezerve", "sa-l tii din scurt" etc. Exista oameni incapabili de o iubire pura, fara rezerve, si cand o vad in jurul lor crapa fierea in ei de invidie si cauta sa o distruga, pentru a-si linge ranile cu nefericirea altora si a-i consola cu un "ai vazut ca nu era nimic de capul lui?", "te intorci la vorbele mele, iubirea e o iluzie" samd, ca sa li se demonstreze ca nu ei au o problema ci toti oamenii sunt marsavi si nevrednici de mai mult decat pot ei sa ofere.

Unii au asta in sange, sapatul la temelia caselor altora, cobitul, semanatul discordiei. Atentie pe cine tineti pe langa voi, ca unii par sa va vrea binele si va seamana in minte indoieli si motive de cearta cu cel drag. Unii oameni sunt otrava.

catherinedeneuve a scris:

Cum am mai zis, egoismul sta la baza tuturor lucrurilor. Eu si eu.

Oare de ce?

kisstiana a scris:

Oare de ce?

E natura noastra. Oricat de empatic ai fi, tot tu esti pe primul loc. De ce? Supravietuirea.

catherinedeneuve a scris:

E natura noastra. Oricat de empatic ai fi, tot tu esti pe primul loc. De ce? Supravietuirea.

Nu

kisstiana a scris:

Nu

Finnian a scris:

O componenta...? Daca ura e o componenta a ei, atunci aia nu e iubire. Iubirea nu cunoaste asa ceva. In orice relatie exista certuri si manie, dar cand vorbim de ura, deja trecem la alte lucruri. Mania are si ea multe cauze si e alimentata de multe porcarii cum ar fi egoismul, orgoliul, falsele valori insuflate de oameni cinici si goi pe dinauntru, cum ca celalalt e o "cucerire", ca trebuie sa recurgi la tertipuri, la jocuri, apoi sa te dai mare in fata anturajului cu iscusinta de a invarti sexul opus pe degete...

Mania e trecatoare. Cand doi se iubesc cu adevarat dar se cearta aprins, isi pot spune te miri ce, iar orgoliul prostesc de a nu fi cel care isi recunoaste vina il impinge pe fiecare sa incerce sa il intreaca pe celalalt in veninul aruncat. Dar daca din neatentie unul se loveste de ceva si cade gramada, inima celuilalt mai ca-i sare din piept la gandul ca ceva rau i s-a intamplat celui drag. De spus spunem multe, greu lasam de la noi si cerem iertare - dar cine iubeste cu adevarat nu suporta suferinta celuilalt; ar prefera mai degraba sa o ia asupra lui. Ori cand te razbuni vrei sa provoci suferinta.

Cand ajungi la ura si razbunare, lucrurile sunt sfarsite, iubirea a disparut iremediabil.

Cum poti intr-o zi sa spui ca iubesti din tot sufletul si a doua zi sa vrei raul acelui om? Cand cel care iubeste se simte ranit, sufera, e nedumerit, ii pare nedrept, asteapta ca celalalt sa isi constientizeze greseala, pentru a se impaca si a putea reveni la armonie, la normal. Nimeni nu poate fi fericit cu adevarat incercand sa-l pedepseasca pe cel de langa el pentru ca i-a gresit. Oamenii isi rabda multe unii altora, se iarta, sterg trecutul cu buretele. Sa traiesti in trecut e cea mai mare greseala; e o eliberare extraordinara sa tai baierile rucsacului de negativitate si sa-l lasi sa se rostogoleasca la vale in spate, iar tu sa continui catre varf, usor ca un fulg.

Nu inteleg placerea sadica de genul "vreau sa-l vad tarandu-se in genunchi si cerandu-mi iertare"...E extrem de dureros sa ranesti un om iubit, si nu inteleg cum unii se bucura cand vad durerea si vina in ochii celuilalt, si tin sa-i impuna sa "recastige" apropierea, sa impuna distanta, sa aduca aminte mereu...Un om care iubeste si iarta din inima vrea sa spele toata durerea din ochii celuilalt, sa dea uitarii intamplarea si sa mearga inainte, ca si cand nu s-ar fi intamplat. Si celalalt l-a iertat la fel la randul lui in alte dati.

Cand umbli sa ranesti un om pe care l-ai iubit, te tradezi pe tine, murdaresti sentimentul pe care l-ai avut, il anulezi si rupi de tot legatura. Cand ierti, alungi gandurile negre si legatura se poate reinnoda, si chiar daca nu se intampla, un om va fi ocrotit de sentimentele bune trimise de tine catre el. Daca a luat-o pe cai gresite, te rogi sa capete intelepciune si puterea de a constientiza urmarile actiunilor lui, nu vrei sa-l vezi la pamant.

Din nefericire lumea asta cinica ne toarna in cap ca e o victorie sa calci pe cadavrul cui ti-a gresit si sa mai faci si poza cu telefonul, sa vada toata lumea ca esti cel mai tare, nimeni nu te ia drept fraier, esti un invingator etc etc etc. Nu conteaza ca de fapt urli in tine si ai vrea sa le spargi dintii tuturor spectatorilor de pe margine, care aplauda si-ti dau ghes sa-i mai dai si cateva picioare in burta celui cazut, sa se invete minte.

Atentie, mare atentie cu rudele si "prietenii" care cauta sa bage zazanie, sa planteze semintele urii in casa voastra, cu un aer de intelepciune si de cinism atotstiutor, ca iubirea nu exista, trece, e o iluzie, ca omul pe care il crezi minunat nu are cum sa fie atat de bun ci se preface, ca "asa sunt toti", "sa n-ai incredere", "sa ai rezerve", "sa-l tii din scurt" etc. Exista oameni incapabili de o iubire pura, fara rezerve, si cand o vad in jurul lor crapa fierea in ei de invidie si cauta sa o distruga, pentru a-si linge ranile cu nefericirea altora si a-i consola cu un "ai vazut ca nu era nimic de capul lui?", "te intorci la vorbele mele, iubirea e o iluzie" samd, ca sa li se demonstreze ca nu ei au o problema ci toti oamenii sunt marsavi si nevrednici de mai mult decat pot ei sa ofere.

Unii au asta in sange, sapatul la temelia caselor altora, cobitul, semanatul discordiei. Atentie pe cine tineti pe langa voi, ca unii par sa va vrea binele si va seamana in minte indoieli si motive de cearta cu cel drag. Unii oameni sunt otrava.

ai spus cam ce scrie prin carti dar:

-iubirea nu are un tipar

-daca tu nu simti sau nu intelegi nu inseamna ca altii nu pot

-uneori ranesti nu dupa ce iubesti ci in timp ce

-chestia cu iertatul e valabila pana la un punct, probabil ca nu toti sunt capabili sa depaseasca limitele normaluli, e punctul tau de vedere si il respect dar nu pot fi de acord in mare parte :)

-apropo ca tot vorbesti de iubirea aia nemaipomenita, cand e asa nu ai nevoie de atentie, precautie....so, ...

Salvie a scris:

ai spus cam ce scrie prin carti dar:

-apropo ca tot vorbesti de iubirea aia nemaipomenita, cand e asa nu ai nevoie de atentie, precautie....so, ...

Am spus ce am trait extrem de sincer, si ce inca traiesc.

Cine are nevoie de carti pentru a intelege sau vorbi despre ce simte merita compatimit...cu toata sinceritatea.

Se pare ca te incadrezi in categoria descrisa in ultimele paragrafe :) .

Exact ce mi-ai spus iti spun si eu - daca tu nu poti simti ceva, nu inseamna ca nu exista. Doar ca multi au tendinta sa puna aceste doua sentimente pe acelasi plan, in mod eronat. Ura poate simti oricine - si ala care da in cap, si ala care sapa groapa altuia incet-incet, si ala care injunghie pe la spate.

Referitor la fraza a doua - pai si eu ce spuneam...? Ca cei cinici iti vor spune ca ai. Se pare ca nu m-ai inteles.

eu fac parte din toate categoriile, probabil am avut timp sa le traiesc pe toate....si inca am, la ce concluzie voi ajunge voi mai povesti....de sapat gropi nu ma ocup pentru ca nu-mi place sa ma razbun....nu vreau sa ma razbun....in rest iubesc si urasc cu pasiune...in acelasi timp sau separat depinde pe cine...

Salvie a scris:

Mai peste tot se vorbeste de dragoste/iubire desi, ura este la fel de puternica ca celelalte .Nimeni sau aproape nimeni nu discuta despre ura, cu toate ca un om care uraste ar avea ce spune , ce ne invata sau atentiona,

Eu personal am urat cativa oameni si inca mai urasc, ura a venit din prea multa dragoste sau pur si simplu a inlocuit dragostea.Efectele sunt neplacute si sunt multumita ca macar nu a aparut setea de razbunare.....

Puteti impartasi si celorlalti din experientele voastre :)

nu poti uri din prea multa dragoste . cele 2 se exclud reciproc .

cel sau cea care uraste este un om slab , plin de frustrari .