Ura si razbunarea...

Salvie a scris:

Mai peste tot se vorbeste de dragoste/iubire desi, ura este la fel de puternica ca celelalte .Nimeni sau aproape nimeni nu discuta despre ura, cu toate ca un om care uraste ar avea ce spune , ce ne invata sau atentiona,

Eu personal am urat cativa oameni si inca mai urasc, ura a venit din prea multa dragoste sau pur si simplu a inlocuit dragostea.Efectele sunt neplacute si sunt multumita ca macar nu a aparut setea de razbunare.....

Puteti impartasi si celorlalti din experientele voastre

N-am crezut si nici nu voi crede vreodata ca ura poate veni din prea multa dragoste, mai degraba din lipsa dragostei sau in urma mortii ei.

Ura e iubire convertita de frustrare. Frustrarea e expresia neputintei. Ca om, cand intalnesti acest obstacol, toate ti se intorc cu fundul in sus. Nu urasti din prea multa iubire, ci toata capacitatea aia de-a iubi, iti este ocupata cu ura. Adica frustrarea te face sa privesti in directia opusa. Cam asta face ea. Cand intalnesti un obstacol, esti tentat inconstient sa privesti in directia opusa. Asta cred ca face frustrarea din om. Il face sa lupte cu el insusi, inlocuind acele sentimente constructive, cu cele distructive, probabil e un mecanism prin care se simte mai putin constrans, insa fals. Niciun om nu simte nevoia sa se distruga, atat timp cat are tot ce-i trebuie, ar trebui sa fie echilibrat. Frustrarea insa iti da peste cap echilibrul, si te orbeste, de nu-ti mai stii calea fireasca. De-asta ura nu vine niciodata din prea multa constienta, ci din lipsa ei. Si asta explica si de ce e mult mai usor sa urasti, decat sa iubesti. Iubirea e ceva complex, greu de inteles, adesea confundata cu instinctul de posesiune, cu distractia, indragostirea si altele, pe cand ura o simtim toti la fel. Nu necesita decat sa te lasi in voia frustrarii.

pfiu...intre timp mi-am asezat in trepte totul..se pare ca eram putin confuza...a mai ramas un singur lucru..intensitatea si aceasta nu se va schimba..

rog un moderator sa inchida topicul :)

Chiar crezi ca o iubire puternica se poate transforma in ura atunci cand intalneste un obstacol? Eu nu cred. :)

Pasarea_fleosnics a scris:

Chiar crezi ca o iubire puternica se poate transforma in ura atunci cand intalneste un obstacol? Eu nu cred. :)

Da. Daca obstacolul iti fura mintiile, da. Daca poate fi depasit, inseamna ca nu era suficient de mare. :) Si cred ca obstacol mare e doar cel pe care-l lasi sa fie mare in perceptia ta. Si daca ai facut asta, automat iubirea ti se indreapta spre ura. Asta in cazurile in care ne lasam dusi de val. Si nu toti se lasa. Asa ca unii pot fi frustrati, fara sa se piarda de tot. Cand te-ai pierdut de tot in frustrare, atunci e inevitabil. Sunt exemple peste tot...oameni care vad realitatea invers din cauza ei.

Renaissance a scris:

Si cred ca obstacol mare e doar cel pe care-l lasi sa fie mare in perceptia ta.

Renaissance a scris:

Ura e iubire convertita de frustrare. Frustrarea e expresia neputintei.

Poti sa simti frustrare, neputinta, furie chiar pe situatia in sine si ciuda pe tine.

Dar cind urasti, toate astea se indreapat spre altcineva si e mai mult decit frustrare si furie, pt ca ii doresti raul, sau sa plateasca cumva nedreptatea care ti-a facut-o.

De aia nu poti pune egal, aceste sentimente negative pot duce la ura , dar nu neaparat.

Renaissance a scris:

Il face sa lupte cu el insusi, inlocuind acele sentimente constructive, cu cele distructive, probabil e un mecanism prin care se simte mai putin constrans, insa fals.

Din suferinta unii aleg sa se autodistruga, insa din ura mecanismul distructiv se indreapta spre celalalt, nu spre sine.

Cred ca dezechilibrul vine si din neacceptare situatiei dar si a propriilor defecte (sau vina).

Il poti uri pe celalalt daca vezi doar vina lui.

Un proverb stravechi spune ca pierzi 1 minut de fericire pentru fiecare 60 de secunde de ura. Cearta, mania, nerabdarea emit in tacere o mare forta destructiva. Daca in fiecare secunda sufletul uraste si blameaza lumea inconjuratoare atunci in fiecare fractiune de secunda omul se autodistruge. Nu am inteles niciodata nevoia oamenilor de a plati cu aceeasi moneda. Gustul ramas nu poate fi dulce. Mahatma Ghandi spunea ceva foarte adevarat: ''Ochi pentru ochi... si vom orbi cu totii.''

Nimic nu mi se pare mai trist decat atunci cand apare ura in cuplu, mai ales intre doi parteneri care s-au iubit. Chiar se poate transforma iubirea in ura?!

karma isi face treaba.. eu imi vad de ale mele