Spiritualitate practica

Praf...de stele a scris:

Dincolo de problemele si necazurile sau realizarile tale, nu ti s-a intamplat sa vezi si splendoarea lumii asteia in care traim? Asa cum este ea, imperfecta, rea, egoista ... nu ai fost iubit sau/si fericit niciodata? Macar un 5%? Nu ai experimentat deloc cum se

Silverdane a scris:

Cea mai "data naibii" argumentatie din ultimii 2 ani de prajituri ...

QUOTE Silverdane: Dar tu nu te-ai ranit niciodata? Durerea aceea nu trece dupa putin timp, si dispare restul vietii? Ranile nu se vindeca? Iubirea nu poate fi pierduta sau uitata?

Ba da, dar nu dispare restul vietii, viata continua, caci daca a disparut, inseamna ca ai murit ... mergi pana la capat, trebuie sa incerci pana "iese" asa cum trebuie! ... Si Iubirea aia nu se pierde sau uita niciodata, caci daca da, inseamna ca te uiti pe tine insati, cine esti de fapt ... si mai lasa-ma cu blah, blah, blah, care suna bine si se pierde in nuante si interpretari - si mai vorbesti si de absolut ...

Zau, noapte buna ... dar forever, legat de subiectele tale ...

P.S. Si schimba si tu iarba aia ...

Praf...de stele a scris:

Ba da, dar nu dispare restul vietii, viata continua, caci daca a disparut, inseamna ca ai murit ... mergi pana la capat, trebuie sa incerci pana "iese" asa cum trebuie! ... Si Iubirea aia nu se pierde sau uita niciodata, caci daca da, inseamna ca te uiti pe tine insati, cine esti de fapt ...

P.S. Si schimba si tu iarba aia ...

Deci viata e pentru tine obsesia de a retrai fericirea trecuta, in loc de a cauta sau intelege trairile noi sau diferite?

Roaga-l pe Silver99 sa schimbe iarba, el a pus-o pe insula pustie, si vorbeste cu Zen despre iarba daca vrei. El este misticul oriental extatic meditand la absolut (nimic) ..

mihaela1 a scris:

Cu cat ne dam mai iubitori, cu atat ne omoram unul pe altul pe la spate.

De aici ideea mea ca binele nu poate exista in mod normal decat intr-o lume unde nu exista urma de rau. Iubirea raportata la raul de aici ne-ar face pe toti ultra spirituali si evoluati. Iubirea intr-o lume ideal buna ne face doar comuni. Poate ca asta ii deranjeaza pe adeptii extremelor. Eu personal nu prea pot sa apreciez o floare, daca vad animalele moarte care se descompun alaturi ca ingrasamantul ce a ajutat floarea sa devina frumoasa.

mihaela1 a scris:

De ce nu ar fi aici locul teoriei prezentata de Sillverdane? Cu ce ar fi mai prejos decat teoriile despre zei, ingeri, arhangheli, sfere de lumina si iubire care chipurile ne ajuta de mii de ani sa evoluam dar rezultaul este din ce in ce mai jalnic? Cu cat ne dam mai iubitori, cu atat ne omoram unul pe altul pe la spate. Cel putin teoria lui este unicat si are avantajul ca nu putem spune ca a produs efecte dezastruoase. Cred ca ar trebui sa o privim cu mintea deschisa. Orice este posibil. Poate ca viziunea lui chiar ar putea sa duca la o evolutie spirituala mult mai rapida. Nu cred ca trebuie combatuta sau marginalizata ci studiata si sustinuta.

De acord cu tine, dar titlul este spiritualitate practica, in cadrul sectiunii Teorii si Ipoteze, intr-adevar. Dar cuvantul cheie aici cred ca este practica. Eu i-am pus in repetate randuri o intrebare practica si el refuza sa raspunda. Daca titlul topicului era altul, atunci... ... dar nu e.

Silverdane a scris:

Poate fortele superioare aduc greutati celor care isi propun imposibilul din generozitatea si iubirea lor pentru noi. Adica pentru a ii ajuta sa-si atinga telul mai repede, invatand din obstacolele daruite de ei, ca ajutorare. Poate incurajeaza pe cei care vor sa strice jocurile lor, si sa face tot ce e de capul lor, prin faptul ca actioneaza in sensul acesta, si le dau apa la moara. Adica ii ajuta cu adevarat, sa se apropie de dorinta lor, in calea cea mai rapida de invatare.

Se spune ca atunci cand iti merge rau de fapt iti merge bine in planurile superioare. Oamenii calduti nu au sanse prea mari de eliberare deoarece nu depun absolut nici un efort pentru acest fapt si stau bine mersi unde le este cald si bine.

Fara supra-eforturi, fara suferinte, fara renuntari, fara lupta, fara putina nebunie, etc, fortele superioare nici nu te vor observa. Doar in momentul in care le va bipai un led in panoul de comanda, datorita spiritului tau revolutionar si suferintelor voluntare, vor incepe sa te cerceteze in amanunt pentru a vedea cine esti, ce vrei si daca ai sanse sa devii alceva.

Cineva fara nelinisti spirituale, fara intrebari, fara raspunsuri, fara dorinta de mai bine, fara sa creada in evolutia totului, va ramane o simpla piesa fara de constiinta proprie, in toata aceasta roata a vietii.

.

Praf...de stele a scris:

In momentul asta imi ceri prea mult daca ma pui sa citesc

Insa, ca sa nu crezi ca sunt total pe dinafara chestiilor astora (meditatii, asceza, detasare, extaz mistic, etc.) iti spun ca am citit cam de toate din ce se poate citi (si ceea ce puteam intelege eu, la pregatirea, nivelul si pasiunile mele), adica filosofie, psihologie, astronomie, religie, magie/spiritism si altele. Cand eram srudenta eram pasionata de religiile orientale. Citeam cu nesat tot ce-mi pica in mana pe aceasta tema.

Undeva pe drum, am realizat ca toate astea sunt intutile, cel putin pentru mine. Nu mi se potrivesc. Daca am nevoie de mantuire, nu ma voi putea niciodata mantui prin mine, aplicand toate acele tehnici. Eu nu ma pot mantui decat prin altii.

Vremea cititului si a curiozitatilor cititului a trecut pt mine. Acum doar spicuiesc informatia ca sa completez la ceea ce am adaugat atunci cand citeam mult.

Dintre cartile religioase cel mai mult mi-a placut sa citesc despre viata parintelui Serafim Rose, tomul ala mare si gros cu care poti sa omori pe cineva daca i-l arunci in cap ;)

Incepe cu cautarea prin filosofii si religii si sfarseste cu terminarea cautarii in crestinism. O recomand oricui. E mai mult decat o carte religioasa.

Astfel, prin toata peregrinarea mea printre carti si informatii, am trecut de la idealism pur, ilogic si desigur utopic, la un idealism pragmatic daca pot spune asa. Adica sunt cu capul in nori si cu picioarele pe pamant. Nu pot fi nici fara cer, nici fara pamant.

Daca exista contradictii in ceea ce as fi afrimat anterior nu ma mir. Intotdeauna am fost o persoana contradictorie. Imi place ziua si noaptea ma incanta. Vezi tu, fiecare contradictie are undeva o parte comuna cu ceea ce contrazice, exact acolo unde se afla limita.

Ramian a scris:

Cineva fara nelinisti spirituale, fara intrebari, fara raspunsuri, fara dorinta de mai bine, fara sa creada in evolutia totului, va ramane o simpla piesa fara de constiinta proprie, in toata aceasta roata a vietii.

Ete na!

Daca nu ma baga in seama fortele superioare le bag eu... :roll:

...dar din linistea si echilibrul meu nu-mi ies cu pretul asta.

Nu nebunia te face sa vezi, ci linistea totala a sufletului si mintii.

Silverdane a scris:

Zen Legend a scris:

________

Sunt convinsa ca daca vreti, veti gasi punctele comune si veti dezvolta de acolo.

Silverdane a scris:

Lineajul