Început de heidy, Mar 13 dec 2005 · 326 răspunsuri · 47.622 vizualizări
nightwish a scris:Chiar nu inteleg de ce te mai roade ce face el. Au trecut 5 ani! ;)
NU ! Au trecut 9 luni ... In nici un caz 5 ani :P Prima daca cand ne-am despartit a fost atunci ... dupa, ne-am impacat ... poate o sa ne casatorim ... vorbesc cu el in fiecare zi ... ne intelegem extraordinar .... numai ca asa este el ! Il iubesc si cu bune si cu rele... :D :)
Bydy a scris:;) Ce zici aici?! Il iubesti? pe cine? pe cel ce acum are o alta relatie si se plange la tine ca nu-i merge? Va intelegeti oxtraorinar? Poate o sa va casatoriti? Glumesti,nu?
moama ce :) meriti!
Exact ! :D
Fara partea cu bataitza :) :P
Bydy a scris:... Chiar merita efortul? :)
Ce mai conteaza acuma ? Sunt prea departe ... timpul va spune daca merita sau nu efortul... eu il port mereu in suflet ;)
:P
Imi place expresia ei cand se uita pe fereastra atunci cand ploua si mediteaza undeva departe de tot ce ne inconjoara. Pacat ca nu am reusit sa o fotografiez in acele momente.
Laleaua Negra a scris:e cam absurd sa iti placa TOT!!!...... asta ar insemna sa iit place si defectele lui....
Poate ca ti se pare absurd, dar atunci cand esti indragostit, lucrurile pe care la alti oameni le consideri defecte...nu mai par atat de rele la persoana de care te-ai indragostit. :) La inceput le gasesti chiar induiosatoare... Mai tarziu incep sa te deranjeze. :P
"De cele mai multe ori n-o iubesti pentru ca are calitati, ci are calitati pentru ca o iubesti."
"Te iubesc fiindcă eşti bun; Te iubesc fiindcă eşti inteligent; Te iubesc fiindcă eşti frumos; Te iubesc fiindcă...
Editat Vin 11 aug 2006 20:13
Nu e ciudat ca cei mai multi am raspuns ca ce ne place la partener/a e cum e/poarta fata de/cu noi? Sau probabil ca nu e ciudat. Asta inseamna ca ce iubim la celalt este inima pe care ne-o recunoastem, sufletul pe care ni-l oglindim, acele ... minunatele....
Adica exact acel "eu" in "el/ea" . Ca in povestea cu mirele care bate la usa miresei sale si cere sa-i deschida. Ea intreaba "cine e acolo"? El raspunde: "eu". Ea nu-i deschide. A doua si a treia seara se repeta povestea. A patra seara ea intreaba "cine e acolo". El raspunde: "tu". Si abia atunci mireasa si-a primit mirele...
qusay a scris:Nu e ciudat ca cei mai multi am raspuns ca ce ne place la partener/a e cum e/poarta fata de/cu noi? Sau probabil ca nu e ciudat. Asta inseamna ca ce iubim la celalt este inima pe care ne-o recunoastem, sufletul pe care ni-l oglindim, acele ... minunatele....Adica exact acel "eu" in "el/ea" . Ca in povestea cu mirele care bate la usa miresei sale si cere sa-i deschida. Ea intreaba "cine e acolo"? El raspunde: "eu". Ea nu-i deschide. A doua si a treia seara se repeta povestea. A patra seara ea intreaba "cine e acolo". El raspunde: "tu". Si abia atunci mireasa si-a primit mirele...
Iubim la cel de langa noi imaginea pe care ne-am format-o despre el si nu ceea ce este el in realitate. De aici si dezamagirea: daca acesta face ceva care sa ne zdruncine imaginea formata despre el, il judecam si ne schimbam total parerea. Iubim acele caracteristici pe care credem noi ca partenerul le are, dar nu pe cele pe care le are in realitate. :>
heidy_2006 a scris:Iubim la cel de langa noi imaginea pe care ne-am format-o despre el si nu ceea ce este el in realitate. De aici si dezamagirea: daca acesta face ceva care sa ne zdruncine imaginea formata despre el, il judecam si ne schimbam total parerea. Iubim acele caracteristici pe care credem noi ca partenerul le are, dar nu pe cele pe care le are in realitate. :>
Da, dar stii al ce m-am gandit Heidy, ca ceea ce vedem noi l ael nu reflecta inima naostra, ar fi sot bine sa fi fost asa. Faca ne-ar fi reflectat inma nu er ao problmea sa ne vedem inima in el/ea. Dra noi vedem nu proiectia inimii noastre ci a inchipuirilor naostre. Inchipuirile nu sunt ale ale centrului inimii noastre...
qusay a scris:Da, dar stii al ce m-am gandit Heidy, ca ceea ce vedem noi l ael nu reflecta inima naostra, ar fi sot bine sa fi fost asa. Faca ne-ar fi reflectat inma nu er ao problmea sa ne vedem inima in el/ea. Dra noi vedem nu proiectia inimii noastre ci a inchipuirilor naostre. Inchipuirile nu sunt ale ale centrului inimii noastre...
Asa este. Iubim ceea ce crede mintea noastra si nu ceea ce crede inima noastra. Degeaba se zice sa nu ai incredere in ceea ce simti ci in in ceea ce iti spune mintea, pentru ca de fapt nu ne inseala inima, ci mintea...
Suntem fiinte complexe si totusi nu putem asculta glasul inimii, ci ratiunea. Care de cele mai multe ori este gresita.
Suntem fiinte complexe si totusi nu putem asculta glasul inimii, ci ratiunea. Care de cele mai multe ori este gresita.
si cum reusim sa lasam odata ratiunea asta care ne controleze inima ? Cum reusim noi sa lasam la o parte tot ce se numeste societatea din ziua de azi si sa ne lasam inimile iar libere ? Cum?
Editat Sâm 12 aug 2006 00:25