Si vinatorii iubesc animalele.
Pharell, la git. Una fucsia. 
scufita rosie
Început de PreaMultPentruVoi, Joi 15 apr 2010 · 413 răspunsuri · 30.429 vizualizări · închis
Nu reusesti ca am grumazu' gros, de la gratare si bere,
Dar poti incerca.Si odata pusa fundita ce inseamna?Sunt marcat?
Fundita va fi o chestie de piele, asa, atasata de o curelusa din piele ce se va mula perfect pe gitleju' tau cel gros asemeni celui de taur.
Inseamna ca o sa poti fi tras de ea. Atunci cind situatia o impune. Spre binele tau, of course.
fustita.rosie a scris:Si vinatorii iubesc animalele.
Au o placere in a le impusca in cap. Asta nu inseamna ca nu le iubesc. Le omoara din dragoste bre.
In ce oras ai vrea sa stai, dac-ar fi sa pleci din Bucuresti? (din Romania) De ce?
Ce-ti place mai mult, marea sau muntele? De ce?
Ai fost la vreun concert Depeche? (ai zis ca-ti plac)
Mai ai frati/surori? (nu stiu dac-ai zis vreodata)
Daca n-ai face jurnalism, ce alta profesie crezi ca ti s-ar potrivi?
Ce actori romani ai cunoscut personal? Care te-a impresionat cel mai mult?
Ai avut vreodata parul vopsit? Te machiezi? Porti pantofi cu toc?
Care e vacanta visurilor tale?
Care e visul tau cel mai vechi si la care nu ai renuntat inca?
Ai creat vreodata haine? (desen pe hartie, croiala, etc)
Stii sa folosesti masina de cusut?
Ce abilitati ai? (indemanare, inclinatie pentru o activitate anume)
Cam gata. Deocamdata.
Editat Lun 3 mai 2010 17:47
Fustito' , tu cred ca ai dresat ursi carpatini.Pe mine sa nu ma traga nimeni de ea, ca reactionez urat, mai urat decat Narcotic.
Aaaa e cu intrebari?!Am si eu o intrebare.
Ce mananci de esti asa frumoasa?Si de unde iei?(mai mult n-am putut si eu).
Editat Lun 3 mai 2010 17:47
mie sa-mi raspunzi detaliat, asa cum stii tu.
asa ca lasati-o in pace, ca are de scris.
Sa le iau pe rind, si ce n-apuc acum, mai tirziu. Ca mi-ai desartat desaga gramada.
Amarena a scris:In ce oras ai vrea sa stai, dac-ar fi sa pleci din Bucuresti? (din Romania) De ce?Ai fost la vreun concert Depeche? (ai zis ca-ti plac)
Mai ai frati/surori? (nu stiu dac-ai zis vreodata)
Ai avut vreodata parul vopsit? Te machiezi? Porti pantofi cu toc?
Care e visul tau cel mai vechi si la care nu ai renuntat inca?
Cam gata.
Din Romania ar fi Timisoara (pentru ca-i acasa) sau Clujul ... tot pentru ca-i acasa. Imi place enorm cum se vede Clujul de la inaltime, imi plac oamenii de acolo, imi place aerul mult mai curat decit la cimpie. Plus ca nu sta rau deloc la oferte culturale.
Intr-un mare oras din strainatate nu m-as vedea, mai degraba in suburbii. Fara o preferinta anume. Dar as vrea sa vad Viena, Budapesta, Praga, Londra, Sankt Peterburgul, in calitate de turist.
Am fost la primul concert Depeche Mode din Romania, ba chiar am si scris despre el in Cotidianul. Mi-a placut sa aud/citesc apoi oameni care vorbeau despre concert si retinusera descrierea mea despre momentele de la final, cind toti ridicasera miinile in sus. Mie mi s-a parut ca o mare de corali, asa am scris, asa a ramas in mintea unora ce au citit (asta am descoperit in zilele urmatoare).
Am un frate bun si doi luati in asistenta maternala. Dar tot fratii mei ii consider.
Ma vopsesc tot timpul. Am avut o pauza de vreo 3 ani, incepind din primavara in America si pina m-am despartit de fostul prieten. Da, ma machiez si da, port pantofi cu toc, dar nu zi de zi. Prefer incaltaminte mai comoda la serviciu, cind nu ma apuca cochetaria.
Visul meu cel mai vechi? Sa imi treaca boala. As putea zice ca, partial, s-a implinit.
Ar fi si visul de a vedea lumea si visul de a trai din scris. Ceea ce fac acum mi se pare, intr-o masura, un compromis.
Revin, ca trebuie sa fug cu treburi.
Ce orase ai vizitat deja? (atat romanesti, cat si din strainatate) Care ti-a placut cel mai mult?
Amarena a scris:Ce-ti place mai mult, marea sau muntele? De ce?Daca n-ai face jurnalism, ce alta profesie crezi ca ti s-ar potrivi?
Ce actori romani ai cunoscut personal? Care te-a impresionat cel mai mult?
Care e vacanta visurilor tale?
N-am uitat ca am treaba, asa ca iata, cu cafeaua linga mine, revin pe ogor.
Mi-e foarte greu sa aleg intre munte si mare. Muntele ma domina total, ca un rege care ma primeste pe teritoriul sau si imi permite sa-i contemplu comorile, dar nu fara efort. Dimpotriva, isi cere tributul, iar a-l plati de multe ori este chiar in avantajul tau. Pentru ca inveti ceva, pentru ca pleci un pic altfel de acolo.
La munte se rup de mine toate lucrurile cotidianului apasator. Parca sint pe alta lume.
La mare insa pur si simplu totul e ca o magie care, desi pare inofensiva, te poate inghiti cu totul, asa cum o facea cintecul sirenelor. As putea sta sa ascult ore intregi sunetul valurilor si as putea sa scriu purtindu-l tot timpul in urechi. Marea imi deschide tot ceea ce tine, in mod simbolic, de elementul apei: intuitie, creativitate, emotivitate.
De ce totusi te poate inghiti? Am vazut de citeva ori marea intr-o miscare de caracatita imensa. Mi-e teama de pintecele ei care poate topi tot ce agata.
Jurnalismul este o profesie de conjuctura pentru mine, pe care o pot face bine, care-mi place, dar pentru care simt ca nu sint facuta. Ceea ce mi-as fi dorit foarte mult sa pot face ar fi fost sa ramin in invatamint. Dar nu am instincte sinucigase ...
De multe ori ma visez la scoala (visele din timpul noptii). E un vis recurent ce tot apare. Daca ne gindim ca subconstientul incearca sa rezolve, simbolic, in timpul somnului ceea ce nu poate rezolva in stare de trezie, atunci ... este evident ca imi doresc foarte mult sa ma intorc acolo. In scoala.
Am cunoscut mai putini actori de film si mai multi de teatru. Ba chiar cu regizorii am stat mai mult de vorba decit cu actorii. Probabil, ca profil creativ ne potrivim mai bine. Scriitorul este si el un fel de regizor al propriului text.
Insa dintre actori mi-a placut Horatiu Malaele. Am fost pe platouri la "Nunta muta". Malaele a stat de vorba cu noi in pauza de o ora dintre filmari si vreau sa spun ca e foarte placut, bonom, relaxat. Nici urme de fitze pe el.
In schimb m-a dezamagit Nae Caranfil. Ne-a chemat la ultima zi de filmare pentru "Restul e tacere". Era intr-o zi de simbata, singura libera pe care o aveam. Am mers dupa-amiaza la locul unde ne chemase ca sa ne trezim ca agentii de paza ne anunta ca nu se poate, ca sintem rugati sa mergem la Hanul lui Manuc, unde urma sa aiba loc un fel de receptie (peste vreo 4 ore) si sa asteptam acolo. Sincer, mi s-a parut cam nesimtire. Ca doar el chemase jurnalistii ...
Mi-au placut foarte mult Marius Manole si Maria Dinulescu. La propulsarea lui Marius am contribuit si eu cumva, ca jurnalist, pentru ca am facut primul interviu cu el dintr-un cotidian central. Apoi a inceput avalansa. Ba chiar la o saptamina de la aparitia interviului luat de mine, o colega din presa culturala, cred, sau de la o revista relua una dintre intrebarile mele, spunind ceva de genul "ai spus recent ca".
Marius e un om cald, foarte emotional, foarte expresiv, are talent cu carul si munceste in draci.
Maria e o tipa la fel de talentata, calda, emotionala. Si fara fitze.
Intr-o vreme, organizam, impreuna cu un amic, o serie de intilniri are artistilor cu publicul in clubul Green Hours de pe Calea Victoriei. Benevol. Ideea noastra, proiectul nostru. I-am avut acolo si pe Marius, si pe Maria, au fost foarte reusite intilnirile cu ei. Am ramas cu ceva foarte frumos de la oamenii astia, nu doar din rolurile lor de pe scena sau din fata aparatului.
Doamne, si cred ca as putea vorbi muuuuult si bine, acum, ca m-am pornit.
Vacanta visurilor mele? In Japonia. Pentru ca-i asa departe si sansele sint mici sa ajung acolo.
Amarena a scris:Ce orase ai vizitat deja? (atat romanesti, cat si din strainatate) Care ti-a placut cel mai mult?
Ama, daca incep cu cele romanesti ... nu mai termin. 
Sibiul a fost una dintre iubirile mele si inca este, dar nu prea mai ajung pe acolo. Tata a facut facultatea in Sibiu si obisnuiam sa mergem in vizite peste vara pe la prietenii lui vechi. Dupa ani de zile in care nu mai calcasem pe acolo, pur si simplu m-am descurcat, m-am orientat rapid, n-am ratat nici o clipa ruta/rutele.
Am vazut Sighisoara in februarie, in timpul Festivalului de Blues. Sa nu spun ce atmosfera era acolo, cum in fiecare seara, dupa concerte, mergeam la crama de sus, de la Hotel Sighisoara, la jam session cu artistii participanti. Era o nebunie. Sa nu mai spun ca am prins ninsoare, ca peste zi pe plimbam printre zidurile cetatii medievale, pe sub turnuri, asteptind parca sa vedem domnitele din alte vremuri iesind infofolite in bundite si cavalerii oferindu-se sa le conduca o bucata de drum.
In orasele Moldovei nu am prea ajuns. Iar Constanta, alt oras pe care-l simt, mi-a parut un vechi prieten in convalescenta recent.
In strainatate? Aarhus, Odense, Copenhaga (cele trei mari orase din Danemarca) - pur si simplu le-am iubit. Am iubit tara aia. Odense a fost orasul lui Andersen, iar locuitorii lui tin un adevarat cult al scriitorului, fara pompozitati scirboase, insa. Copenhaga are si ea un aer impunator si destule locuri ciudate de vizitat (vezi Christiania). Aarhus mi-a fost orasul gazda.
New Orleansul a fost singurul loc din SUA unde m-am simtit in apele mele, chiar si plimbindu-ma ore intregi singura prin cartierul francez sau prin superba gradina zoologica, nedistrusa inca de Katrina. Am vazut chiar si un pui de rinocer acolo, era baby boom intre gardurile parcului. 
Istanbulul, o, Istanbulul mi-a intrecut orice asteptare. De fiecare data cind ma gindesc la briza marii, asa cum se simte acolo, tinjesc dupa ea. Unde pui istoria, mincarea (uf, ca lesin de pofta cind ma gindesc), maestria negustorilor de a-si atrage clientii si a-i face sa plece cu zimbetul pe buze, chiar daca nu au cumparat nimic (aici as putea sa spun o poveste care mie mi se pare impresionanta).
Dar nu as putea trai in Istanbul. M-ar scoate pur si simplu de pe sine intr-un mod prea periculos.