Daca tot e vb de povesti de groaza...
Era noapte,eram cu niste prieteni,Eugen,Andrei si Edi. ne-am intalnit cu niste fete,le-am condus acasa tot ce trebuie.
Dupa ce am dus-o pe prietena mea acasa impreuna cu prietenii mei,am pornit spre casa pe o strada pustie,tot ce mai dadea semne de umanitate erau doua dacii rablagite. Mai fusesem doar o data pe strada asta. Am pornit noi,glume rasete,galagie dar deodata s-a auzit un tipat...liniste... Ce sa fie? De unde se aude?
S-a auzit din nou! S-a auzit de undeva dintre blocuri. Curiosi cum suntem noi , am plecat in cercetare pe aleea de unde s-a auzit tipatul. Stupoare! Aleea era inchisa de alt bloc,eram cu totii siguri ca de aici s-a auzit. Da, de aici s-a auzit,sange pe jos! Dar unde era femeia care a scos tipatul? Si-a luat zborul?
Speriati am luat-o la fuga pe strada aia,ingroziti cum eram ne-am gandit sa scurtam drumu prin cimitir,ca altfel trebuia sa o luam pe langa cimitir si ar fi fost drumu mai lung cu mult si tot aceeasi groaza am fi avut-o...Dar aici se pare ca ne-am inselat!
Spre norocul nostru,Eugen avea o lanterna cu el si eu aveam o lanternuta de la bricheta... era bine si asa...
Am luat-o noi la fuga pe straduta care despartea in doua cimitirul.Atenti pe unde mergem dar si in jur.
Dar,din nou tipatul ala de femeie. Am inghetat cu totii! Un cuvant nu puteam scoate.Stateam spate in spate si ne uitam in jur.
-Cred ca am auzit pasi pe aleea aia! spune Andrei cu o voce tremuranda.
-Nu cred ca e bine sa stam pe loc,hai sa mergem,sa scapam din cosmarul asta pentru numele Lui Dumnezeu! strig eu disperat.
Asa ca am luat-o la sanatoasa cu totii,nu ne mai interesa unde era unul si unde era celalalt. In ori ce caz strigam unul la altul,ne incurajam sa fugim,dar cred ca am dat in mai rau cand Edi a urlat:
-Sa te ia naiba creatura imputita!Ce dracu vrei de la noi?Hai vino ! aratate!
Si pe loc a aparut cu o lumina puternica rosiatica un om cu fata incruntata , cum multe cicatrice, in haine zdrentuite,masiv, care a inceput brusc sa rada malefic,un raset incheiat cu tipatul ala ingrozitor.
Creatura asta statea chiar in fata lu edi,puteam sa il vad cum cu ochii iesiti din orbite incerca sa strge,sa spuna ceva dar nu putea scoate nici un sunet! De frica,si-a dat drumul pe el,avea pantalonii uzi.Noi strigam la el sa fuga dar parca nu putea misca nimic. Chiestia aia se uita atent in ochii lui si din nou cu rasetul ala malefic,l-a luat pe sarmanul Edi de gat si l-a infipt cu capul in gardutul ce despartea strada de cimitir .
Pe mine m-au bufnit lacrimile,dar nu era timp de jale,trebuia sa fugim pentru vietile noastre. Sperand ca va avea vreun efect, am inceput in gand sa spun o rugaciune dar brusc am primit o lovitura in spinare si am cazut lat pe jos, eram ametit,vedeam cum prietenii mei au atras atentia creaturii si m-a lasat inpace,nu puteam auzii nimic,ii vedeam cum urla. M-am uitat un minut numai la Edi,incercam sa ma misc spre el,dar parca corpul meu avea acum o tona.Plangeam,lacrimile imi curgeau siroaie. M-am hotarat sa termin rugaciunea. Fara sa imi dau seama,urlam:
-Tatăl nostru
Carele eşti