Povestea pe care am s-o spun,e -cica- adevarata.
In tinerete,maica-mea avea un grup de prieteni,intre care era si o fata -Carmen,mai teribilista.Ea mergea in cimitir,ca sa scrie poezii...cica acolo era inspirata.Prietenul ei,vrand pesemne sa o impresioneze a intervenit intr-o discutie pe tema asta,din gaska.cineva,o luase peste picior pentru gusturile ei "artistice" si discutia derapase spre povestirile "de groaza" cu cimitire.Cineva a aruncat provocarea de a merge intr-un cimitir,noaptea.Nimeni nu vroia de fapt sa mearga,insa cei doi sustinusera ca nu se petrece nimic paranormal prin cimitire,asa ca e o prostie sa te temi sa mergi noaptea in cimitir -acum,nu mai puteau sa dea inapoi.
Chiar in acea noapte,au mers cu totii pana la cimitirul unde scria ea poezii.El -vrand s-o impresioneze,a luat o lanterna,si a intrat -restul,il asteptau sa ajunga undeva in interior,si sa le faca semne cu lanterna.Apoi trebuia sa astepte acolo cateva minute,si sa se intoarca.
Doar ca,el a ajuns cu adevarat in cimitir,a facut semne cu lanterna,insa...a auzit niste zgomote...cineva,se apropia...sau ceva...pentru ca scotea niste sunete nu tocmai umane...dar nici de animal...scotea niste sunete ca in filmele horror...indiferent ce era,parea sa fie ceva mare...
Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic,el a facut cativa pasi...creatura -ce-o fi fost ea- auzindu-se tot mai aproape,apoi,fara sa aiba curajul sa intoarca capul,a inceput sa fuga din toate puterile...sa sara peste morminte si cruci,fara sa se mai gandeasca la nimic decat sa scape de acolo.
Ceilalti,au auzit si ei sunetele -fara sa poata vedea ce anume era acolo...nici nu au fost curiosi sa astepte,au fugit cu totii,fara sa il mai astepte macar,desi striga dupa ei!
Dupa intamplarea asta,ea a refuzat sa mai mearga prin cimitire,indiferent de cata poezie zacea pe acolo! -a refuzat si sa mai doarma cu lumina stinsa...
the end