Ideile de dumnezeu , de divinitate , de Isus si orice alta de felul asta fac din credinciosi unelte in muuuuuuulte miini. Cum "mina lui nea caisa frustrata si psihopata" adica a lui dumnezeu ala din titlul topicului e o evidenta aberatie nascocita de niste oligofreni antici (nebuni redusi mintal de demult, in traducere literara) oricum ai lua sintagma, credinciosii ramin ei insisi doar niste unelte in miinile samanilor superstitiilor lor , a sefilor lor de tib care sint mina in mina cu samanii, si se bucura si cind sint trimisi la moarte ca animalele la abatoare sau cind ucid ei pe altii sau cind dau din gura ca sa mai recruteze fraieri in slujba numitilor samani , totul in numele iluziilor cu care respectivii le-au spalat creierele. Ca superstitia e numita crestinism , ca samanul sef enumit patriarh iar samanii subordonati , popi, nu e important. Intre samanul din Africa de danseaza cu oase in cap in jurul cazanului cu fiertura de om si samanul de aici care danseaza in jurul mesei mormaind Isaia si molfaind carnea zeului sau si bindu-i singele, e o similaritate totala.
Iar credinciosii stiu si ca sint unelte. Mai ales aia de cred superstitiile ortodoxe.Credinciosii sint convinsi ca discernamintul , liberul arbitru, autocontrolul, autodeterminarea, nu exista si ca e musai ca toti ciolovecii sa fie unelte in miini iluzorii sau reale, asa cum sint si se simt bine, ei manevrati de popi si regi in numele zeilor trinitari si a jdemiilor de zeisori sfintisori.
Ateul nu e o unealta in mina nimanui, credinciosii sint unelte in miinile samanilor-popi.