Cartile mele nu le poate inlocui nimic.
Asa cum s-a mai zis, imaginile si replicile urmarite intr-un film ofera doar mesaj vizual si auditiv si atit. Primesti ceva gata ambalat, gata servit, mintea ta nu mai trebuie sa faca mare lucru. Chiar si filme grele, gen Tarkovski sau Bergman, poti sa urmaresti tot asa, cu minte lenesa, si sa zici dup-aia ca, daca n-ai inteles, e pentru ca autorul a vrut sa faca un film absurd. :)
Cartea te indeamna pe tine sa decupezi/interpretezi. Tu trebuie sa-ti faci imaginile, sunetele, tu alegi cum sa citesti si ce anume te poate atinge. Adevarat, autorii buni sint "vicleni", te conduc intr-un mod bine ticluit, dar daca tu nu participi, daca nu iti dai silinta, citesti doar litere si atit.
Sa va spun o poveste.
In America am fost babysitter pentru doua familii. Prima era o familie de profesionisti, cum le zic ei, adica ea avocata, el medic. Carti n-am vazut la ei in casa, eventual una de bucate. Din fericire, copiii aveau program limitat la tv, dar.... imaginatia lor era cam seaca. Ei fara action figures nu se prea stiau juca. Nici nu va inchipuiti ce fascinati au fost cind am inceput eu sa le construiesc jocuri, cu castelul printesei intr-un colt de gradina, cu padurea unde era vrajitorul cel rau care o rapeste si toate cele. Ba chiar intr-o zi, cind am mers la locul de joaca, mijlociul l-a lovit din greseala pe cel mare cu un bat si i-a crestat pielea dintre degetul cel mare si aratator, ceea ce banuiesc c-a fost dureros. Baiatul cel mare a avut de maximum 3 ori crize de plins in 9 luni cit am fost cu ei, iar 2 dintre ele au fost de nervi. Doar atunci l-am vazut plingind asa de durere.
Stiti cum l-am imbarbatat? Cu imaginatie. I-am povestit de zinele padurii, cele care au grija de copaci si de flori si de animale, cum ca ele ajuta si copiii buni si cuminti si, daca el va fi curajos acum, ele il vor ajuta sa-i treaca durerea mai repede. Chiar am jucat cu "uite, ati vazut? acolo, creanga copacului, s-a miscat asa, eu le-am vazut, se uitau la noi dar imediat ce si-au dat seama ca le-am vazut s-au ascuns". Erau incintati, iar lacrimile baiatului meu s-au uscat imediat.
In a doua familie unul dintre lucrurile obligatorii era sa le citesc zilnic, dupa masa, o poveste. Astia deja aveau imaginatia mai activa, cind ieseam la plimbarea zilnica obligatorie printre case, tot in zona impadurita, in fiecare zi vedeam altceva si ne inchipuiam altceva.
Cind eram profesoara incercam sa le explic elevilor mei ca nu doar corpul are nevoie de antrenament, ci si creierul. Pe asta, daca nu-l antrenezi, se degradeaza mult mai repede si mai usor. Iar cititul pune multe lucruri la treaba: creativitatea, logica, intuitia, capacitatea de a intelege.
Adevarat, la fel cred si eu, ca initiatorul topicului, ca totusi cititul nu este pentru toata lumea. Pentru un copil crescut intr-un ghetou poate cel mai bun lucru este sa-l ajuti sa invete o meserie si o atitudine decenta in societate. Desi... la noi, in Romania, nu asta se promoveaza. Intr-o tara in care smecheria este valoarea suprema, bineinteles ca oamenii considera ca astea sint mofturi, ca n-au sa te ajute niciodata si ca un scriitor este unul caruia nu ii place sa munceasca.
8) 
8) 
:P 
