Este divinitatea imorala ?

Nu are nicio obligatie, nici macar constiinta si compasiune nu are, tocmai de asta este IMORAL.

E o URIASA diferenta intre a ne oferi totul mura in gura si a ne feri de SUFERINTE. Un copil nascut cu deformatii grave si care traieste cativa ani in suferinta pentru a se stinge intr-o moarte odioasa ce vina si ce scop are ? Ce scop a avut cutremurul din Haiti ?

Dumnezeu nu doar ca ne NEGLIJEAZA chiar ne TORTUREAZA !!!!

Ai vazut vreodata un copil cu ihtioza fetala ? Daca ai fi vazut probabil te-ai fi intrebat daca exista sau nu Dumnezeu.

Fornever a scris:

Nu are nicio obligatie, nici macar constiinta si compasiune nu are, tocmai de asta este IMORAL.

E o URIASA diferenta intre a ne oferi totul mura in gura si a ne feri de SUFERINTE. Un copil nascut cu deformatii grave si care traieste cativa ani in suferinta pentru a se stinge intr-o moarte odioasa ce vina si ce scop are ? Ce scop a avut cutremurul din Haiti ?

Dumnezeu nu doar ca ne NEGLIJEAZA chiar ne TORTUREAZA !!!!

Ai vazut vreodata un copil cu ihtioza fetala ? Daca ai fi vazut probabil te-ai fi intrebat daca exista sau nu Dumnezeu.

Domnule eu cresc un copil bolnav incurabli de la varsta de 1 an, acum are 21 de ani si nu mi-am pierdut nadejdea, ba din contra mi-am pus mai tare nadejdea in Dumnezeu, dealtfel in cine altcineva. Asa ca te pot intreba : Ai putea sa privesti in ochi un copil(al tau fiind) timp de 20 de ani, stiind ca ... ?

Te vei afla in eroare ,atat timp cat incerci sa ii aplici divinitatii ,morala si logica umana.

Chiar si in logica umana gresesti: Doua cuvinte sunt raspunsul la toate intrebarile tale : selectie naturala

Logica umana e singura pe care o am.

Daca tu spui ca Dumnezeu nu poate fi inteles cum poate sa ne ceara sa credem in el si sa-l respectam daca nu avem instrumentele necesare ?

Asta il face SI MAI IMORAL.

Fornever a scris:

Logica umana e singura pe care o am.

Daca tu spui ca Dumnezeu nu poate fi inteles cum poate sa ne ceara sa credem in el si sa-l respectam daca nu avem instrumentele necesare ?

Asta il face SI MAI IMORAL.

Ma repet :

O minte limitata de constragerile materiei, fie ea si "stralucita", uzand de toata logica de care dispune, nu poate oferi un raspuns, ori in cel mai "bun" caz ofera un raspuns eronat...

Instrumentul necesar este credinta. In lipsa ei ,intradevar "nu ai cu ce".

Ma repet si eu: Dumnezeu se cauta cu mintea,se gaseste cu inima si se intelege prin revelatie.

Va rog sa explicati asta din punct de vedere logic.

http://vimeo.com/10017958

Cat oare din ce traim,ne este "scris"? -e limpede ca putem prezice anumite evenimente -eu insumi am facut-o deja,cu succes.Ca astrolog,intrebarea este pana la urma inevitabila: Cat anume din ce traim,este destin? -exista cineva -sau ceva,care determina experientele prin care trecem? -putem spune ca reactiile noastre la ce ni se intampla,sunt "liber arbitru" -dar despre ce ni se intampla?

Exista un "master plan" -altminteri evenimente ca declansarea crizei economice,de exemplu,nu ar fi putut fi prezise.Dar planul ala,pare sa includa si multe alte planuri,mai mici...si ele previzibile...

Si poate ca putem alege anumite variante din ceea ce ni se "propune",primim niste provocari,si in functie de raspunsul nostru,evenimentele isi schimba si ele cursul...dar cat de fapt? -in ce masura? -pana la urma,putem sa facem ceva in afara acestor "provocari",ceva in afara destinului nostru?

Unii se nasc cu anumite limitari -fizice,psihice,materiale,etc.E usor sa spui ca limitarile astea pot sa fie depasite...dar in realitate,constati ca doar spusul e usor...oportunitati de un anumit gen,pot sa apara in viata cuiva...sau sa nu apara deloc...

Sunt timpuri...e timp pentru bucurie,si timp pentru tristete...pentru nastere si pentru moarte...

Am impresia ca suntem ca niste aschii pe un val -dusi de curenti,dusi de val...optiunile oastre sunt limitate,asta vreau sa spun.

Si nu cred ca are legatura cu plata unor datorii din alte vieti.Nu in felul in care cred oamenii de obicei ca stau lucrurile.Nu cred ca e vorba despre pedepse si rasplati,doar despre intelegerea unor "lectii".Totul pare subordonat acestei necesitati,si lectiile par stabilite de dinainte de a venii in lumea asta.

Unele lectii,sunt nu doar neplacute...pot sa fie oribile -si totusi nu e vorba de o pedeapsa...altele,implica chestii foarte placute,agreabile -dar nu e vorba de o "karma pozitiva" -unora,li se da putere pe mana,de exemplu...un Hitler sau un Stalin,ori altii ca ei...nu au fost rasplatiti pentru ca au facut vreun bine enorm umanitatii in vreo viata trecuta...

Altii,primesc neputinta...nici ei nu sunt pedepsiti.Sunt doar conditiile ca anumite lectii sa fie "predate".

Si asta exclude din start ideea ca vietile noastre sunt un fel de act de justitie divina...o suma de pedepse si rasplati karmice.

Din punctul de vedere al cui sau ce o fii acea forta ori entitate care stabileste ce trebuie sa invatam,dreptatea asa cum o intelegem noi,nu e relevanta.Doar intelegerea.Asa imi pare mie...ce stiu io?

Ma intreb cand oare suntem considerati "absolventi" ai unei lectii de-astea? -doar dupa ce murim? -se schimba ceva daca am priceput deja afurisitele alea de lectii? -sau va trebuii sa mergem inainte,sa urmam "planul",sa repetem aceleasi experiente,ca sa intelegem "mai bine",pana in ultima clipa...

Pentru ca,indiferent cat de bine intelegem anumite probleme,se pare ca asta nu le face sa dispara...doar ca raspunsul nostru e mai "adecvat",si suferim mai putin.Cam atat alegem.

Nu conteaza ca suferim,nici cat de mult...conteaza doar afurisitul ala de plan...si lectiile...

Am vazut la stiri: unei fetite de patru ani,i-a fost smuls un brat,intr-un accident...sunt sigur ca face parte din plan...altora le moare intr-un mod cumplit,oribil,o fiinta iubita...si ala este planul...sufera? -asta e...asta e planul,sa sufere...isi pun intrebari? -excelent...astea sunt lectiile! -nu gasesc raspunsuri? ,totul e absurd?! -asa e planul....nimeni nu trebuie sa-ti dea raspunsurile...cica trebuie sa le gasesti singur...poate ca nu te duce capu'? -soarta...o sa repeti oricum problemele alea,pana cand inveti ce trebuie sa inveti din ele...

Cel mai trist,e ca unii spun ca nu e suficient.Daca nu ai priceput calumea acum,vei repeta si in vietile viitoare...pana inveti! -ti se pare crud,inuman?-ai impresia ca opinia ta conteaza conteaza pana la urma? -cineva/ceva,stie mai bine decat tine,si iti da lectii...doar ca nu pare sa ii pese ce fel de mijloace foloseste pentru asta.Si oricum,le foloseste pe toate.

Poti sa crezi ca e Dumnezeu.Sau vreo "Forta"...ceva ca o lege "spirituala".Din punctul acestei divinitati/forte (sau cum vrei sa o numesti),dreptatea asa cum o intelegem noi,e mai putin importanta(presupunand ca e importanta!) decat lectiile pe care le primim.Si fiecare primeste lectiile "potrivite".Asa ca,din punctul sau de vedere...e dreptate deplina!

Burel001 a scris:

Dumnezeu se cauta cu mintea,se gaseste cu inima si se intelege prin revelatie.

Inima pompeaza sange, Burele.

Dumnezeu nu se arata in revelatie, ci tu insuti il cauti in subconstient, in imaginatie.

Ca daca il cauti cu mintea, la stadiul asta ramai.

Cand vezi ca nu il gasesti, ti-l inchipui.

Exact o himera.

Dar binenteles, nu am ajuns sa punem la indoiala existenta unui personaj pe care nu l-a vazut nimeni in milioane de generatii, e clar ca exista, nu?

A, da. Decat paranoicii.

Arcangelo a scris:

Cat oare din ce traim,ne este "scris"?

Sunt tentat sa spun ca destul de mult, chiar tot.

Dar este doar o senzatie, venita din necunoastere, deci nu exista dovezi irefutabile.

Arcangelo a scris:

e limpede ca putem prezice anumite evenimente -eu insumi am facut-o deja,cu succes.

Iar ai inceput cu capacitatile tale de prezicere?

NU LE AI.

Daca omul este facut dupa chipul si asemanarea lui dumnezeu, atunci si morala umana, care in mare parte provine din cea religioasa, se poate aplica si lui dumnezeu! In concluzie, divinitatea este imorala deoarece UCIDE, adica nu respecta viata! Chiar, presupunand ca ar exista o divinitate care a creat viata, odata creata ea trebuie respectata. Nu poti crea si apoi sa-ti bati joc de creatie!