VictorN a scris:Am un unchi foarte destept si inteligent si care toata viata a fost un om bun.
Cu toatea astea acum are cancer si sufera desi nu a fumat niciodata.
Unde e Dumnezeul asta bun din Biblie de lasa sa sufere un om bun?
Reincarnarea daca exista nu il scuza. E anormal sa pedepsesti un om pentru ce a facut in vieti anterioare despre care nu stie nimic, este acelasi lucru cu a baga la inchisoare oameni de pe strada care nu au facut puscarie in vietile anterioare pentru diverse fapte penale.
La fel e o prostie sa pedepsesti copii pentru ce au facut parinti sau bunici lor pana la al nu stiu catelea neam.
Ca mi-ai luat vorba din "gura"... cu exceptia "Eu cred ca e busy, se bate cu draci si nui omniprezent si atotputernic.
Daca era omniprezent si atotputernic nu avea nevoie de ingeri, dar ii are pentru ca nu poate face totul singur.
Da cred ca Dumnezeu e sadic."
Cred ca exista niste legi "naturale", universale, firesti, care coordoneaza universul... ca si "apa curge in jos si nu in sus", iar Dumnezeu/Chi nu o sa stea sa "contabilizeze" tot ce facem, "contabilizarea" si efectele ei vin de la sine, exact asa cum apa curge in jos si nu in sus (legea gravitiei, etc.)...
Fornever a scris:A permite suferinta este un act imoral...o sa bage majoritatea oamenilor in Iad sa sufere pentru ETERNITATE... stupid_me eu prefer sa nu mai avem libertate ( sa ne omoram , talharim, etc. ) si sa traiesc intr-o lume fara suferinta. Cred ca toti ne dorim asta.
... Dar cine esti TU, "straine"? Si eu as renunta benevol la liberul meu arbitru si as prefera sa mi se "dicteze", decat sa produc sau sa primesc suferinta ... Deci, mai clar: eu as prefera sa vina "Dumnezeu" sa-mi spuna ca de acum incolo trebuie sa fac ce spune El, cu garantia ca ceea ce fac (chiar fara sa inteleg, aleg sau vreau) nu produce direct sau indirect suferinta altora... Inca nu pot depasi "stadiul" de acceptare benevola a ceea ce nu pot sa inteleg (=suferinta semenilor , inclusiv a mea, caci nu sunt masochista, mai ales a celei absurde )... Si mai ales, pur si simplu nu pot sa inteleg cum un Dumnezeu care ne iubeste atat de mult cat STIU concret si 100% sigur ca o face (mai mult decat oricine dintre noi isi va iubi spre exemplu copii sau orice alta fiinta draga, sau orice altceva), si totusi permite existenta suferintei ... dar cine stie, poate acea parte din mine care refuza sa accepte si sa inteleaga, se numeste "minte"...