Are dreptate mica_curioasa, intr-adevar sectarii se simt mai speciali. De fapt doctrina sectei ii face sa se simta mai speciali (asta am citit undeva), mai diferiti de restul, mai aproape de divinitate. Si cand ti se spune si ti se repeta ca vai ce special esti tu, ca insasi faptul ca discutam acum arata ca Dumnezeu m-a trimis si ca lui Dumnezeu ii pasa de tine, ca Dumnezeu vrea ca tu sa vii la secta noastra etc., atunci normal ca te simti flatat si incepi sa crezi. Aici e momentul in care renunti la ratiune si mergi pe gandire magica, doar pt ca ti s-a ridicat artificial selfesteem-ul.
Pozitia tranzactionala adoptata de secta e "noi suntem ok, ei nu sunt ok". Sau Berne zice de pozitia evanghelica: "noi - ok, ei - ?".
Trebuie intr-adevar sa ai o mare nevoie de sensuri pt a fi racolat de sectari. Si, zic eu, mari nevoi afective ce ti le satisfaci prin secta, unde te simti ca intr-o familie mai mare.

