Va rog sa cititi ... am nevoie de ajutor

Incredibil cat ai putut suporta,insa capu sus viata merge inainte.

continua sa postezi pe forum ,asta o sa te ajute macar sa te descarci.

Suntem alaturi de tine!

Claudiu93 a scris:

Imi place sa ma uit la filme si sa ma joc pe calculator. Mi-ar placea foarte mult sa am mai multi prieteni si in lumea reala, nu numai in cea virtuala. As vrea sa ies cu ei in oras, sa merg la patinoar, la concerte sau doar sa ne plimbam. Mi-ar placea sa am o prietena cu care sa ma inteleg bine si pe care sa o iubesc si care sa ma iubeasca. M-am saturat sa stau inchis in casa pentru ca e frig afara. M-am saturat de pastile de tratamente, de vizite la doctori si de internari in spital. As vrea sa ma plimb si sa vizitez multe locuri. Inainte sa ma imbolnavesc mergeam des in excursii cu parintii. Mi-ar fi placut sa merg si eu intr-o tabara cu ceilalti copii, dar nu m-au lasat parintii. Acum imi este frica sa merg pentru ca am auzit ca sunt conditii foarte proaste si nu vrea sa fac iar o pneumonie si sa ma chinui iar cu doctorii si cu tratamentele.

As vrea sa ma pot apuca din nou de sport, macar la scoala sau chiar sa ies la fotbal cu colegii.

Problema e ca mereu sunt foarte obosit si ma deranjeaza foarte tare febra asta care ma termina. Nu am deloc pofta de viata. Acasa stau doar in pat si pe scaun pentru ca nu numai pot sa fac nimic dupa ce vin de la scoala.

din ce oras esti?

vezi ca pe forum exista topic "regional", unde poti gasi prieteni chiar din orasul tau, va puteti intilni, e un inceput

daca-ti place sa vezi filme si sa te joci pe calculator (cu asta nu prea sunt acord, dar sa zicem, nu prea mult, merge), ce te opreste? constiinta?, temele?, examenele?

poti, daca-ti faci o planificare a timpului, fara sa-ti doresti sa excelezi la vreo materie, merge, le poti face pe toate, chiar cu placere

nu o sa mai fie frig, primavara vine, cu pasi inceti, e adevarat, si citeodata merge ca racul, dar, vine crede-ma, si o sa fie o minunatie sa admiri natura care renaste, sa simti ca renasti si tu odata cu ea, sa simti fiorii unui nou inceput

esti obosit de viata, nu-ti place ce faci si e normal sa te simti obosit, organismul respinge sa mai vrea sa faca ceva stiind ca nimic nu-ti place, daca ai face ceva care-ti place sa vezi ce resurse de energie, de nebanuit, ai gasi in tine

ti-as propune vizionarea a citeva comedii, dar, bune, sa rizi cu lacrimi, o muzica antrenanta, vioaie, sa-ti vina sa dansezi de unul singur prin casa, si muuuulte bancuri, asta ca "tratament" de moment

incearca topicul cu regional, cauta-ti prieteni pe forum care sunt din orasul tau

incearca sa-ti revii, crede-ma, merita sa traiesti, ai sa vezi, cind primii fiori ai iubirii or sa-ti dea tircoale, primul suris, prima cearta, prima impacare, sublim, o sa vezi

fruntea sus, putere si tarie, si te astept cu raspuns

energia negativa pe care o acumulezi iti deterioreaza si mai tare sanatatea

precum daca esti optimist si increzator, ajuti organimsul sa se vindece

Claudiu, să ştii că are mare dreptate Elexira - starea ta psihică negativă se resimte

Tusea prelungita e semn de astm. Teste cutanate de alergii ai facut undeva? Sunt medicamente pt asa ceva, care se inhaleaza si nu iti afecteaza stomacul.

break2 a scris:

Nu`mi mai place nimic din ceea ce fac, nimic din ceea ce simt. Simt nevoia de o schimbare radicala in viata mea... dar ma simt neputincioasa.

Vezi? Tu ai toate astea inainte, eu nu le mai am. Eu nu mai am puterea ta si nici anii tai de trait... dar sunt in aceeasi stare ca si a ta. Ce ma sfatuiesti sa fac?

Bine, dar in adancul tau stii care este acea schimbare pe care o doresti ?

Te intreb asta pentru ca si eu sunt la fel, numai ca nu stiu care este acel ceva ce declansaza acea stare, pentru ca este alatorie si nu ii gasesc cauza.

Si tot timpul ma gandesc ce anume m-ar scoate din stara aia.

Sunt zile in care pot fi extrem de fericit, fara nici un motiv anume, si altele, mai multe si dese in care chiar nu pot sa fac nimic, oricat as vrea.

Iar cateodata, precum Claudiu, vazandu-i pe altii, imi amintesc de anumite stari sau cuvinte pe care le-am uitat, si daca pe moment sunt bine, revine mai apoi alta stare pentru ca nu imi mai trezeste nimic nici un sentiment.

break2 a scris:

Te-ai gandit de ce toata lumea a avut pretentii de la tine? Au avut pt ca POTI. Si asa cum ai putut pana acum sa faci fata cerintelor pt scoala, la fel ai sa poti face fata si celor pt viata. Sunt sigura de asta.

Sti tu in locul lui ce simte ca poate sa faca? Asta e delirul ciorii care isi vede puiul ei ca fiind cel mai frumos, pt ca nu-l poate iubi altfel. Tii-am zis sa te lasi de surogate acu vreo 3 ani. Mai e timp sa iesi sa prinzi pisica s-o mirosi sub coada, e mirosul vietii pure. Apoi treci la trebea serioasa, cu un motan tanar, asa ca in avatarul tau. Apoi treci la un motanel cu potential. De ce oamenii astia ajung in iad? Ma refer la oamenii care refuza sa inebuneasca aici...

break2 a scris:

Bine. dar un sfat pt Claudiu, ai?

Sa nu se mai lase parazitat. Sa caute psiholog si sa ceara parintilor sa-l duca la psihoterapie.

Sunt convins ca e genul de copil conceput si nascut nu pentru el, sa-si apartina lui, ci parintilor. E facut pt parinti, e o marioneta.

Si nu exista echilibru intre permisivitate si autonomie.

Daca e curios, poate sa citeasca aici despre colectii de parazitari, proiectii, jocuri, prin care alte persoane iti fura energia psihica

parazitari emotionale http://psihologie.50g.com/parazitarea.html

cum arata o familie de taranoi de oras http://psihologie.50g.com/party.htm

jocurile psihologice http://psihologie.50g.com/jocuripsi.html

inteligenta emotionala http://psihologie.50g.com/competentaEmotionala.htm

Esential e sa nu fi pasiv. Sa actionezi. Cum ai stat la tv si comp, deja pierzi energie psihica daca stai cu parazitii langa tine (parintii, bunicii). Solutia ar fi pana poate obtine un job si o gazda, sa stea cat mai mult pe afara din casa. Sa invete pe o banca in parc. Daca ramane in casa, o sa ajunga in perfuzii la Obregia, apoi iar acasa, si devine un pacient ambulant.

Salut Claudiu!

Citind cele postate am vazut in tine un OM matur, cu un cap deasupra celorlalti. La varsta asta gandesti ca unul de 25 de ani! Nu te voi plictisi cu tot felul de sfaturi, care iti pot fi sau nu de folos. Abordarea directa s-ar putea sa te puna putin in incurcatura, parintii vor sari imediat cu gura pe tine si te vor opri sa le spui ce ai de spus. Fa altceva: scrie-ti gandurile astea pe un caiet sau pe o coala de hartie si fa in asa fel incat sa gaseasca si sa citeasca cele scrise de tine. Atentie! Fara ganduri de sinucidere sau altele! Astea ti le-ai scos din cap pt vesnicie, e clar? Scriindu-le ai posibilitatea sa-ti expui toate nemultumirile, lejer nefiind intrerupt de nimeni. Poti face corecturi, adaugiri iar cand crezi ca e gata gasesti tu o modalitate sa faci in asa fel incat parintii sa-ti gaseasca notitele. Sunt sigur ca vor medita la cele citite si te vor intelege pana la urma. Abordandu-i direct s-ar putea sa-ti reproseze ,,nu ti-am dat destule?" te vor certa ca esti nerecunoscator iar tu te vei opri din spus, dar daca le dai posibilitatea sa citeasca, sa reciteasca si sa mediteze si ei in liniste la cele citite vor gandi altfel. Am trecut si eu printr-o dezamagire groaznica in tinerete: Voiam sa urmez cariera militara, nici nu credeam ca as putea face altceva decat sa devin ofiter, cu toate impotrivirile parintilor si sfaturile altora. Pe la inceputul clasei a XII-a in Liceul nostru au venit cei de la Centrul Militar sa recruteze pe doritorii de cariera militara. A fost pt mine cea mai mare fericire posibila, visul meu incepea sa se indeplineasca. Dar totul s-a naruit la vizita medicala unde m-au respins eu avand piciorul plat. Parca a cazut tot cerul pe mine! Vreo luna am crezut ca .............nici nu mai stiu ce credeam de fapt. Nu mai voiam sa vorbesc cu nimeni, cei din jur parca ma deranjau chiar si cu privirea, ma credeam un om ratat. Dar a trecut! Acea dezamagire a fost si ramane pt mine un fel de ,,etalon'', Orice greutate sau necaz am, creierul face comparatia cu trecutul si astfel pot trece peste orice. Psihologii pot comenta ca o fi ca o pati ca n-am avut ajutorul parintilor etc. Eu am fost (si sunt) unul incapatanat care nu se lasa ajutat, care se bazeaza doar pe fortele lui si de aici pot spune ca am avut mult de castigat. Cand il vad pe fiu-meu cel mare ca-mi seamana leit la caracter, doamne ce are de tras de la viata! Dar nu te mai plictisesc cu problemele mele, eu iti doresc sa treci cu bine peste toate, viata-i frumoasa, te vei indragosti, nu trebuie sa fugi dupa marea dragoste, vine cand nici nu-ti dai seama. Te astept cu noi detalii sunt curios cum s-a rezolvat problema. Sa ai o zi buna!

Nu e garantata reactia pozitiva a parintilor, cand ii vor citi notitele.

Si ai mei mi-au gasit si citit jurnalul, cand eram in liceu. Si n-au facut decat sa rada de mine, impreuna. Nu s-au sinchisit sa incerce sa inteleaga ceva din ce am scris eu acolo.

Daca ei nu au ochi pt copilul lor, ma indoiesc ca o sa reuseasca sa vada dincolo de ambitiile lor.