Kosmotro a scris:Mediul crestin in care ne scaldam noi romanii interzice ura, mania, si alte sentimente "negative". Asta e ft rau pt ca multi reprima pur si simplu niste manifestari psihice si se trezesc apoi cu efecte adverse, sau ca forta reprimata reizbucneste in alta parte, sau sub alta forma.
Nu zic ca e bine sa urasti. Zic ca si aceste sentimente asa-zis "negative" trebuie lasate sa se exprime, apoi analizate, vazut ce e cu ele, ce aduc, ce ascund, ce vor, ce ne invata, ce mesaj au, etc.
Dupa o perioada te plictisesti sa cheltuiesti energie cu ura si furie, iti dai seama ca mai bine directionezi aceasta energie in ceva constructiv si creativ.
E ok sa simti ura , atata timp cat e una justificata , si nu ti-o proiectezi asupra persoanelor care nu au nici o vina.
Pe unii ura ii motiveaza sa traisca , le da un scop.Cunosc un caz care a la un momentdat se gandea sa se sinucida , insa ura justificata fata de tatal sau l-a motivat sa traisca.Vroia sa il faca sa plateasca.Incet ura se consuma , si se orienteaza catre ceva constructiv si nu spre autodistrugere.
Nu exista sentimente negative.Problemele emotionale apar din cauza reprimarii si trairii emotiilor false nu din cauza emotiilor "negative".
Unul din obiectivele unei terapii de succes consta in al face pe pacient sa simta autentic.Un terapeut care ii spune pacientului ce e bine sa simta si ce nu , este unul jalnic.
Sunt ok si solutiile violente de descarcare a furiei , urii , cum a facut Chriss Gardner (despre a carui viata s-a facut o ecrinazire , The Pursuit Of Happynes , superb film) cu cel care l-a violat.
In acest documentar se mai poate vedea cum unii desi traiesc intr-un mediu familial nociv pot lua niste decizii corecte.
