Va rog sa cititi ... am nevoie de ajutor

Sicily a scris:

Repet pentru ultima data, baiatul care a initiat topicul este perfect sanatos si nu are motiv acum, la 16 ani sa se apuce sa citeasca carti de psihologie - decat daca, evident, il pasioneaza pe el subiectul.

Si stiu ca nu sunt moderator sau ceva de genul asta, dar ma gandesc ca nu are rost sa transformam topicul unui baiat chiar ok in dezbateri de cu totul si cu totul alta natura. Nu de alta, dar mai ales cei care au ceva habar de psihologie stiu ca-i poluam campul vizual lui Claudiu ( cu offtopic-ul asta), atunci cand intra si citeste.

OK

Am vorbit cu parintii mie pe tema asta si le-am spus ca de acum incolo o sa fac ce cred eu ca este bine si ei au zis ca sunt de acord. Si vorbesc cu ei destul de des pe tema asta si le-am explicat multe lucruri. Eu zic ca ma inteleg, dar peste cateva zile iar avem aceeasi discutie... sper ca in final sainteleaga si ei ce am simtit eu si ce simt in continuare. Oricum s-au schimbat de cand m-am imbolnavit si de cand vorbesc mai mult cu ei.

Mai Claudiu....noarmal ca redevin la fel dupa cateva zile,pentru ca inca nu s'au obisnuit cu faptul ca tu ai luat atitudine,eu zic ca tre sa te tii tare pe pozitie,pentru ca mai intai de toate persoana ta e pe primul loc pentru tine..desi ar trebui sa fie si pt parintii tai,dat fiind faptul ca sunt genul ca ei dicteaza peste tot,e de inteles ca reactioneqaza asa!mai lasa'le timp,se vor schimba cand vor vedea ca "puiutzul nostru" nu mai e asa de "puiutz"...ca a luat atitudine si ar cam trebui lasat putin sa vada cum e viata,pt ca daca te vor tine sub un glob de sticla..vei avea mult de suferit!profesorii cer mult de la persoanele care sunt ca si tine...supuse...insa si viata de liceu are frumusetea ei..daca o faci pe tocilarul..nu cred ca vei iesi cu ceva extraordina din liceu,inafara de faptul ca ai avut rezultate bune!

Sfatul meu e..sa fii putin mai independent...multi baieti la varsta ta au luat viatza sa zic asa in maini...cunosc cluburile...distractia...insa tu..nu cunosti decat manevrarile cadrelor didactice si ale parintilor!

Onuqootza a scris:

Profesorii cer mult de la persoanele care sunt ca si tine...supuse...insa si viata de liceu are frumusetea ei..daca o faci pe tocilarul..nu cred ca vei iesi cu ceva extraordina din liceu,inafara de faptul ca ai avut rezultate bune!

Sfatul meu e..sa fii putin mai independent...multi baieti la varsta ta au luat viatza sa zic asa in maini...cunosc cluburile...distractia...insa tu..nu cunosti decat manevrarile cadrelor didactice si ale parintilor!

Stiu ca alti baieti de varsta mea cunosc foarte bine ce inseamna distractie si viata si as vrea si eu sa merg in cluburi , la discoteci, sa ies mai mult prin oras, dar nu pot si din cauza problemelor de sanatate. Am fost o data intr-un club cu cativa colegi si era foarte mult fum. Pe langa fatul ca tuseam, ma durea gatul si pieptul, nici nu am stiut sa ma distrez. Eu daca incepeam sa dansez colegii mei se uitau la mine ca la un ciudat si faceau si glume pe seama mea( uneori nesarate) si ma simteam ca un prost acolo. Nu aveam curaj sa ma aproprii de o fata. Si erau si multi care fumau si mie imi face foarte rau fumul de tigara. In ziua urmatoare am racit atat de rau la plamaniincat am ajuns la spita si am stat doar in pat doua saptamani. Si colegii iar au inceput sa faca glume gen "ai ajuns de la bal la spital", dar ei habar naveau ce simteam eu. De atunci imi este si frica sa mai incerc sa merg undeva cu colegii, in afara de parcuri. Sunt foarte sensibil si racesc usor, chiar daca am luat tone de siropuri, ceaiuri cu miere si lamaie si alte remedii naturale, tot nu scap de asta. Cred ca e si din cauza psihicului si a fricii. M-am saturat sa fiu asa si sa vad ca orice as face nu se imbunatateste nimic, uneori imi vine pur si simplu sa ma dau batut si sa astept sa mor, sa nu mai fac nimic pentru ca oricum nu conteaza. Nu suport sa vad ca alti colegi de-ai mei beau , fumeaza si se imbata, stau afara in freig, in ploaie, etc. si nu au nimic si eu care stau mai mult in casa, ma feresc de tot ce mi-ar putea face rau sunt bolnav. Parca nu mai inteleg nimic.

Rhini a scris:

Daca Oneiros ar fi asa sanatos nu si-ar uri parintii in postari . Una e sa intelegi un comportament si alta e sa postezi non stop judecand . Uitati lucrurile minunate oferite de parintii vostri . Nu se pune nimeni in locul nimanui . AT-ul spus din prisma unui pacient nevindecat nu va ajuta cu nimic . Asta va garantez eu . Nu vedeti ca a fi sanatos psihic inseamna a trai in armonie cu tine insuti dar si cu exteriorul ? Sa constientizezi dintr-o carte ? Sorry intr-o carte faci primul pas dar nu toti sunt atat de obiectivi si pentru pasul urmator

Da, sa spun si de ce.

Am inlocuit bucuria cu tristetea si dragostea cu ura inca de mic. Asta era permis la mine in familie sa traiesc (nu puteam sa devin furios pe parinti la varsta de 5 ani pentru ca o incasam, asa ca am inceput sa-i urasc). Am mai observat ceva, ca ai mei functioneaza ca o baterie descarcata cu polaritatea inversata. La ei (lucru care il invatasem si eu) creierul descarca endorfine atunci cand aud o stire negativa despre cineva cunoscut si se blocheaza atunci cand aud ca altora le merge bine. Asta e o boala nationala la romani, cred ca 50% functioneaza asa, fara empatie.

Sentimentele sunt in numar de 4, m

Claudiu93 a scris:

Stiu ca alti baieti de varsta mea cunosc foarte bine ce inseamna distractie si viata si as vrea si eu sa merg in cluburi , la discoteci, sa ies mai mult prin oras, dar nu pot si din cauza problemelor de sanatate.

"viata" nu se reduce deloc la cluburi. Din contra, maniacii cluburilor sunt (si risc sa afirm asta ) niste oameni care se duc acolo incercand sa fuga de ceea ce se numeste viata. Cand iti mai trece bronsita sau ce ziceai tu ca ai, te poti duce, dar o sa-ti dai seama curand ca nu este o experienta esentiala , fara de care un om sa nu poata trai sau simti bine :flowers: .

Oneiros a scris:

Poti ajunge la o varsta cand ai vrea sa te bucuri dar creierul nu mai reactioneaza (nu mai are de unde), asta fiind depresia majora.

Corect, dar eu cred ca creierul poate fi reinvatat sa se invete cu biochimia bucuriei (a starilor de bine). Creierul nu e ca o masinarie care daca se strica, salut, nu mai poti s-o repari. Este foarte plastic, adaptabil. Daca nu sunt grave

cazurile, atunci medicatia si terapia pot reinvata creierul sa se bucure. Recomand cartea asta, dpdv scientist:

http://www.humanitas.ro/humanitas/formula-fericirii

Stefan Klein, Formula feriricii

Claudiu93 a scris:

Stiu ca alti baieti de varsta mea cunosc foarte bine ce inseamna distractie si viata si as vrea si eu sa merg in cluburi , la discoteci, sa ies mai mult prin oras, dar nu pot si din cauza problemelor de sanatate. Am fost o data intr-un club cu cativa colegi si era foarte mult fum. Pe langa fatul ca tuseam, ma durea gatul si pieptul, nici nu am stiut sa ma distrez. Eu daca incepeam sa dansez colegii mei se uitau la mine ca la un ciudat si faceau si glume pe seama mea( uneori nesarate) si ma simteam ca un prost acolo. Nu aveam curaj sa ma aproprii de o fata. Si erau si multi care fumau si mie imi face foarte rau fumul de tigara. In ziua urmatoare am racit atat de rau la plamaniincat am ajuns la spita si am stat doar in pat doua saptamani. Si colegii iar au inceput sa faca glume gen "ai ajuns de la bal la spital", dar ei habar naveau ce simteam eu. De atunci imi este si frica sa mai incerc sa merg undeva cu colegii, in afara de parcuri. Sunt foarte sensibil si racesc usor, chiar daca am luat tone de siropuri, ceaiuri cu miere si lamaie si alte remedii naturale, tot nu scap de asta. Cred ca e si din cauza psihicului si a fricii. M-am saturat sa fiu asa si sa vad ca orice as face nu se imbunatateste nimic, uneori imi vine pur si simplu sa ma dau batut si sa astept sa mor, sa nu mai fac nimic pentru ca oricum nu conteaza. Nu suport sa vad ca alti colegi de-ai mei beau , fumeaza si se imbata, stau afara in freig, in ploaie, etc. si nu au nimic si eu care stau mai mult in casa, ma feresc de tot ce mi-ar putea face rau sunt bolnav. Parca nu mai inteleg nimic.

Inteleg c zici Claudiu...dar faptul ca tu esti predispus la boala..e si faptul ca sa zic asa..."nu esti calit"....ai cam fost tinut intr'o colivie....fapt care determina sa fii foarte sensibil!!!primele dati e mai greu..pana t obisnuiesti....si eu eram foarte sensibila..iar cum venea primul val de frig eram la pat cu tratamente dupa mine....insa cand am icneput sa ma calesc..si nu m'am lasat la boala...si vointa mea a fost mai mare decat boala...am invins orice....si acum nu mai sunt asa de sensibila....!!!!Faptul ca toti se uita la tine...poate fii si in imaginatia ta,si cu acest lucru t vei obisnui...si la un moment dat iti va pasa numai de faptul cum t simti tuh in acel moment..si nu de faptul ca altii iau in deradere miscareile si gesturile tale!te vei obisnui pana la urma....sa depasesti si boala..care porneste si din subconstient...e problema si psihica nu numai fizica....te vei "cali"...la fel cum te vei obisnui sa treci cu vederea peste replicile rautacioase facute la adresa ta!

In dimineata asta,m-am trezit cu o durere in gat.Am repetat de mai multe ori "sunt perfect sanatos",lasandu-ma sa "alunec" inspre starea dintre somn si veghe.Ca de obicei,mi-a trecut imediat si definitiv...

Daca gandesti ca esti bolnavicios,asa si esti -e totul in mintea ta.

Acum vreo 10 ani,toata familia s-a imbolnavit de o viroza sezoniara.Eu insa eram incapatanat,si desi fusesem pana atunci "bolnaviciosul" familiei,am hotarat sa imi testez puterea mintii,repetandu-mi adesea "sunt molipsitor de sanatos".Desi am fost mereu in preajma celorlalti(care tuseau si stranutau) si aparent nu am luat nici un fel de masuri de "prevenire"a imbolnavirii,totusi nu m-am imbolnavit.La servici,am facut exact la fel,si desi lucram cu publicul (si toti colegii mei s-au imbolnavit de viroze) numai eu nu ma imbolnaveam! -mai mult chiar,mi-am spus ca as putea sa incerc sa-i vindec si pe ei,si am reusit si asta.

E asa trist sa vad cum oamenii isi "folosesc" puterea mintii pentru a se imbolnavi,pentru a-si atrage necazuri si probleme,insa nici nu le trece prin minte sa si-o foloseasca ca sa se vindece de exemplu...

Asta ar trebui sa fie educati in scoli -e atat de important.In schimb sunt pusi sa memoreze chestii inutile,neinteresante si uneori chiar false.

Nu esti predispus la nici un fel de boli,Claudiu.

Rhini a scris:

Daca Oneiros ar fi asa sanatos nu si-ar uri parintii in postari . Una e sa intelegi un comportament si alta e sa postezi non stop judecand . Uitati lucrurile minunate oferite de parintii vostri . Nu se pune nimeni in locul nimanui . AT-ul spus din prisma unui pacient nevindecat nu va ajuta cu nimic . Asta va garantez eu . Nu vedeti ca a fi sanatos psihic inseamna a trai in armonie cu tine insuti dar si cu exteriorul ? Sa constientizezi dintr-o carte ? Sorry intr-o carte faci primul pas dar nu toti sunt atat de obiectivi si pentru pasul urmator

Cand am citit prima oara ce ai scris am fost complet de acord. Apoi mi-am dat seama ca vindecare nu inseamna neaparat si iertare. E ok sa nu ierti. Nu inseamna ca nu a "functionat" terapia. De fapt tine mai mult de orgoliul terapeutilor ca pacientul sa-si ierte agresorii si astfel e incununata de succes terapia. Am citit ceva interesant intr-o carte:

"Religia si moralitatea traditionala propovaduiesc constant iertarea ca o virtute, iar in numeroase terapii iertarea este in mod gresit recomandata ca o cale spre

Are rost sa ierti pe cineva care ti-a facut un rau considerabil doar atunci cand respectivul isi constientizeaza cu adevarat greseala , are sincere pareri de rau , si incearca sa schimbe ceva.

Un inconstient nu merita iertat.Va repeta greseala la nesfarsit precum patesc femeile cu soti agresori care atunci cand vor sa plece de langa ei se incred in promisiunile ca se vor schimba si in falsele pareri de rau.