România
Roportal.ro

Cuvinte ce raman nerostite ...

Început de Terr4, Vin 12 mar 2010 · 2.965 răspunsuri · 157.918 vizualizări

heidy21.470 mesaje#43

Imi pare rau ca nu pot sa spun ce simt, dar asa sunt eu, mai rece, mai distanta. Asta nu inseamna ca nu te iubesc, ci ca nu vreau sa o spun.

ousor3.527 mesaje#49

De ficare data cand imi vezi o poezie sau vre=un desen facut din imaginatie,incepi sa razi si sa iti bati joc de mine! Tu chiar nu iti dai seama cat de mult ma descurajezi? Chiar asa iti place sa te pisi pe visele mele? Cateodata gandesc ca poate sunt eu prost si nu stiu ce fac,ca totul este un mare rahat pe care il scuip din imaginatia mea murdara! Dar nu! Nu e asa ,deoarece primesc aprecierea altora,dar nu primesc aprecierea celui de la care o doresc! Vreau sa te fac mandru,fericit ca sunt al tau! Dar cand faci asta imi dai impresia ca nu fac nimic asa bine...prefer sa nu mai fac nimic ,dar apoi spui ca sunt lenes si nu sunt bun de nimic... Poate ar fi mai bine sa plec de acasa,sa uit de toti si toate...

A...si de ce nu imi lasi si mie putina intimitate? Trebuie tu sa stiii tu tot ce fac,cu cine vorbesc si ce vorbesc...

Mai am foarte putina rabdare,am ajuns sa imi gasesc alinarea doar in desen si scris si in muzica pe care o ascult...

De multe ori cand stau pe mess,tu te asezi in spatele meu, pe un fotoliu pus strategic ca sa iti atintesti privirea la ce scriu eu,sa vezi ce vorbesc si cu cine...chiar nu vrei sa ma intelegi...o vei face vreodata?

mica_curioasa9.068 mesaje#50
Malkia a scris:
Daca topicul asta nu a fost deschis cu alt scop decat cel mai sus mentionat (si am ceva dubii, judecand dupa replici...), continui eu...

Cuvinte nerostite, hmmm...

"Am asteptat atat de mult pentru a-ti putea spune toate aceste lucruri, incat nu credeam ca voi ajunge vreodata sa mai eliberez cuvintele captive in inchisoarea inimii...

Nu te-am uitat niciodata toti anii astia... Intotdeauna m-am gandit la tine, m-am intrebat ce faci, daca esti bine, ce simti, gandesti, visezi, si am sperat ca "poate, odata...", intr-un timp si spatiu necunoscut, ne vom reintalni... Nici nu as fi sperat ca pura intamplare ne va readuce impreuna, de pe drumuri atat de diferite...

Nici nu stiu cand am inceput sa tin la tine, cand am trecut de la ura pentru cel ce m-a sfidat la dragostea pentru cel ce m-a protejat... Alaturi de tine m-am simtit, in sfarsit, ocrotita, ca si cum as fi ajuns la capatul de drum care se termina cu "si au trait fericiti pana la adanci batraneti...". Alaturi de tine ma simt cu adevarat "acasa", si te iubesc, cum nu am mai iubit pe nimeni, niciodata..."

Cuvintele astea nu au fost rostite, pentru ca timpul lor nu a apucat sa vina, si acum sunt cuvinte fara sens, pe care le arunc cu aceasta ocazie aici, in Cosul de Gunoi pentru Cuvinte Nerostite...

Cararile astea sunt atat de intortocheate, si simt ca te-am regasit doar pentru a te pierde din nou, sufletul meu... Imi trec zilele si noptile cu speranta ca nu vei uita... "Orice s-ar intampla", iti amintesti? Tu ai zis... Inca mi-e atat de dor de tine incat uneori aproape ca ma doare... Oriunde ai fi, sper sa citesti aceste cuvinte si sa te gandesti la mine...

Iar ma leg de tine. :roll:

Imi par atat de cunoscute cuvintele tale, de parte le-as fi gandit, simtit, scris eu. De trait sigur le-am trait.

O sa arunc si eu aici, cateva cuvinte, desi le-am mai scris undeva odata, pentru el.

"Il astept de ieri. Abia maine credeam ca-l voi intalni...s-a petrecut devreme pentru mine...tarziu pentru noi. Nu la capatul universului, ci mai aproape, mult mai aproape...

Iubitul meu, daca m-ai fi asteptat si tu... ti-am spus frumosul meu, ca dragostea mea nu s-a nascut. Ea exista dinaintea mea. Iubitul meu, plangi cu mine, lasa-ti sufletul sa tremure de fericire, alaturi de al meu. Traim doar in adevarul nostru, fiecare prins in pustiul desertaciunilor...

Iubitul meu vesnic, cred ca am plans cu tine inainte sa te intalnesc, altfel de ce as fi plans din senin? Lacrimile tale sunt tristetea mea, rasul tau, extazul meu... dorul meu!"

Editat Dum 4 iul 2010 21:08

← Înapoi la Coltul trist