Cuvinte ce raman nerostite ...

Sunt atat de multe ganduri, atat de multe ..., ganduri care ne macina. Pe unele le-am elibera, pe altele insa nu le-am lasa sa vada lumina zilei.
Daca ai un gand, ce nu ai fi vrut niciodata sa il spui, cuiva ... lasa-l aici...



Cuvantul ne strapunge gandul cu a sa ideologica dorinta de a fi rostit, inteapa cu ace de fier incins...cuvantul, expresie artistica a cugetului, in singuratatea sa, este creator de simturi si ecouri emotionale. Prin santuri si balti statute, in care putrezesc groaza si nepasarea, tot umbla uimit, purtandu-si zdreanta modestiei, tot umbla, descult, Cuvantul....

Am striga din rasputeri ca sa fim auziti de...de nimeni..., dar glasul ne-a pierit de atata linguseala si umilinta. Gura schiteaza doar o plecaciune, buzele isi pleaca fruntea in pamantul remuscarii, toata fiinta se apleaca si, disperata, cade in genunchi sa-si cerseasca propria-ndurare, cea a cuvintelor ...............nerostite

orpheus, vesperala: problemele personale le rezolvati pe PM nu aici.

acest post e un avertisment, continuarea discutiei de mai sus va duce la sanctiuni.

multumesc.

Daca topicul asta nu a fost deschis cu alt scop decat cel mai sus mentionat (si am ceva dubii, judecand dupa replici...), continui eu...

Cuvinte nerostite, hmmm...

"Am asteptat atat de mult pentru a-ti putea spune toate aceste lucruri, incat nu credeam ca voi ajunge vreodata sa mai eliberez cuvintele captive in inchisoarea inimii...

Nu te-am uitat niciodata toti anii astia... Intotdeauna m-am gandit la tine, m-am intrebat ce faci, daca esti bine, ce simti, gandesti, visezi, si am sperat ca "poate, odata...", intr-un timp si spatiu necunoscut, ne vom reintalni... Nici nu as fi sperat ca pura intamplare ne va readuce impreuna, de pe drumuri atat de diferite...

Nici nu stiu cand am inceput sa tin la tine, cand am trecut de la ura pentru cel ce m-a sfidat la dragostea pentru cel ce m-a protejat... Alaturi de tine m-am simtit, in sfarsit, ocrotita, ca si cum as fi ajuns la capatul de drum care se termina cu "si au trait fericiti pana la adanci batraneti...". Alaturi de tine ma simt cu adevarat "acasa", si te iubesc, cum nu am mai iubit pe nimeni, niciodata..."

Cuvintele astea nu au fost rostite, pentru ca timpul lor nu a apucat sa vina, si acum sunt cuvinte fara sens, pe care le arunc cu aceasta ocazie aici, in Cosul de Gunoi pentru Cuvinte Nerostite...

Cararile astea sunt atat de intortocheate, si simt ca te-am regasit doar pentru a te pierde din nou, sufletul meu... Imi trec zilele si noptile cu speranta ca nu vei uita... "Orice s-ar intampla", iti amintesti? Tu ai zis... Inca mi-e atat de dor de tine incat uneori aproape ca ma doare... Oriunde ai fi, sper sa citesti aceste cuvinte si sa te gandesti la mine...

Să observaţi că niciodată

N-am fost singur cu mine cum mulţi au crezut.

Tot ce-am iubit, niciodată

N-am mistuit

nu vei sti niciodata

Nu te iubesc cum te iubeam inainte.

Daca nu ai curajul acum, mai tarziu poate ca va fi prea tarziu... Trezeste-te odata...

acum, as vrea sa'ti pot spune ca ai avut dreptate: da, atunci n'am vrut dar nu pt. ce credeai tu ci pt. ca n'am avut curajul.

dar privind in urma, simt ca e mai bine asa.

m-am lasat condusa de ratiune, acum as lasa inima sa faca ce vrea, dar acum e prea tarziu

poate in alt timp, in alt loc

ma-o a scris:

m-am lasat condusa de ratiune, acum as lasa inima sa faca ce vrea, dar acum e prea tarziu

poate in alt timp, in alt loc

mi'ai furat gandul, ma-o..

poate altadata-odata, in acelasi loc