Statornicia nu prea ma mai caracterizeaza in ultimul timp.
Cuvinte ce raman nerostite ...
Început de Terr4, Vin 12 mar 2010 · 2.965 răspunsuri · 157.918 vizualizări
..nu e decat un paradox al sentimentelor in trecerea lor pe cararile sufletului...
am incercat cu aspirina.nu trece.
mi-era teama ca imi strica constructia
....nu ai incuiat, ai cimentat intrarea iar eu m-am obisnuit ca acolo sa fie zid..doar un colt de perdea mai zace inca, zdrentuit, intr-un colt...uneori ma regasesc in el si...fug..cat mai departe de locul care se oferea sa-mi fie adapost si-mi promitea vesnicia...nu mai e nimic de zis, de aratat...o carpa nu prezinta interes decat daca e nevoie de un petec....si cum tu te crezi perfect....nu eu am zidit....eu m-am lasat zidita...
Editat Dum 27 feb 2011 12:41
trebuia sa vin , sa las totul in urma, acum nu mai am la cine
voiam sa intru intr-o casa si am pasit intr-un vis
Nu mi-am dat seama ca eram ... absenta.
Voiam doar sa spun "multumesc"...mai des!
Greseala mea!
Ti-am spus "te iubesc" de prea multe ori. As vrea sa retrag cateva...
La fel, dupa ani si ani de zile.Ba chiar acum avem lucruri duse la extrem, un amalgam de idei care mai de care mai diferite si sperante nule. Idei de care numai Ea are parte, numai Ea are privilegiul de a le cunoaste, numai Ea le poate curpinde.
Dupa atatia ani de instabilitate si disperare, de cunoastere urmata de declinul inevitabil, am decis sa renunt la amagire. E inutila, obositoare. Asa ca acum imi voi recunoaste incapacitatea de a mai continua aici. Doresc sa devin esenta, doresc sa scap de nevoile acestea absolut umilitoare pentru spirit, dar pe care trupul mizer le cere si pe care "maretul" om a ajuns sa le preamareasca. This is the fokken end.