Cuvinte ce raman nerostite ...

Sa clipim cat mai lung,sa dureze cat mai mult!

Sa respiram cat mai adanc ca sa simtim linistea!

Sa strangem mainile si sa ne rugam!

Sa radem cand e momentul!Acum??

Sa deschidem cartile,caietele,sa luam in mana creioanele,pixurile,stilourile,penele,sa pregatim calimara de cerneala si sa ne bucuram impreuna de privilegiul de a putea scrie si citi ce vrem,ce stim,ce putem!

Sa stergem praful de pe mobila si sa ne imaginam ca e la fel de frumoasa cum a fost la inceput...cand era noua...

Sa privim inapoi si sa iertam...cat putem ;) :) :cry: :)

Dacă un pas, numai unul,

C

Si iata,alte dubii clarificate,alta lectie invatata,alta pagina data si haideti sa umplem randurile impreuna,de la stanga spre dreapta,cu pixul in mana,sa scriem povesti reale si frumoase,sa istorisim,sa incheiem capitole si,la sfarsit,sa nu uitam de cuprins.

aa,da si erata!

:P

Si cand am incercat sa spun ce simteam cineva m-a oprit.Aaa,da,era chiar societatea.De cate ori mi-a inchis ea gura cand as fi vrut sa vorbesc,sa spun,sa argumentez.

Voiam sa spun ca imi cer scuze si mi-a fost luata in nume de rau intentia.Am vrut sa ma comport umil,sa nu deranjez pe nimeni si am reusit contrariul.Sa inteleg ca e ceva in neregula cu mine??Sa fiu eu de vina??

P.S.Acum cred ca am fost ceva mai on-topic.Imi cer scuze pentru greseala de mai devreme.

Orpheus. a scris:

Sunt atat de multe ganduri, atat de multe ..., ganduri care ne macina. Pe unele le-am elibera, pe altele insa nu le-am lasa sa vada lumina zilei.

Daca ai un gand, ce nu ai fi vrut niciodata sa il spui, cuiva ... lasa-l aici...

Cuvantul ne strapunge gandul cu a sa ideologica dorinta de a fi rostit, inteapa cu ace de fier incins...cuvantul, expresie artistica a cugetului, in singuratatea sa, este creator de simturi si ecouri emotionale. Prin santuri si balti statute, in care putrezesc groaza si nepasarea, tot umbla uimit, purtandu-si zdreanta modestiei, tot umbla, descult, Cuvantul....

Am striga din rasputeri ca sa fim auziti de...de nimeni..., dar glasul ne-a pierit de atata linguseala si umilinta. Gura schiteaza doar o plecaciune, buzele isi pleaca fruntea in pamantul remuscarii, toata fiinta se apleaca si, disperata, cade in genunchi sa-si cerseasca propria-ndurare, cea a cuvintelor ...............nerostite

acesta e scopul topicului. respectati va rog dorinta initiatorului si nu uitati ca nu suntem nici pe "post restant", nici pe "acu la moment" si nici la "ganduri fugare".

multumesc!

ai inchis ochii, ti-ai astupat urechile ba chiar ti-ai incetinit si bataile inimii dar ,sufletul ,cand vei inceta sa-l imparti cu mine?

mda

Nu stiu de ce am avut senzatia ca suntem altceva decat "fiecare cu treburile lui". Adica stiu de ce, dar n-are rost sa ne avantam in afirmatii plictisitoare.

:)

Ma duc in drumul meu...si ma iau si pe mine........