BDSM

Cind este vorba despre lucruri ce tind de erotism si intimitate, care implica si trairi, emotii, nu cred ca poti face o explicatie schematica si general valabila. Eu am expus ceea ce stiu eu din ce am trait eu. Pentru ca in felul acesta imi vor spune si altii din experienta lor si putem invata unii de la altii.

Cit despre reactia celui ce-a scris inaintea ta ... este normala si ma asteptam si la asa ceva. De obicei din frica si comoditate oamenii prefera sa respinga un punct de vedere pe care nu-l inteleg. Si, bineinteles, sa faca proiectii negative asupra celor ce au alte puncte de vedere.

Pippo, eu inteleg foarte bine ce traiesc si pot sa expun asta, cu argumente. In barbatul meu vad un lider de care nu m-as putea lega daca nu ar exista iubire. Iata deci ca sintem oameni cu opinii diferite: unii spun ca nu exista iubire in BDSM, altii spun ca da. Sa vedem daca argumenteaza cineva si opinia ca nu exista (desi a exclude o posibilitate doar pentru ca tu nu ai intilnit-o nu denota lucruri foarte bune). Eu am adus deja citeva argumente.

catalinaletitia a scris:

Pippo, eu inteleg foarte bine ce traiesc si pot sa expun asta, cu argumente. In barbatul meu vad un lider de care nu m-as putea lega daca nu ar exista iubire. Iata deci ca sintem oameni cu opinii diferite: unii spun ca nu exista iubire in BDSM, altii spun ca da. Sa vedem daca argumenteaza cineva si opinia ca nu exista (desi a exclude o posibilitate doar pentru ca tu nu ai intilnit-o nu denota lucruri foarte bune).

Iubirea reiese din intentie, nu din actiunea in sine.

George Cosbuc - El Zorab (recita Florin Piersic)

http://www.youtube.com/watch?v=A4HHiY9pkj0

sau versiunea Animafilm:

http://www.youtube.com/watch?v=gxQHgcIQq2A

Daca intentia este sa oferi placere si lucruri bune, ocrotire, salvare, atunci dragoste/iubire exista, iar actiunea reprezinta doar mijlocul de a aduce la indeplinire intentia.

Totusi excluzand explicatia neurologica a fentarii centrilor durerii si placerii datorita apropierii lor, care pe mine nu ma satisface, singura explicatie plauzibila pe care o gasesc fenomenului de placere din durere, este aceea a diferentei de potential intre placere si durere. Stim cu totii ca o mancare o simtim mult mai buna cand suntem infometati, la fel si apa cand suntem insetati, si orice in general este mai bun cand inainte ne mutam spre opusul senzatiei respective. Deci dupa parerea mea poate e vorba doar de o contrabalansare a placerii spre durere care creste "gustul", intensitatea placerii.

De fapt se pare ca e o regula generala pe lumea asta. Cu cat diferenta de potential dintre doua stari/elemente este mai mare, cu atat efectele generate de apropierea celor doua stari/elemente sunt mai mari. - (nu-i o definitie perfecta, doar incerc sa expun ideea) - apropierea dintre un pol + si unul -

Daca starea/elementul initial (+ placere) este mult amplificat, apoi elementul (- durere) va fi mult amplificat.

Si viceversa... (situatia obtinerii placerii din durere)

Daca starea/elementul initial (- durere) este mult amplificat, apoi elementul (+ placere) va fi mult amplificat.

Bineinteles ca amplificarea se face in anumite limite (praguri) peste care ar avea efect distructiv asupra elementului/starii.

Cam asta imi pare mie sa fie explicatia... mult mai simplu decat ne asteptam

Femeie,nu are nimeni nimic cu tine.Esti confuza.Reactionezi ca o gaina beata surprinsa de propriul ou.Dai cu bata'n balta si te arati surpinsa de efectul pe care ulterior il declari scontat.

Sado-masochsimul este o practica sexuala ce nu poate avea nimic in comun cu dragostea.Placerea se naste din acel interzis care atrage.

BDSM e o extrema in ceea ce priveste sexul iar in extreme cad doar dezechilibratii.E chiar atat de simplu.Nu importa ca tu il vezi ca pe un lider si alte rahaturi.

Nu am nimic impotriva practicii.Ocazional sunt amator dupa cum am spus mai devreme.Asta nu ma impiedica sa recunosc ca in acele momente deraiez de la normalitate.Asa cum o vad eu fireste.

Dragostea nu poate insemna durere.Nici macar simulata.Dragostea nu inseamna putere.Nici macar in joaca.Dragostea curge in ritmul ei iar a face dragoste nu inseamna a stabili diverse hinturi date prin gesturi fizice ci o uniune de ordin spiritual ce capata expresie fizica prin doua trupuri ce se unesc intr-unul singur in mod firesc,simplu,lipsit de orice urma de negativism.

Pippo, excelent argumentat.

Stii de ce am adus eu argumentul acela cu centrul durerii si centrul placerii fiind asa alaturate? Pentru ca l-am gasit la oameni mai informati decit mine (psiholgi care cunosc mintea umana mai bine decit mine) si pentru ca am observat clar ca pe mine nu ma doare cind primesc palme la fundulet. Sau zgirieturi pe spate. Exista putine momente in care acestea devin chiar dureroase si nu dureaza mai mult de citeva secunde. Iar acelor secunde le urmeaza abandonul total in placere. Asa ca ceea ce spui tu suna si logic si este testat in practica. O mingiiere si un sarut profund dupa citeva palme la fundulet sint de o dulceata extraordinara.

Se spune ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Asa ca nu m-as lega atit de mult de intentionalitate, cit de cum faci anumite gesturi. Cind iti tachinezi iubitul inseamna ca vrei sa-l ranesti? Sau este mai degraba o joaca? Daca iubitul meu preia controlul asupra mea pentru ca asta imi intensitica orgasmurile, inseamna ca vrea sa-mi faca rau si ca sa simte bine facind asta?

De multe ori, sa faci dragoste intrind si in zona aceasta, a BDSM-ului soft, cere mai mult atentie si dedicatie. Cere sa-ti simti perfect partenerul pentru a ajunge impreuna cu el in acel punct pe care-l cautati amindoi.

Am sa va dau si un link catre un articol care mie mi-a placut, de pe blogul unui dominant. Trebuie sa va mai spun ca, dupa mine, cei mai buni si mai rafinati dominanti sint cei galanti, politicosi, protectori, care nu se tem sa-si asume acea masculinitate patriarhala si totusi sa nu-si dispretuiasca sau priveasca partenerele drept inferioare lor.

A nurturing sadist?

Si un citat:

"

catalinaletitia a scris:

...am observat clar ca pe mine nu ma doare cind primesc palme la fundulet. Sau zgirieturi pe spate. Exista putine momente in care acestea devin chiar dureroase si nu dureaza mai mult de citeva secunde. Iar acelor secunde le urmeaza abandonul total in placere.

Teoretic, marind durerea impreuna cu placerea in aceiasi masura, acestea se anuleaza cat timp sunt echilibrate. Cred totusi ca placerea ramane superioara durerii ca intensitate, de aceea nu doare pana in momentul in care durerea echivaleaza si chiar depaseste placerea pentru scurt timp. Apoi intrerupand durerea se face probabil trecerea brusca din cauza diferentei de potential a starii de la durerea care depasise placerea si pana spre placere care pare astfel mult mai mare. Pragul peste care durerea nu mai este placuta probabil este acela cand durerea depasind cu mult intensitatea placerii face ca intensitatea placerii sa tinda si sa ajunga chiar la 0. Daca e adevarat ce am presupus anterior, aceasta implica existenta a doua canale separate ale placerii si durerii, ceea ce se potriveste cu existenta celor doi centri in creier pentru placere si durere. Teoretic, canalele placerii si durerii trebuie sa fie cumva interconectate anulandu-si reciproc intensitatile in stare de echilibru si de asemenea compensandu-si reciproc intensitatile (poate doar la schimbari bruste?), adica ce dispare de la placere sau durere (brusc?) trece pe canalul opus marindu-i intensitatea.

PS M-am referit la durerea si placerea fizica. Specific "fizica" deoarece exista si bucuria si suferinta care e placere si durere de alt ordin, nu fizic, poate sufletesc, indirect influentate de stimulii externi prin intermediul durerii si placerii fizice. Aici se complica lucrurile.

Oricum, placerea din iubire este o placere/bucurie in primul rand sufleteasca apoi manifestata si fizic ce provine din oferirea altruista de placere sufleteasca si fizica "obiectului" iubit, care daca raspunde in acelasi fel, creaza armonie.

Totusi iubirea poate fi perceputa si ca ura sau suferinta, atunci cand din dragoste incerci sa indrepti pe cineva. Si pentru a nu pricinui suferinta celor ce-i iubim, de multe ori nu "ne calcam pe suflet", ceea ce nu este poate cea mai buna alegere.

Referitor la intentii, cred ca intentiile sunt egoiste in majoritatea cazurilor, fiecare partener cautandu-si in primul rand propria placere, neavand in primul rand intentia de a oferi placere. Dar asta e o situatie generala, nu se restrange la tema topicului. Dealtfel partenerii ideali sunt aceia care-si ofera reciproc ce-i lipseste celuilalt. De aici rezulta ca partenerul ideal poate fi oricine daca ne restrangem dorintele la ce ne ofera partenerul. Surplusul dorintelor fatza de ce ne ofera partenerul este egoism, intentii egoiste. Se pot intalni de exemplu 2 parteneri perfect egoisti. Daca intentiile lor egoiste se completeaza, se muleaza perfect cu ce are nevoie celalalt, cei doi se atrag si se inteleg perfect, dar dragostea lipseste poate cu desavarsire. De asta conteaza intentia/scopul cand vorbim de dragoste. Dragostea este placerea oferita neconditionat, fara asteptari de nici un fel. Daca este dragoste sau altceva isi poate da seama fiecare din adancul sufletului. Daca o face cu intentia de a obtine placere, nu e dragoste. Daca o face cu intentia de a oferi placere fara asteptari, e dragoste...

Acum, ca ai explicat asa, intr-adevar, intentia conteaza. Si atunci cind iubitul meu imi da o palma peste fund sau ma leaga pentru ca ma simt excelent asa, expunindu-ma total lui, oferindu-i tot ceea ce corpul meu si mintea mea pot oferi, cu INCREDEREA ca el le va primi ca pe niste daruri pretioase, nu e vorba de iubire? Atunci cind stiu ca faptul ca ma trage bine de par, astfel incit sint total imobilizata, in picioare, in fata lui, inseamna pentru amindoi ca el este barbatul meu si eu sint femeia lui si amindoi recunoastem asta ca intr-un legamint nesemnat, simbolic, oare nu este vorba de iubire? Cel putin in cadrul erotic, pentru ca nu discutam aici ce inseamna pe de-a intregul o relatie de iubire (topicul are alta natura).

Foarte multi dominatori cu experienta pun accentul pe INCREDERE. Daca nu exista, nu prea poate ajunge nici unul dintre parteneri la implinire cind este vorba de BDSM. De fapt, fara incredere lucrurile risca sa iasa exact pe dos. Pentru ca persoana dominata va ramine crispata, asta i se va transmite si dominatorului, iar in conditiile astea nu reuseste nimic. Unde exista mai multa incredere decit in iubire?

De fapt, imi dau seama ca nu am reactionat foarte corect atunci cind catherinedeneuve spunea ca BDSM e o chestiune psihologica. Adevarat. Ma simt bine facind lucrurile astea cu iubitul meu pentru incarcatura pe care o poarta, psihologica, simbolica, emotionala. Si nu, nu m-as simti deloc asa cu un barbat pe care nu l-as iubi si care nu ar fi implicat emotional si el. Mi-ar lipsi confortul necesar. Am si o dovada practica, sa spun asa. Primul barbat care mi-a dat palme peste fundulet, mai mult in joaca, adica chiar n-au fost de-acelea "lipite", m-a facut sa ma simt prost. Mi s-a luat si l-am oprit. De ce? Stiam ca nu ma iubeste ...

catalinaletitia a scris:

Unii practicanti spun ca erotismul BDSM este una dintre cele mai profunde forme de manifestare a iubirii in intimitate. De ce? Pentru ca presupune asumare totala din partea ambilor parteneri. Ea se abandoneaza in puterea lui, el isi asuma darul pe care-l face ea, cu responsabilitate (asta in cazul in care supusa e femeie, iar dominantul este barbat).

Mda.

Practicantii astia gasesc justificari sentimentale inutile pentru preferintele lor sexuale.

Transmite-le respectivilor ca sexul nu are vreo legatura cu iubirea.

Daca iti pui partenera capra nu inseamna ca o iubesti mai mult. Sau mai putin. Nici macar nu inseamna ca o iubesti.

Dar vad ca practicantii respectivi, ca si tine de fapt, faceti apologia BDSM-ului si il ridicati cumva la nivel de eruditie.

Este doar o optiune sexuala.

Nicidecum sentimentala.

Ca nu iei Viagra ca sa iubesti mai mult partenera, ci ca sa o f**i mai mult.

Daca crezi ca imi bat eu capul cu cinismul tau, ai cam gresit adresa. Bate la alta poarta.

Si futaiuri cit mai fructoase si nejustificate sentimental iti urez.

laird a scris:

Exact asa! Legatura psihica dintre ei e foarte puternica.

si vrei sa spui ce legaturile psihice dintre cei care nu practica astfel de chestii, nu sunt la fel de puternice?

pe mine termenul de BDSM ma duce cu gandul la budism