sarazin79 a scris:deci:
1. cum ai ajuns la concluzia primara, ca omul, pana la 'cuvant' a fost identic celorlalte animale?
Destul de simplu...
In primul rand animalul este un animal, da?
Omul este ceva diferit de animale.
Trupul:
Trupul omului este 98,7% identic GENETIC cu al cimpanzeilor Bonobo, care sunt animale.
Diferenta intre sangele gorilei si al omului nu este depistabila prin analize de laborator. Asta daca este vreuna.
Toate acestea demonstreaza oricui are mintea deschisa ca trupul omului este unul de animal.


Schimbarile sunt minore, nu mai avem blana aparenta, firele de par sunt in piele, dar atrofiate. Tine de adaptarea la un stil de viata diferit: porcul mistret are blana ca de urs, in vreme ce porcul domestic are soriciul... gol. Dar amandoi sunt porci! 
Diferenta principala dintre om si animal consta in existenta imaginatiei, construita initial - si bineinteles - din imagini desenate pe peretii pesterilor, devenite ulterior cuvinte.
A compara lumea oamenilor cu cea a animalelor - din punct de vedere al realizarilor - este similar cu a compara o multime 'mare' cu multimea vida 
Si toate aceste realizari se datoreaza cunoasterii transmise generatiilor urmatoare, prin cuvant. Tot ceea ce ai tu azi ca sa te bucuri astazi in viata ta, este rodul acumularii de ganduri si idei ce pornesc din epoca de fier...
Laptop-ul din fata ta are in el fier, cupru si alte metale. Si asta datorita faptului ca acum cateva mii de ani, omul a reusit sa inteleaga procesul extragerii minereurilor si apoi al extragerii metalelor din ele. Acest proces a fost perfectionat pana in ziua de astazi, fiind transmis din generatie in generatie.
Iar acest principiu este valabil pentru tot ce mai este in laptop, spre exemplu, de la curentul electric la componente, de la refractia luminii la ecran samd.
Nimic din toate astea nu ar putea exista si perfectiona fara cuvinte.
Animalele sunt necuvantatoare, in vreme ce omul este cuvantator.
sarazin79 a scris:2. de ce poruncile in unii par a exista ca fiind legate de esenta lor( eu cunosc oameni incapabili sa urasca, de exemplu- sau, corect ar fi sa zicem ca , in situatiile pe care viata i'a pus pana acum, unele cumplite, nu si'au dezvoltat capacitatea asta), in timp ce care altii isi asuma aceste porunci in mod exterior( si aici situatiile pot fi atat de diverse incat nu le voi insira: restrictii sociale, legale, bigote...)?
Adica, pe romaneste: de ce unii traiesc de parca ar avea poruncile in ei, in vreme ce altora trebuie sa le fie amintite la tot pasul?
Tine, mai intai, de constructia esentei lor. Spre exemplu un copil poate creste educat de niste parinti educati sau de infractorii cartierelor rau famate. Mediul diferit in care acesta va creste va face ca la maturitate sa fie 'construit' din materiale (experiente si scari valorice) diferite.
Mai tine, iarasi, de constructia fizica a creierului sau. Este cunoscut ca gemeni de placenta comuna, identici fizic, crescuti identic, dezvolta personalitati si firi diferite la maturitate.
Lumea este extrem de variata, si in fiecare clipa mediul supune pe fiecare la cate o incercare diferita. Efectele experientelor diferite se vor insira precum perlele in sirag, insa de nuante diferite...