Cosmarul vietii mele...

ireversibila a scris:

s-a infectat de cel putin 15 ani (el asa mi-a zis)...acum e in spital pentru ca i s-a facut rau in ziua in care mi-a spus mie...avea stari de voma si ameteala...dar si-a mai revenit...medicii au spus ca e toxiinfectie alimentara sau cva de genu si ar putea fi pe cale nervoasa...si crede-ma ca am citit despre asta ft mult...am rupt netu cu problema asta...imi trec o mie de idei prin cap...nu stiu in ce parte sa o iau!!!

Daca e adevarat ca el s-a infectat cu HIV acum cel putin 15 ani, atunci e posibil ca el nu ti-a zis tie tot adevarul. E posibil ca el sa nu mai aibe virusul HIV, ci SIDA. Si tu ar trebui sa realizezi ca speranta de viata a unei persoane care are HIV (ingrijit corespunzator) e de doar 15-20 de ani.

Sancy e singurul care a sesizat ca el abia acum ti-a zis. Cu siguranta ca pentru el a fost greu sa-ti ascunda adevarul, dar era dreptul tau sa stii..

Este foarte riscant sa spunem ca el a fost egoist... Dintr-un punct de vedere un pic mai.. justitiar, asa.. da, a fost egoist, pentru ca ea trebuia sa stie cu ce se confrunta, inainte de a se implica atat de mult.

Pe de alta parte, insa, persoanele ca el vor fi mereu marginalizate de o societate care inca nu stie bine ce este HIV si ce este SIDA, care se ingrozeste in fata perspectivei unei boli incurabile si nimicitoare, cum e asta. Este atata informatie in jurul nostru si totusi inca suntem ignoranti in domeniu.

Nu e primul caz de care aud, in care unul din cei doi e infectat si celalalt afla dupa cateva luni.

Au nevoie sa iubeasca, ca orice om, au nevoie sa se simta iubiti, vor sa-si daruiasca macar pentru scurt timp privilegiul de a iubi.. Pentru ei este un lux sa aiba o relatie. Dar se vede ca, pana la urma, constiinta castiga si se hotarasc sa spuna adevarul. Prea tarziu, insa. "Raul" a fost facut, celalalt s-a indragostit pana peste urechi, pentru ca, avand o boala incurabila, nu te mai joci cu iubirea si te daruiesti complet, esti partenerul ideal, tot ce si-ar putea dori cineva.

Eu il condamn pentru ca te-a supus riscului de-a te infecta si tu.

Ce-as face eu? Probabil as continua sa-l iubesc, sa-i fiu alaturi in orice moment, sa-i fiu sprijin moral, pana la sfarsit, daca asta nu ma va distruge psihic inainte. Dar nu m-as mai expune riscului de a ma imbolnavi.

Trebuie gasita calea de mijloc. Nici sa il stigmatizezi (deja este), dar nici sa continui ca si pana acum. E in joc viata ta si el nu poate fi pana acolo de egoist incat sa-ti ceara sa fii tu atat de altruista. In cazul asta, spiritul de sacrificiu are o limita. Daca ai putea sa-ti dai viata ca sa-l salvezi, da. Dar destinul lui e deja scris, tu poti numai sa-i fii alaturi pana la sfarsit.

Si, daca o sa fii langa el cand se va intampla, iti doresc sa ai multa putere sa treci peste.

e o situatie trista intr-adevar insa eu zic sa te gandesti si la repercusiunile psihice care vor urma in cazul in care el va deceda. adica sa te gandesti bine daca esti pregatita sa suferi restu vietii fara sa poti sa treci mai departe, sa te gandesti tot timpul cum ar fi fost daca... sau eventual sa te invinuesti pe tine insuti din diverse motive. ce vreau sa zic este ca asa ceva va ramane o rana deschisa pentru totdeauna, iar parerea mea ar fi sa rupi contactul inainte ca durerea sa devina si mai mare.

tot ce stiu e ca trebuie sa mai raman putin langa el...luni vreau sa ma duc sa-mi fac si eu testul...astept sa iasa el din spital si pana atunci sper sa ma mai obisnuiesc cu ideea...va rog frumos sa ma credeti ca nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea asta , dar cum au zis si unii dintre voi e dreptul meu sa am o viata normala...(asta daca nu sunt si eu infectata deja...atunci chiar ar fi groaznic...)...si cum sa fac??sa incerc sa vb cu el dupa ce se simte mai bine?sa ramanem prieteni?

nu inteleg de ce trebuie sa mi se intample tocmai mie....si mai mult ca sigur am nevoie de un psiholog...voi ce ziceti??...si daca stiti pe cineva (din bucuresti)..astept recomandari...MULTUMESC FRUMOS!!!

Tu ce-ai inteles din tot ce ti-au zis cei de aici? Inclini sa te desparti de el? Si atunci la ce-ai mai declarat ca il iubesti de nu mai poti? In fata unei astfel de perspective, iubirea cam pare mizilic, nu? Presupun ca asta e o adevarata proba de foc a iubirii...

Amarena a scris:

Tu ce-ai inteles din tot ce ti-au zis cei de aici? Inclini sa te desparti de el? Si atunci la ce-ai mai declarat ca il iubesti de nu mai poti? In fata unei astfel de perspective, iubirea cam pare mizilic, nu? Presupun ca asta e o adevarata proba de foc a iubirii...

Nu inclin sa ma despart de el...am declarat ca il iubesc pentru ca asta simt si nu am mai simtit niciodata asa ceva...pentru ca daca nu il iubeam renuntam in momentul in care am aflat...in unele momente mi-as dori sa fiu rationala si sa gandesc la rece dar nu ma lasa inima...tot ce imi doresc e sa fiu cu el ...dar sunt constienta ca asta o sa fie pe o perioada limitata...:|dar macar merita sa fiu langa el...

Da, cand iubesti ca un nebun, si ti-e frica sa nu pierzi persoana iubita, esti in stare sa faci lucruri nebunesti. Vazand lucrurile din punctul de vedere al baiatului, stiu ca este greu pentru el si ca, din dorinta de a nu fi discriminat a procedat astfel. Dar cand este totusi vorba despre viata persoanei iubite in joc, as sta totusi sa ma gandesc de 2 ori inainte sa o sacrific. Pentru ca, este vorba de SIDA totusi, o boala incurabila. Pentru mine este infiorator faptul ca, este o situatie care necesita o raspundere dar, oamenii in general, nu isi asuma aceasta raspundere. Cei bolnavi cu HIV, au tot dreptul la intimitate, da! Nu inseamna ca trebuie sa ii marcam pe toti pentru a sti de cine sa ne ferim. Datoria noastra este sa ii acceptam ca oameni, nu avem dreptul sa ii judecam pentru aceasta situatie. Insa, si partea afectata trebuie sa dea dovada de aceasta raspundere. Stiu, la 22 de ani, judeci lucrurile altfel insa... pornind de la parintii fetei, nimeni nu va aproba acest gest. Il intelegem, dar nu il aprobam. Parintii o vor intelege pe ea, dar il vor condamna pe el. Este copilul lor, vor face tot posibilul sa o protejeze de acum inainte, in cazul ca nu s-a capatuit si ea, vor incerca cu tot ce pot sa rupa aceasta relatie altfel, exista riscul sa o piarda pe ea. Iar in cazul in care Doamne fere' , testele ies pozitive si in cazul ei, nu mai conteaza. Dar parintii, il vor condamna pentru acest lucru, si cat timp traieste baiatul, si dupa...

Eu nu o sfatuiesc sa il abandoneze, chiar am admirat puterea iubirii fetei. Totusi, este necesara o statistica a situatiei de fapt, si daca ea este inca sanatoasa, este bine sa discute cu baiatul si, sa isi redefineasca impreuna structura relatiei. Chiar daca ea ar fi sanatoasa, nu este bine sa se culce pe ureche ca, nu va lua nici de acum inainte HIV. Macar acum sa evalueze impreuna situatia si, sa o trateze cu raspundere. Sunt de principiu ca totusi, destinul nu trebuie ispitit si ca paza buna trece primejdia rea. Iar el trebuie sa inteleaga ca, si alte forme de protejare, nu sunt o demonstratie de ne-iubire din partea ei. Si ca, pentru siguranta ei este necesar tot ce ar putea exclude riscul imbolnavirii.

fast_motion a scris:

e o situatie trista intr-adevar insa eu zic sa te gandesti si la repercusiunile psihice care vor urma in cazul in care el va deceda. adica sa te gandesti bine daca esti pregatita sa suferi restu vietii fara sa poti sa treci mai departe, sa te gandesti tot timpul cum ar fi fost daca...

Sa nu exageram. Toti, sau majoritatea, ne confruntam, la un moment dat, cu moartea cuiva drag. Nu se moare din asta. E mai tragic atunci cand se intampla brusc. Dar. intr-un astfel de caz, sfarsitul se cunoaste deja, iar daca accepta sa ramana cu el, ea trebuie sa se inceapa sa se pregateasca de pe acum. Daca are posibilitatea si daca nu se simte in stare sa treaca singura prin asta, poate merge la un psiholog.

Este tanara, ranile se inchid in timp.

Cinic vorbind, victima este ea. A fost atrasa in relatia asta, fara sa stie cu ce are de-a face. Are tot dreptul sa ia ce decizie vrea. La urma urmei, ea o sa continue sa traiasca, marcata de situatia asta.

ireversibila a scris:

Iubirea e ceva special,te face de multe ori sa plutesti,de multe ori sa suferi.Nimeni nu iti va putea zice vreodata ce sa faci,nimeni nu are acet drept.Poti primi doar niste sfaturi care vor fi buine sau rele.Sincer eu una te apreciez,pentru ca ai reactionat cat de cat ok la aflarea aceste vesti.Dar eu ti-as mai sugera ceva,asteapta.....e nevoie de timp sa vezi daca il iubesti sau nu.Tu abia ai aflat de conditia in care se afla.Da poate ca timpul acum e un lucru care preseaza,dar lasa lucrurile sa mearga de la sine,incearca sa vezi exact ce simti pentru el,si daca chiar e ceva special ,parerea mea,merita sa lupti pentru o relatie.Insa asta in conditiile in care esti sigura,altfel nu te arunca in gura leului.

Poate fi si doar o iubire trecatoare si eu cred ca merita sa te asiguri bine de tot innainte de a merge mai departe. Eu iti urez multa bafta si sper ca vei hotararea cea mai buna pentru tine 8)

Scuzama daca gresesc sau daca postu meu e un pic cam dur, dar din cate am citit, mie mi se pare ca simti mai multa mila decat iubire, si daca este asa atunci ar fii mai bine sa te desparti de el pentru ca nu cred ca vrea o relatie din mila sau compasiune. Si inca ceva te gandesti ca el va murii inaintea ta si ce vei face dupa asta cand el e inca in viata ..... ceva da cu virgula pentru, ca nu se stie care cand va murii "Moartea e mai aproape de noi ca pleoapa de ochi" adica niciodata nu se stie cand vom murii daca va fii de batranete sau accidentala cert e ca ea va venii intro zii. Daca il iubesti cu adevarat atunci ramai cu el si ai grija sa nu te infectezi si tu cu HIV, daca nu atunci despartate acum cat inca nu vati inplicat prea tare si mai e o usita deschisa pentru ca mai tarziu va fii mai greu atat pentru tine cat si pentru el, si inca ceva nu te gandi ca el va murii in curand si cum vei trece peste asta pentru ca in felul asta tu il omori.