stupid_me a scris:Another one, .. am doar impresia ca tu asociezi foarte mult sexualitatea cu dovada de dragoste din partea partenerilor tai.
As zice ca tu esti cea care in strafundul sufletului isi doreste o familie..nu faptul ca te preseaza cei din jur. Un loc cald, portia zilnica de afectivitate, siguranta in sentimente.
Probabil ca ai obosit sa iti pui sufletul la bataie..sa iti amintesti ca au trecut in viata ta atatia..si posibil ca inca la multi sa le mai simti 'fantomele'..lucru care iti scade si mai mult increderea in tine - de ce nimeni nu a ramas?
Fiecare clipa poate fi un nou inceput. Toti avem dreptul asta. Dar ca un nou inceput, in primul rand trebuie sa vezi unde stai - ce iti doresti - ce crezi ca nu iti mai doresti - ce consideri ca te reprezinta - si ce anume te-ar face fericita si totodata ti-ar aduce implinire.
Apoi, sa o iei de la capat. Formula asta de acum, se pare ca nu iti aduce fericire. Redescopera-te si..cum zicea cineva aici..invata sa spui si NU.
Nu lasa pe nimeni sa iti spuna ce poti si ce nu poti sa faci!
Aici ai dreptate, se pare ca pentru mine sexul a devenit o plata pentru afectiune. Si se pare ca tocmai de aceea sunt in stare sa merg in domeniul asta pana oriunde. Ca si cum, daca as da mai mult, as primi mai mult. Stiu eu ca nu e asa, dar mecanismul cam asta e.
De dorit imi doresc, dar imi este foarte frica de asta. Daca n-am sa fiu o mama buna? Daca n-am sa fiu o sotie buna? Daca am sa-mi fac familia sa sufere? Nu sunt genul casnic, nu sunt gospodina, nu stiu sa gatesc, fac curat o data pe saptamana, dupa care poate sa se aleaga praful...eu nu mai ridic un pai de pe jos...si tot asa...
Cat despre marea oboseala, nici eu nu as fi putut spune mai bine. Exact asta simt. O mare oboseala. Nu e prima data. S-a mai intamplat. Si in momentele astea de oboseala, parca simt ca ar trebui sa schimb ceva. Si in moemtele astea de oboseala, toate fantomele vin la cafea, si e exact cum ai spus tu: de ce nu am ramas nicaieri? De ce am facut sa sufere ataia oameni? De ce ma mai apropii de ei, daca stiu ca pana la urma am sa plec si am sa ii ranesc? De ce nu m-au iubit cei care nu m-au iubit?
Incredere in mine? Am capatat prea multa. Nu am cuvinte sa va spun cat de mult am fost iubita pana acum. Cati oameni am ranit, fara sa vreau. A ajuns sa-mi fie mie frica de puterea pe care o am asupra oamenilor. A ajuns sa-mi fie frica sa ma mai apropii de cineva. Parca mai bine asa, sa sufar eu, cum se intampla acuma, decat ei.
Rodicka a scris::)
Searcher_star poate fi o "ea" ....
Nu cred 
Femeile nu gandesc asa. O sa aduc postul care mi a atras atentia, dar trebuie sa intreb intai daca e ok.
So...pot sa aduc posturi de pe alt forum?
