Jurnal de sampanie

Finnian a scris:

Pai ce-are a face trecutul cu viitorul... :) ? Poti deveni orice iti propui. Nu e nevoie nici macar sa traiesti maine in functie de ce-ai facut azi, d-apoi sa ti se puna stampila pe frunte. Daca vrei sa stergi totul cu buretele si sa o iei de la zero, nu vad ce ar putea sa te opreasca.

Eu asa inclin sa cred. Dar mai sunt in jurul meu cei care cred ca natura mea, si felul in care sunt eu explica comportamentul meu. Si eu nu sunt genul de persoana care sa creada ca eu am dreptate si ceilalti se insala. Daca ceilalti vad ceva ce eu nu vad? Daca stiu ceva ce eu nu stiu? In aventurile mele e multa conjuctura, multa iubire si putina pofta. Nu sunt vreo nimfonana, si atunci cand imi lipseste barbat, nu e pentru partea sexuala, ci pentru ce vine impreuna cu ea: caldura, tandrete.

Amicul_tau a scris:

N-ai cum sa-i ordoni inimii. Mergi asa in continuare pana cand te vei satura.

Uofffff.....

Amarena a scris:

Mie nu-mi rezulta asta din ceea ce spune ea. De unde ai tras tu concluzia asta?

Spune doar ca nu e un lucru cu care se mandreste, ca a facut rau unor persoane nevinovate, vina e si a ei.

Calm, calm.

Este si vina mea. De cand am aflat, am mai stat in relatia asta inca un an. Nu am avut pur si simplu puterea de a ma desprinde. Nu zic asta ca sa ma scuz, ar fi trebuit sa am acesta putere, stiind ca de partea cealalata e o femee nevinovata, si insarcinata pe deasupra, si un baitzel de 4 ani. Nu am absolut nici o scuza.

Nu simt apropiindu-se nici o uzura, de nici un fel. Doar presiunea asta a celor din jurul meu, de a ma asza la casa mea, da a intemeia o familie a inceput sa ma puna pe ganduri. Daca ei au dreptate? Daca am sa regret mai tarziu

Eu cred ca e vorba de imaturitate afectiva. Faptul ca te indragostesti atat de usor, ca te lasi implicata in situatii pe care apoi le pui sub semnul intrebarii (te lasi manipulata usor), ca treci de la un partener la altul cu usurinta..

Insa nu cred ca e o idee buna sa actionezi sub presiunea anturajului. La urma urmei, tu iti traiesti viata, nu ei. Tu stii in ce masura esti capabila sa intemeiezi o familie, nu ei. Varsta nu ar trebui sa te bage in panica, atata timp cat tu emotional ai o varsta cu mult sub cea biologica.

Eu as spune sa lasi lumea sa vorbeasca si sa iti vezi de viata ta.

O intrebare, te-ai gandit sa apelezi la un psiholog? Nu zic ca ai suferi de vreo boala la mansarda, dar cred ca te-ar ajuta sa intelegi multe lucruri in legatura cu motivatiile comportamentului si felului tau de-a fi. Si sa ajungi la nivelul de maturitate emotionala potrivit varstei.

Esti copilaroasa, de fel?

Amarena a scris:

Eu cred ca e vorba de imaturitate afectiva. Faptul ca te indragostesti atat de usor, ca te lasi implicata in situatii pe care apoi le pui sub semnul intrebarii (te lasi manipulata usor), ca treci de la un partener la altul cu usurinta..

Insa nu cred ca e o idee buna sa actionezi sub presiunea anturajului. La urma urmei, tu iti traiesti viata, nu ei. Tu stii in ce masura esti capabila sa intemeiezi o familie, nu ei. Varsta nu ar trebui sa te bage in panica, atata timp cat tu emotional ai o varsta cu mult sub cea biologica.

Eu as spune sa lasi lumea sa vorbeasca si sa iti vezi de viata ta.

Eu cand sunt singura cu mine sunt foarte impacata si linistita. Simt ca am trait 100 de vieti intr una singura, si mi s-au intamplat atea lucruri frumoase, extraordinar de frumoase, de care nu as fi avut parte daca as fi fost altfel. Uneori, cand ma uit in urma la cate am petrecut, am senzatia ca ma uit la un film frumos, De foarte multe ori am fost trista, nefricita, dar privit de acum, totul pare foarte frumos. Si eu ma suspectez de acea imaturitate, dar intr un fel mi se pare o binecuvantare, pentru ca a facut posibila atata viata.

Pana la urma sa fie imaturitate, sau pur si simplu suntem diferiti? Si daca e imaturitate, de ce? Ce ma impiedica sa ma maturizez? Gresesc eu undeva?

Anther_one a scris:

Uneori ma intreb daca nu am gresit oferindu-i toate astea pe tava. Poate tocmai asa l-am pierdut. Nu stiu. Nu mai inteleg nimic, si nu mai stiu ce sa fac.

Primul lucru e sa accepti realitatea, si anume ca te foloseste la modul cel mai scarbos - ma abtin de la comentarii referitoare la ativitatile sexuale - in sensul ca in loc sa te indeparteze, cum ar face orice om cu bun simt, pentru ca tu sa-ti poti limpezi mintea, te pastreaza drept....

O iubire neimpartasita nu are nici o finalitate. Ever. Dar barbatul e barbat, si in afara cazurilor foarte rare in care principiile primeaza, nu va refuza ce ii oferi, cum ai spus si tu, pe tava. Poate crezi ca e benefica afectiunea si daruirea din partea ta, si ca daca ramai alaturi de el suficient, la un moment dat se va trezi si isi va da seama ca femeia pe care o vrea e chiar sub nasul lui. Renunta, ca nu se va intampla in vecii vecilor ! Daca ar fi avut minimul respect pentru tine sau un sentiment de prietenie cat de firav, ti-ar fi inchis usa in nas prima data cand ai batut la ea.

Nu iti irosi viata. Aduna-ti demnitatea si trimite-l odata in ma-sa, pana nu-ti da vreo boala.

Incearca si alt mod de a trai; dupa cate vad cel pe care il practici nu ti-a adus linistea in atatia ani. Inainte sa te poti gandi la o familie, uita o vreme de barbati, fa-ti ordine in viata si in suflet. Nu poti sari atat de repede de la una la alta. Mai intai indeparteaza-te de toate lucrurile care te zapacesc, pentru a putea sa-ti dai seama ce vrei de la viitorul tau. Un lucru e sigur, nu vei reusi asta atata timp cat nu elimini parazitul din viata ta.

frumos.

nu vad nici o problema. de ce suferi, de fapt?

si de ce "jurnal de sampanie"? mi se pare un titlu inspirat dar nu-l inteleg... :)

Amarena a scris:

Esti copilaroasa, de fel?

Copilaroasa? Putin spus. Nici macar fizic nu se lipeste varsta mea reala de mine. Daca intreb o persoana care nu ma cunosta cati ani am, imi va da cu 10 ani mai putin. Prietenele si prietenii mei sunt toti cu multi ani mai mici decat mine. Ca si cum la un moment dat timpul a stat in loc si nu a mai trecut pentru mine. Fara ca eu sa vreau asta, fara sa fie alegerea mea.

Finnian a scris:

Primul lucru e sa accepti realitatea, si anume ca te foloseste la modul cel mai scarbos - ma abtin de la comentarii referitoare la ativitatile sexuale - in sensul ca in loc sa te indeparteze, cum ar face orice om cu bun simt, pentru ca tu sa-ti poti limpezi mintea, te pastreaza drept....

Ma crezi ca realizez ca asa stau lucrurile? dar nu am putere. E peste puterile mele. Stiu exact cat valoreza ca om...si cat valoreaza prietenia lui... Dar nu pot, pur si simplu nu pot. Daca ma cheama sunt acolo in 2 ore. Nu pot altfel. Cum e posibil sa iubesti un om despre care realizezi ca nu face doi bani? Cum e cu putinta? Nu mai inteleg nimic.

Rodicka a scris:

frumos.

nu vad nici o problema. de ce suferi, de fapt?

si de ce "jurnal de sampanie"? mi se pare un titlu inspirat dar nu-l inteleg... :)

Povestea jurnalului:

Acum cateva zile, sub presiunea tutror celor care ma incarca - ati vazut si voi cate sunt pe capul meu - am deschis un topic pe softpedia, sub pseudonimul Champaigne. Initial avea alt titlu, dar mi a vnit ideea s-ai pun numele Jurnal de Champagne, cu bataie la jurnal de campanie....si sa devina un fel de...companie zilnica...m am hotarat sa nu mai duc totul singura...si vreau sa va spun ca imi este mult mai bine de cand fac asta :)

in urma unui conflict cu un administrator de acolo, care a considerat ca daca are titlul asta poate sa se poarte necuviincios, m am ales cu un mare bann. Si am venit aici, unde vreau sa va spun ca atmosfera e mult mai placuta si mai prietenoasa. Asa ca tot raul spre bine.

Daca tu te simti bine asa, eu zic sa nu-ti mai faci probleme. Regulile nescrise ale societatii s-au mai schimbat, femeile nu se mai casatoresc la 18 ani, iar 33 nu este cine stie ce varsta, stai linistita. Cand o sa intalnesti persoana langa care o sa simti ca poti sta o viata, o sa stii. Daca arzi etapele, o sa regreti mai tarziu.

Dar trebuie sa inveti sa spui nu. Si sa te respecti mai mult. :)

daca te ajuta, si poti duce mai usor asa, da-i `nainte. esti o iubareatza simpatica. :)

Anther_one a scris:

Povestea jurnalului:

Acum cateva zile, sub presiunea tutror celor care ma incarca - ati vazut si voi cate sunt pe capul meu - am deschis un topic pe softpedia, sub pseudonimul Champaigne. Initial avea alt titlu, dar mi a vnit ideea s-ai pun numele Jurnal de Champagne, cu bataie la jurnal de campanie....si sa devina un fel de...companie zilnica...m am hotarat sa nu mai duc totul singura...si vreau sa va spun ca imi este mult mai bine de cand fac asta :)

in urma unui conflict cu un administrator de acolo, care a considerat ca daca are titlul asta poate sa se poarte necuviincios, m am ales cu un mare bann. Si am venit aici, unde vreau sa va spun ca atmosfera e mult mai placuta si mai prietenoasa. Asa ca tot raul spre bine.

Stiu povestea.

Si eu mai intru acolo cu nickul asta.

Acolo oamenii sunt mai rai, acizi, etc

Topicul se numea ceva de genul:"Cum iti multumesti partenera/ul..."? Corect?