S.-s.bis a scris:Si de aia zic eu ca femeia poate fi paroxistica si puternica si mai putin barbatul: femeia are ceva paroxistic in natura ei, e o emotionala. Iar o emotionala calma e ceva destul de oximoronic. Deci o femeie poate fi in acord cu natura ei si puternica, fara mari probleme. Si le prinde: mortalitatea femeilor paroxistice e mult mai mica decat a barbatilor paroxistici. Merg ele departe dar rareori pana la autodistrugere. De-aia cred eu ca iti vei gasi si tu echilibrul, aveti voi instinctul asta sa va opriti exact dupa ce v-ati distrat cat de bine se poate. Barbatul paroxistic nu e prea conform naturii barbatesti standard ca sa zicem asa, si care poate fi emotiv mai putin emotional, e o diferenta. Unul din asta se dedica pasiunii care l-a facut paroxistic si de regula se distruge, poate fi o prezenta de o putere legendara dar se stinge repede. Femeia mult mai putin. Deci, barbatul poate fi paroxistic si puternic, corectie, dar nu prea e viabil. Femeia e mult mai buna la asta. Nu ajungeti voi "Alexandra cea Mare", dar nici nu muriti la 32 ani.
Ar fi un model viabil la femei si distructiv la barbati. Aham. Inteleg. Makes sense. O sa se supere iar Kilkona pe mine.... Dar puterea barbatului e altfel decat puterea femeii...si o data ce o cunosti, este aproape imposibil sa nu o iubesti. E o putere care nu se risipeste in actiune ca la femei, ci o putere care se pune in spatele actiunii si ii da un impuls vital consistent. Si daca actiunea ii e draga unui barbat, si crede in ea, se prinde de ea si sorta actiunii devine si soarta lui. De aia muta barbatii muntii din loc. Pe mine ma fascneaza barbatii cu adevarat, si ii iubesc cu adevarat. Eu am conexiune cu puterea lor, am acces la ea, o recunosc si in cele mai mici semne, si in cele mai mici indicii, de la felul in care scriu carti, muzica, picteaza, la felul in care fac dragoste. Femeile rad de mine cand le spun asta, dar mie imi pare rau ca furia si neatentia le deconecteaza de la cea mai mare si mai buna forma de energie si sursa de fericire din cate sunt. In primul rand e o paradigma accesibila si femeilor, o data ce o intelegi. Poti invata de la un barbat ce inseamna putere. Nu ca ai nevoie, femeile au puterea lor. Dar de putut se poate. Si nu cred ca androginismul e accesibil femeii fara cunoasterea aprofundata si indragostita a puterii barbatului. Marile androgine au iubit barbati pana la dementa. Si aici nu mai e vorba de complementaritate si nevoie de intregire. E o optiune platonica in cazurile astea. Gandeste te ca Sand a ramas incremenita cand a dat cu ochii de Chopin. Impietrita, traznita a ramas. Si s a indragostit de el intr-o secunda. Pentru ca era conectata la puterea barbateasca, o stia, si intr o secunda numai a vazut cata era in Chopin si aramas trasnita si indragostita.
Asa m-am indragostit eu in noiembrie Trasnita am ramas. Pacat de toata puterea aia, ca nici macar el nu o constientizeaza, e complet deconectat de la ea. De aia am suferit atat de mult. Si de aia am gresit. Pentru ca am vrut acea putere pentru mine, si asta m-a smintit. Acum, dupa ce are sa-mi treaca furia, am sa ma intorc demna si am sa incerc sa il ajut sa se conecteze. Nu pentru mine. Pentru el. Si pentru ce poate face. Nu pot sa-l las asa. E prea mare pacat.
Mi e groaza de ce urmeaza 
Sa fii barbatista in zilele noastre e la fal de grav cum era sa fii feminista acum 50 de ani :geek:
@dida. Tu nu o sa ma certi. Nu intamplator cred ca ai la avatar o poza cu James. E multa putere in James, si se simte in muzica lui :D
BlueSugar a scris:Eu nu beau sampanie.Dar ma simt.Ma resimt in acest jurnal.A fost viata mea pana atunci cand m-am maritat.Nelinistea mea cea mai mare cand m-am maritat nu a fost ca nu o sa fiu o sotie si o mama buna ci aceea ca nu o sa pot ramane fidela.Am ramas din fericire.Si am sa raman.Pentru ca am gasit in EL ceea ce multi ani am cautat in altii...Si nu am avut numai 40 de parteneri la pat....Nu trecutul te face o sotie si o mama buna.Nicidecum!
