Jurnal de sampanie

fustita.rosie a scris:

Mie mi se pare o prostie intr-un mare fel sa masori iubirea cantitativ.

Pai nici n ai cum sa o masori, nici calitativ, nici in alt fel...ea, cand e, e - asa cum stie, cum poate si cum se pricepe. Fiecare iubeste in felul lui, si cand doi care fiecare iubeste in felul lui se aduna la olalta, e imprevizibil ce poate iesi.

fustita.rosie a scris:

Cine face asta cu mine poate sa fie sigur ca-l iau la intrebari.

e, uite, eu sunt sensibila la critici.... e drept, doar cele cate tin de greutate...in rest...de felul in care ma aranjez sau ma port, poti sa zici cate vrei, nu conteaza... dar daca G. mi ar zice ca sunt cam grasutza....as plange 2 ore cred 8).

Oamenii au nevoie sa se simta speciali,deosebiti,privilegiati in relatiile personale.

Asta e si motivul principal pentru care exista gelozia,pentru care exista imperativul asta ca sexul sa fie exclusiv intre parteneri,intre soti -ceva trebuie neaparat sa-i arate celuilalt ca el e special,ca acel ceva e doar al celor doi si nu al altcuiva.(de obicei e sexul)

Cred ca asta e o modalitate de a cauta sa fi validat ca "special" in relatia cu celalalt,de a valida si relatia ca "speciala".

De mult timp am inteles ca dorim de la ceilalti in primul rand ceea ce nu gasim la noi insine -intelegere -cand suntem duri si intransigetnti cu noi insine,atentie -cand ne neglijam,pretuire -cand nu dam o ceapa degerata pe noi...si mai e si acest sentiment de a fi special pentru cineva -daca nu esti special pentru tine,daca cumva nu te simti unic,daca nu iti pretuiesti si stimezi individualitatea,nu ti-o vezi,atunci vrei ca cineva sa ti-o vada,sa ti-o arate,sa ti-o confirme,valideze.

Si e la fel si cu a te simtii frumos de exemplu,sau iubit,sau bun,sau oricum altcumva -partenerul ar trebui sa inteleaga intr-un fel magic nevoile astea ale noastre si sa ne dea ceea ce simtim ca ne lipseste in relatia cu noi insine -si cum partenerul nu e atat de magic pe cat vrea oricine,el nu pricepe ce anume avem noi nevoie sa ni se arate in relatia cu noi insine...

Cele mai multe relatii sunt motivate de asta -sunt o relatie cu sinele prin procura.Si din pricina asta se si ajunge la dependenta -ne agatam de cineva pentru ca ne da acel sentiment ca suntem iubiti,sau frumosi,sau buni,sau speciali,sau ne da pur si simplu atentie -asa cum nu ne dam noi insine,ne vede.

Pe'tr si eu vreau o relatie cu cineva independent,nu o relatie de codependenta.

Eu cred ca, dpdv psihologic, nimeni nu e complet independent. Ca, de fapt, intr-o anumita masura depindem si de partener, chiar daca ne-am descurca si singuri, la o adica. Lucrurile astea se imbina, nu sintem casetati ca un dulap cu sertare. :)

A., inainte sa il cunosc pe iubitul meu, am fost cu un barbat care era destul de atent cu mine, era placut, politicos. Ei bine, atita doar ca intr-o zi l-a trasnit sa-mi spuna ca mi se cam vad vinisoarele pe picioare si ca eu trebuie sa fiu atenta cu ele, c-o sa fac varice si vor fi urite. Ceva de genul.

Asta in conditiile in care relatia noastra era inca in faza romantica, sa spun asa, adica nu se punea problema ca el va fi linga mine in ziua in care voi face varice.

Asta mi s-a parut foarte aiurea. Si nu pentru ca nu avea dreptate sau pentru ca eu am impresia sa ma uriteste chestia asta, ci pentru ca a spus lucrul nepotrivit, in modul nepotrivit, in momentul nepotrivit. Parca-si examina iapa. 8)

@ arch

asa este... devenim dependenti de cei care ne vad asa cum ne am dori sa fim vazuti...daca stai bine sa te gandesti, prieteniile cam asa si functioneaza...iar in amor, mecanismul asta e intr adevar generator de dependenta... eu am fost excrocata o data asa, si stiu ce spun...

sunt tot felul de capcane si de mecanisme... oamenii singuri sunt vulnerabili, si de aia mi e mie atat de frica de singuratate...

dar once in a while... ajungi sa iubesti o persoana doar pentru ca... nici nu stiu de ce... in afara oricarui motiv....just becouse...

fustita.rosie a scris:

Eu cred ca, dpdv psihologic, nimeni nu e complet independent. Ca, de fapt, intr-o anumita masura depindem si de partener, chiar daca ne-am descurca si singuri, la o adica. Lucrurile astea se imbina, nu sintem casetati ca un dulap cu sertare.

Asa cred si eu, suntem nevoile noastre, asta exclude indepenedenta.

fustita.rosie a scris:

Eu cred ca, dpdv psihologic, nimeni nu e complet independent. Ca, de fapt, intr-o anumita masura depindem si de partener, chiar daca ne-am descurca si singuri, la o adica. Lucrurile astea se imbina, nu sintem casetati ca un dulap cu sertare.

E o diferenta mare intre Dependenta si Interdependenta.

Una este sa spui "vai, nu ma parasi, nu pot trai fara tine, etc" si alta este sa spui "imi place compania ta, prefer sa fiu langa tine dar cand nu esti aici, nu ma simt groaznic. prefer compania ta dar nu ma agat de ea."

"Cintecul iubirii" din Epistola catre Corinteni a lui Pavel chiar asta spune: ca nu exista motive pentru iubire. Ca iubirea transcede motivele.

Cred ca ne place un om din anumite motive, dar, daca-l iubim cu adevarat, asta nu e conditionat de ceva. Si simt ca l-as iubi pe partenerul meu actual chiar daca nu am mai fi impreuna. Ceea ce sper sa nu fie nevoie niciodata sa experimentez.

pe a scris:

E o diferenta mare intre Dependenta si Interdependenta.

Una este sa spui "vai, nu ma parasi, nu pot trai fara tine, etc" si alta este sa spui "imi place compania ta, prefer sa fiu langa tine dar cand nu esti aici, nu ma simt groaznic. prefer compania ta dar nu ma agat de ea."

Corect.

A fi independent nu inseamna a nu suferi atunci cind pierzi omul pe care-l iubesti. Sau cind nu va intelegeti. Sau cind sinteti departe unul de altul.

Bine punctat, Petru.

Ma gandesc: oare e ceva in neregula cu a cere cuiva sa iti arate ce esti frumos,bun,special,apreciat,iubit si multe altele?

De-aia stam noi in relatii cu ceilalti? -pentru a ni se spune chestiile astea?,pentru ca ceilalti sa ne arate ca ne vad asa? -e oare asta macar iubire?

Si cand cineva nu ne arata aceste lucruri -nu spun ca ne arata contrariul -ca ne arata ca ne vede urati,rai,banali,dispretuiti,respinsi -doar nu ne arata ce am vrea sa vada la noi,atat -cand cineva face asa,e un motiv sa ne suparam?

Astea sunt pretentiile noastre? -conditiile noastre? -sa ne arate intocmai ca o oglinda ca suntem minunati?

Si pe de alta parte,daca eu insumi ma plac,ma iubesc,ma respect si ma stimez,oare nu cumva tocmai din pricina asta nu am sa am o relatie cu cineva care nu o face si el?

Angelo, daca un om iti spune, imediat dupa ce ai facut sex, ca uite ca o sa faci varice, cred ca trebuie sa vezi putin dincolo de asta.

Doi oameni care se iubesc vor incerca sa faca sa fie bine pentru amindoi. Si este evident ca trebuie sa se placa unul pe altul ca oameni ca sa se iubeasca atit de intim.

Nu stiu de ce stau altii intr-o relatie, eu stau pentru ca asa ne implinim unul pe altul. Pentru ca imi place sa impart viata mea cu cineva si el sa si-o imparta cu mine. Pentru ca a trai la patrat este mai frumos decit a pastra doar pentru tine toate bucuriile, toate dragalaseniile, toate frumsuetile, tot ce merita vazut si purtat in tine din univers.

Eu vreau o relatie cu un om deja implinit -nu care sa aiba nevoie de mine sa-l implinesc...si nici eu nu am nevoie sa ma implineasca cineva.Sunt deja complet,multumesc.Nu trebuie sa vina cineva sa ma completeze.Nu e nimic de completat.

Angelo, adevarat, pot sa negi absolut orice tine de yin-yang, de cupluri barbat-femeie, de faptul ca noi si psihologic ne completam intre noi. Este viziunea ta si ti-o respect.

Dar nu ai nici un drept sa ma desconsideri pentru ca eu, ca femeie heterosexuala, nu iti impartasesc viziunea.

Eu voi fi complet implinita cind voi fi si mama. Pina atunci, latura materna a personalitatii mele tinjeste. Nu pot fi materna cu colegii de serviciu sau cu colegii de apartament.

Si ar mai fi ceva. Eu nu ma consider perfecta. Am minusuri si slabiciuni. Si, asa cum eu il sprijin pe el acolo unde are el minusuri si slabiciuni, la fel ma sprijina si el pe mine. Astfel ca, pentru mine, relatia de cuplu ideala arata ca doua miini ale caror degete patrund unele intre altele.

Bineinteles, cu oamenii perfecti se poate sa se schimbe lucrurile. Nu ma pot pronunta pentru ca eu nu am cunoscut oameni perfecti.