Început de another_kind, Mar 26 ian 2010 · 3.756 răspunsuri · 224.246 vizualizări
Responsabilitatile trebuie negociate intr-o relatie, altfel se ajunge la tensiuni si frustrari degeaba. Poate subiectul asta ar merita un topic separat.
A., chiar trebuie sa spun tot-tot? 
Pentru ca eu am intrat aici cu identitatea mea reala, cu link catre blogul care face imediat legatura catre omul care sint in viata de zi cu zic, as prefera sa nu intru in toate detaliile.
Uite, eu una am asteptari, si sufar cand nu sunt indeplinite. Si recunosc, au existat relatii in care am simtit ca am facut multe pentru partenerul meu, si ca nu am fost rasplatita indeajuns. Stiu ca suna urat, dar eu asa simteam... Mai de mult am iubit un om vreo 5 ani de zile, pana in secunda in care l am auszit spunand altcuiva despre mine: de ce sa o ajut, ea cand m a ajutat pe mine? Duap o secunda intermediara de anestezie totala, ca sa nu simt cum se prabuseste jumate de planeta cu mine, am inceput sa l urasc. Parte datorita faptului ca eu credeam ca l am ajutat cu multe - nu conteaza daca aveam sau nu dreptate, nu aveam, dar asa simteam eu atunci, parte pentru ca mi a displacut profund faptul ca virgula conditiona un act care se vroia de altruism, si el se considera un mare altruist. Asa ca am fost si de o parte si de alta a baricadei...am simtit si lucruri de genul: dar cum poti??? dupa cate am facut pentru tine, cum poti??? cat si de genul: cum poti sa conditionezi un act de iubire?
A., si daca ati fi discutat la momentele oportune despre cum si ce responsabilitati crede fiecare ca trebuie sa-si asume atit el insusi, cit si partenerul, nu crezi c-ar fi existat sanse mai multe sa nu ajungi aici? Intr-un moment de soc total?
Si in ceea ce povestesti tu este vorba despre reciprocitate. Pentru ca asa-i normal sa fie, nu... cum se nimereste. Pentru ca iubirea nu inseamna doar fluturasi in stomac.
Iar cum spunea Sfantul Apostol Iacob: "credinta fara fapte moarta este". La fel si iubirea. Din emotii tremuratoare si din dat din gura si din facut sex e usor sa iubesti.
Dar chiar suntem responsabili pentru ceilalti? -nu ma refer la copii sau rude care au nevoie de ajutor,ori chiar prieteni sau partaneri care au nevoie de ajutor.Ma refer la viata de zi cu zi.Ce raspundere am eu pentru ca prietenul e nefericit? -pot eu sa-l fac fericit pe altul?
Ce e de negociat? -cine duce gunoiul si cine spala vasele? -cine plateste utilitatile? -eu nu ma refer la asa ceva.Ma refer la relatie in sine,la pretentiile pe care le au partenerii in relatia aia unii fata de ceilalti.
Oare e ok sa-i pretinzi partenerului tau intr-o relatie sa fie intr-un anume fel,sa isi puna problemele pe care ti le pui tu,in acelasi fel ca tine? -sa aiba aceleasi raspunsuri,aceleasi preocupari,aceeasi abordare...poti sa ii ceri cuiva sa fie exact ca tine?
Pentru ca lupta pentru putere pana la urma aici incepe -fiecare vrea sa-l controleze pe celalalt,sa-l determine sa se incadreze in rolul pe care el i l-a distribuit,sa joace in piesa sa de teatru domestic.
Si eu nu vreau asa ceva.Nu vreau sa controlez pe nimeni si nu vreau nici sa fiu controlat de nimeni.Nu vreau sa-i impun nimic nimanui,si nu vreau nici sa-mi impuna nimeni mie ceva.
Oare chiar nu se poate decat asa?
Editat Joi 10 iun 2010 15:45
fustita.rosie a scris:Responsabilitatile trebuie negociate intr-o relatie, altfel se ajunge la tensiuni si frustrari degeaba. Poate subiectul asta ar merita un topic separat.A., chiar trebuie sa spun tot-tot?
Pentru ca eu am intrat aici cu identitatea mea reala, cu link catre blogul care face imediat legatura catre omul care sint in viata de zi cu zic, as prefera sa nu intru in toate detaliile.
1. cred ca in cuplurile reale, exista un insticnt al colaborarii, cuplul devine cu adevarat o unitate si se organizeaza de la sine. Nu szic din basme, ma gandesc la o relatie pe care am avut o si in care totul se distribuise ata de frumos intre noi, incat nu existau tensiuni... fara nici o dicutie...pur si simplu, de la sine....sau la genul de relatie pe care o am acum cu G., in care iar nu e nevoie de negocieri, nu am intalnit pana acuma vreun motiv de a avea o discutie de genul asta...
asta e un fel posibil, dar mai sunt si altele... iar aici, cu cea mai mare sinceritate osibila, eu am intalnit 2 tipuri: fie genul de cuplu in care unul din parteneri lasa foarte multe de la el, dar celalalt se pricepe nu stiu cum sa compenseze, genul de cupluri care par disfunctionale din afara, dar dinnauntru ele functioneaza bine merci, merg ca unse.... si ar mai fi genul de cuplu in care unul din ei lasa mult de la el, dar nu stie sa valorizeze asta, sta, cum ar veni, si sufera ca boul/vaca fara sa spuna nimic - cum era maica mea.
2. normal ca nu trebuie sa spui decat ce vrei tu...eram doar curioasa 8)
Tocmai de-aia exista negociere. Negocierile nu se duc decit intre parteneri care se considera unul pe altul la fel de important. Adica egali in drepturi si in indatoriri in interiorul cuplului. Nu negociezi cu cineva pe care vrei sa-l controlezi, aceluia ii impui, prin santaj si manipulare, de cele mai multe ori emotionala (bleah).
Bineinteles ca e stupid sa ti se pretinda sa vezi lucrurile in acelasi fel ca partenerul tau. Si sa-i impui, de exemplu, sa te insoteasca intr-un loc unde lui nu-i face placere deloc doar ca sa-ti faca tie un moft.
Dar poti, de exemplu, sa-l rogi sa faca urmatorul lucru pentru tine: trebuie sa mergi undeva din obligatie, nu iti face mare pacere, ba chiar ai emotii, asa ca ti-ar face foarte bine suportul lui la fata locului. Asta este o cu totul alta situatie. Nu-l implici pe el direct, ci doar il rogi sa fie acolo ca sa te poti sprijini de bratul lui.
Extrema romantica a conceptului de iubire spune ca trebuie sa-ti asumi orice suferinta in numele ei, sa te jertfesti si asta sa-ti fie rasplata in sine. Din pacate, cred ca este o chestiune destul de prost inteleasa si uzitata, mai ales de catre femei.
another_kind a scris:1. cred ca in cuplurile reale, exista un insticnt al colaborarii
Si te bazezi pe instinctul ala pina te trezesti ca ai ajuns intr-un punct critic si nu stii cum si de ce. Si nici nu mai poti dezlega prea usor itele, pentru ca totul a venit de la sine.
A., eu nu spun toate astea de la mine, ci din ce am invatat, cu exemple povestite cu tot, de la psihoterapeuti specialisti in psihoterapia de cuplu. Am luat atunci la analizat situatiile din propria mea viata si am ramas surprinsa de cite lucruri am inceput sa inteleg. Si apoi mi-a folosit foarte mult in relatia pe care o am in momentul de fata, relatia mea cu adevarat matura, asumata cu totul, in care ma regasesc fericita si increzatoare.
Mie mi se pare o prostie intr-un mare fel sa masori iubirea cantitativ.
Arcangelo a scris:Dar chiar suntem responsabili pentru ceilalti? -nu ma refer la copii sau rude care au nevoie de ajutor,ori chiar prieteni sau partaneri care au nevoie de ajutor.Ma refer la viata de zi cu zi.Ce raspundere am eu pentru ca prietenul e nefericit? -pot eu sa-l fac fericit pe altul?Ce e de negociat? -cine duce gunoiul si cine spala vasele? -cine plateste utilitatile? -eu nu ma refer la asa ceva.Ma refer la relatie in sine,la pretentiile pe care le au partenerii in relatia aia unii fata de ceilalti.
Oare e ok sa-i pretinzi partenerului tau intr-o relatie sa fie intr-un anume fel,sa isi puna problemele pe care ti le pui tu,in acelasi fel ca tine? -sa aiba aceleasi raspunsuri,aceleasi preocupari,aceeasi abordare...poti sa ii ceri cuiva sa fie exact ca tine?
Pentru ca lupta pentru putere pana la urma aici incepe -fiecare vrea sa-l controleze pe celalalt,sa-l determine sa se incadreze in rolul pe care el i l-a distribuit,sa joace in piesa sa de teatru domestic.
Si eu nu vreau asa ceva.Nu vreau sa controlez pe nimeni si nu vreau nici sa fiu controlat de nimeni.Nu vreau sa-i impun nimic nimanui,si nu vreau nici sa-mi impuna nimeni mie ceva.
Oare chiar nu se poate decat asa?
Lupta pentru putere intr un cuplu vrea sa determine un singur lucru: cine iubeste mai mult... pentru ca puterea se afla la celalalt... cel care are mai multa putere intr un cuplu este, paradoxal, cel care este cel mai putin interesat sa il conserve...
arch, pana la urma...exista situatii in care ai tolera orice, si situatii in care nu esti dispus sa tolerezi nimic, stii si tu asta... fiecare poveste rescrie regulile astea...
Editat Joi 10 iun 2010 16:08
another_kind a scris:poate simt ei nevoia sa ma incurajeze sau ceva...
Eu nu prea incurajez.... dar nici nu critic.
Self-esteem is an inside job.
Daca eu iti spun ca esti intr-un anumit fel si tu te simti bine apoi iti spun ca esti in alt fel si te simti rau.... asta inseamna ca nu esti independenta.... inseamna ca te manipulez... :) esti robotel....
lipsa independentei este major turn-off pentru mine. 8)
pe a scris:Daca eu iti spun ca esti intr-un anumit fel si tu te simti bine apoi iti spun ca esti in alt fel si te simti rau.... asta inseamna ca nu esti independenta.... inseamna ca te manipulez... 8) esti robotel....
Cine face asta cu mine poate sa fie sigur ca-l iau la intrebari.
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]