Jurnal de sampanie

Arcangelo a scris:

Ce pacat ca nu...putini se stiu pe ei insisi macar...in general,doar isi fac pareri despre ei insisi si ceilalti,si confunda realitatea cu aceste pareri,cu lumea din mintea lor.

E vorba de acceptare. Inainte sa ii tolerezi si sa ii cunosti pe ceilalti, trebuie sa te tolerezi si cunosti pe tine.

De aia cred ca numai un om ca noi ne va face sa ne simtim bine si fericiti.

Arcangelo a scris:

Pentru ca sunt.Nu am nimic de demonstrat,pur si simplu simt si stiu cum sunt.Si sunt bun.

Nu cred ca imensa majoritate a oamenilor isi inmagineaza macar cum e sa traiesti fara vinovatie -sa nu ai nimic sa-ti reprosezi,sa fi impecabil in relatia cu tine insuti.

Si asta e putin,foarte,foarte putini oameni se cunosc pe sine.Nu "despre" sine,ci pe sine -e o experienta,nu o parere despre sine -si eu am experianta asta -sunt bun.

Sunt nemasurat mai bun decat "Dumnezeul" sadic al crestinismului.Chiar si majoritatea crestinilor,pana si cei bigoti,si ei sunt mai buni decat el.

Cati oare ar crede ca e drept sa pedepseasca pe cineva care le-a gresit pentru eternitate? -sau sa-i pedepseasca urmasii pana la al 4-lea neam...sau cati si-ar crucifica copilul doar pentru a peretinde ca isi arata iubirea fata de ceilalti copii,cand nu ii obliga absolut nimic sa faca asta?

Cati dintre voi v-ati ucide copii cu pietre pentru ca sunt neascultatori? -cati dintre voi aporoba sclavia sau discriminarea rasiala si sexuala?

Chiar mai e nevoie sa explic ca aceste orori sunt percepte propovaduite in Biblie -o carte care pretinde ca e cuvantul revelat al lui Dumnezeu insusi?

@ arch

textele religioase se cristalizeaza sub presiunea nevoilor timpului lor. Toate. Fara exceptie. Biblia, ca si text, crestinismul, ca si religie, sunt acuma absolite. Nu si mai au sensul. Doar sunt doar atat arch, demodate, nu demonice :)

fustita.rosie a scris:

Eu cel mai mult il simt in emotiile pozitive si in frumusetea prezenta peste tot. In fata careia imi dau lacrimile, de multe ori.

Ma bucur ca ne-ai impartasit toate astea, A.

Emotiile pozitive tin de endorfine si alte mecanisme biochimice, iar frumusetea este intamplatoare, accidentala. Insa, in echilibrul care face ca o floare sa exista si tu sa existi si sa fii fericita la vederea ei, acolo e God.

Eu leg frumusetea de acea ordine. Este frumos cu adevarat ceea ce este potrivit, in locul si momentul potrivit, cum ziceai si tu ...

Iar chestia asta cu endorfinele eu n-o accept 100%. Pentru ca nu exista raspunsuri 100% concrete si complete nici dpdv medical, stiu asta foarte bine.

Poate ca eu ramin mai la ... basics. Ceea ce spui tu suna foarte zen, foarte intelept, asa cum ne-ai obisnuit. De aceea prezenta ta e o sursa de liniste senina pentru mine.

Frumusetea nu e nici accidentala, nici simpla, sunt doar forme bine organizate ce arata un om sanatos.

Asa...o consolare poate,pentru cei care nu se simt frumosi: frumsetea,e in ochii privitorului de fapt.Stiu ca nu pare,dar frumusetea pe care poti sa o percepi,pe care o recunosti,e de fapt in tine,in privitor.

Sa manifesti,sa exprimi frumusetea,e altceva -si nici asta nu tine de aspectul tau fizic -poti sa-o numesti arta.

Un artist manifesta frumusetea din el,o exprima,chiar daca trupul sau nu e atragator -dar ca sa exprime frumusetea,trebuie sa fie deja acolo,in el -altminteri nu ar fi nimic de exprimat.

Credeti oare ca toti artistii au trupuri de fotomodele? -aiurea! -Michaelangelo era urat de-a binelea,zic eu.Si e doar un exemplu.

Oameni deosebit de frumosi -ca "ambalaj" am cunoscut si eu,si e dezamagitor sa vezi ca oameni atat de frumosi pe dinafara,sunt uneori incredibil de urati pe dinauntru,intr-un mod care face ca frumusetea lor exterioara sa devina un fel de contrast revelator pentru uratenia lor.

Si am cunoscut si oameni la care exteriorul erau urati,si contrastul era invers,cu interiorul -si cu ocazia asta am fost uluit de felul in care eul din interior stralucea prin uratenia lor de la suprafata...

Oare de cum si de ce se intampla asa?

@arch

Ceea ce este in jurul nostru, accesibil simturilor noastre, este materia organica sau anorganica. In cazul materiei organice, ea are predispozitia naturala de a se organiza in forme si structuri cat mai compatibile cu supravietuirea si procreerea. Noi suntem parte a acestui flux vital, avand o particularitate: ratiunea. Nu ne lasam la voia existentei si, desi nu ne putem opune acesteia - nu putem preveni, de exemlu, ceea ce pentru noi si pentru ceea ce ne inconjoara reprezinta un dezastru natural, dar, pentru materie reprezinta un eveniment in devenirea sa - o putem modifica prin puterea ratiunii noastre. Nu suntem total la voia intamplarii, asemeni unui lup de stepa, supus toanelor cerului de deaspura, avem un cuvant se spus. Acesta particularitate a noastra reprezinta unul din pariurile materiei, ultimul din unct de vedere cronologic. Reprezentam, asa credem noi, unii sunt de acord, altii nu, un next level in organizarea materiei organice.

Una din functiile spre care ratiunea s a dezvoltat, o reprezinta aceea de a stabili un raport cognitiv multumitor cu materia inconjuratoare. Cautam explicatii despre ce se intampla cu noi, din mai multe motive: unul ar fi linistea sufleteasca pe care o obtinem atunci cand avem o explicatie, si aici corectitudinea acelei explicatii nu este relevanta, atat vreme cat ne linisteste isi indeplineste functia - asta este rolul mitologiilor si sitemelor religioase - iar un altul ar fi ceva de genul: daca inteleg de e s a intamplat asta, pot face asa incat sa nu se mai intample - asta este rolul stiintei, si aici acuratetea explicatiilor este extrem de importanta, si supravietuiesc si se prolifereaza numai explicatiile care produc rezultate; aicea falsul si adevarul se cern, presiunea nevoii de rezultate nu lasa sa supravietuiasca o ipoteza care nu produce rezultate.

Ratiunea, ca forma de manifestare a materiei, recunoaste usor si apreciaza materia organizata eficient. Frumusetea nu este in noi, arch, pentru simplul motiv ca nu noi cuprindem frumusetea, ci frumusetea ne cuprinde pe noi, si una din abilitaile noastre are acces la ea, o intelege si o apreciaza.

Acuma: despre fumosul facut de mainile noastre: nevoia de a avea un recipient din care sa mananc, aplica supra inteligentei mele o presiune care face ca eu, prin incercare si eroare, sa gasesc cea mai multumitoare unealta care sa deserveasca aceasta nevoie. De ce are castronul meu o floare pe el? pai, in primul si in primul rand, pentru a il deosebi de al altora. Pentru a sti care e al meu. Apoi, pentru a il deosebi CALITATIV, e MAI FRUMOS. Ce insemna FRUMOS in cazul de fata? DEZIRABIL. E frumos pentru ca multi il doresc. Eu, care am talent, stiu sa fac ceva ce multi si ar dori sa aiba. Asta reprezinta talentul meu, conexiunea privilegiata la acel bazin al constientului colectiv, care imi furnizeaza datele despre cum trebuie sa fie ceva ca multi sa isi doreasca sa il aiba. In cazul asta, arch, frumusetea este in the eye of the beholder, si reprezita o descriere a uneor nevoi alea sale.

Prea utilitarista viziunea ta...frumusetea e o valoare in sine,pentru mine,nu doar o calitate in plus de adaugat unor lucruri din motive "tehnice".

In caz ca nu te-ai prins,sunt un artist. :roll:

Acuma: despre frumusetea interioara si cea exterioara: ei bine, parererea mea este ca sunt doua treburi total diferite; se intalnesc si se influenteaza in varii feluri, dar pot trai una fara cealalta bine merci.

In primul rand pentru ca raspund unor nevoi diferite: fumusetea fizica raspunde nevoii de a fi eligibil sexual, de a avea multe sanse ca materia din tine sa se procreeze; pe cand frumusetea interioara, sau ceea ce percepem noi ca fiind asta, raspunde nevoii ca atea individualitati care nu au la baza altceva decat scopul egoist de a se promova, sa poata trai la o lalta fara a si produce mai multa suferinta decat pot indura.

Arcangelo a scris:

Prea utilitarista viziunea ta...frumusetea e o valoare in sine,pentru mine,nu doar o calitate in plus de adaugat unor lucruri din motive "tehnice".

In caz ca nu te-ai prins,sunt un artist. :roll:

Tocmai pentru ca esti artist, trebuie sa intelegi ca viziunea mea nu este cat de putin utilitarista. Frums este ceea ce e eficient, ceea ce este frumos organizat, este semnul de excelenta al capacitatii materiei de a se organiza, este blazonul ei. Cand facem ceva frumos, asta fcaem: luam materie si o organizam frumos. Pentru a raspunde nevoii materiei de a cunoaste ceva frumos. Fie facut de ea, fie facut de noi. Materia e frumoasa pentru ca e eficienta, si fumosul intelege si cauta frumos.

Frumusetea e mai mult decat o valoare in sine: este felul incare meteria se percepe pe ea insasi. Tu vezi o floare frumoasa si spui: ce frumoasa e acesta floare, si tu crezi ca in tine este un simt care detecteaza si recunoaste frumosul in cele din jur, si asa este, ai o mare dreptate: e materia din tine care se recunoaste cu materia din floare si spune: ce frumoasa esti; cum sunt otganizate celulele alea in tine, incat tu sa cresti si sa infloresti si sa ai petalele astea frumoase care sa atraga fluturele ala care sa te polenizeze, si care este si el frumos, pentru ca fluturita sa il vada si sa il aleaga dintre altii, si cat de frumoase sunt toate acestea si cat de bine functioneaza ele impreuna si cata armonie e in mine, materia.

Imi place foarte mult cind cineva vine cu o perspectiva puternic organizata, mai degraba stiintifica, bazata pe observatie si pe logica, fara sa-mi nege perspectiva mea, care este mai degraba mistica. Pentru ca este placut si multumitor sa inveti din ceea ce vad alti oameni si poate tie ti-a scapat.

In zen se intilnesc amindoua. Asa-i, A.?

Te inseli.Frumusetea nu e ceva ce depinde in vreun fel de materie.Nu e vorba despre organizarea materiei...frumusetea exista in sine,fara vreun suport chiar.Stiu ca e greu de inteles asta,trebuie sa ai experienta asta,ca frumusetea exista pur si simplu.

Noi nu vedem lumina -nu-i asa? -vedem doar lumina reflectata de ceva material,altminteri nu o vedem in sine...e ca si cum nu ar exista fara materia care o reflecta -dar nu e asa.

Frumusetea are aceeasi calitate ca si lumina.