S.-s.bis a scris:Cum spuneam, singurul tau defect e ca legi prea tare sexul si emotia, mi se pare ca te refugiezi in sex cand te simti mai aiurea si te prinzi usor, nu atat sentimental cat emotional/amical ma rog... si odata prinsa incepi rolul tau de ghid/formatoare/uneori iubita. Si nu mai esti tu cu tine. Si nu ai fost niciodata, ca de cand ai avut succes la barbati tot in companie ai fost. E ceva asa, nu? Ai devenit un fel de company junkie pe undeva? Trebuie sa inveti sa mai faci pauze de introspectie, daca asta e.
Nu e asa.
Ea nu are nici un defect in sensul celor descrise de tine. E femeie si atat!
Femeile nu pot sa nu se implice emotional dupa ce fac sex. Sau, inainte. De aceia femeile sunt impresionabile.
Tu esti barbat si poti delimita mai mult sexul de emotie.
Daca ele ar fi aidoma barbatiilor, ar fi niste fiinte si mai crude decat barbatii, si ar putea sa faca sex si sa nu se mai uite in urma dupa aceia. Bine ca nu sunt asa !
Anther_one a scris:Dar gata..acuma incerc cu pauza de introspectie...mai am o intalnire miercuri, si ma potolesc

Si ce vei face daca nu iese asa cm ti-ai dori tu ?
Te pacalesti singura, nu vei reusi niciodata sa fii linistita. Eventual, poti avea perioade de liniste, in care focul pasiunii ce arde in tine sa fie mai domolit datorita celui de langa tine.
Dar cand incepe sa se stinga pasiunea dn acea relatie, fara sa vrei, sau sa stii, instinctiv, incepi sa cauti alte noi provocari.
Ai facut atat de multe lucruri - in relatile pe care le-ai avut - pe care altii le considera imorale, datorita ca ti s-au parut incitante si provocatoare. Iar astfel iti satisfaceau dependenta de placere si stare de bine.
Pentru tine excentricul este o normalitate. Atat in viata intima cat si cea exterioara.
Pippo a scris:M-am referit la constiinta, si de altfel am specificat in sensul de inteligenta, de sentiment al propriei existente, si nu la "mustrari de constiinta" "<criminal>lipsit de constiinta" la care probabil faci referire.
In sensul la care m-am referit, nu exista om lipsit de constiinta. Iar fericirea este o stare a constiintei (o stare a sentimentului de existenta).
Am inteles, dar tot este gresit.
Inteligenta o pot avea si animalele. Oamenii sunt singurele entitati dotate cu constiinta.
Adica, au perceptia existentei, definita prin sintagma "a fi", dar asta doar din pespectiva mortii.
Animalele nu percep si nu au sentimentul a ceea ce denumim noi "moarte", nefiinta.
Iar fericirea este scopul fiecarei fiinte dotate cu constiinta, tocmai din cauza mortii.
Nu poti avea ca scop, sa "fiintezi", adica sa existi. Este ceva natural asta. Ca si moartea, de altfel.