Jurnal de sampanie

VEMANS a scris:

si mai cred ca cel ce-ti va deveni sot nu trebuie sa-ti cunoasca trecutul sau sa il spui verde-n fata de la inceputul relatiei .

Eu nu cred ca ceva de genul asta ar trebui ascuns. Doar o persoana cu o gandire blocata in dogme poate condamna trecutul asta si nu cred ca ea ar putea face casa buna cu o astfel de persoana.

Champagne (iti zic asa ca e mai potrivit cu personalitatea ta, sigur nu esti o "another one")

Am tot vorbit noi, dar n-am abordat, sau cel putin daca s-a vorbit mi-a scapat, niste aspecte importante:

- la cati barbati le-ai spus "te iubesc"?

- cat au durat relatiile cu cei in chestiune?

S.-s.bis a scris:

Champagne (iti zic asa ca e mai potrivit cu personalitatea ta, sigur nu esti o "another one")

Am tot vorbit noi, dar n-am abordat, sau cel putin daca s-a vorbit mi-a scapat, niste aspecte importante:

- la cati barbati le-ai spus "te iubesc"?

- cat au durat relatiile cu cei in chestiune?

- foarte rar. Si oricum, eram foarte mare cand am spus pentru prima data cuvintele astea. Chiar daca le am simtit pana la dementa. Doar doua persoane au auzit cuvintele astea din gura mea. Si ambele in ultimii trei ani.

- cea mai indelungata relatie a durat 7 ani. Este cea mai enigmatica relatie, din cate am avut, este cea pe care o inteleg cel mai putin. Nu era iubire propriuzisa, era convietuire atat de placuta insa, ca nici nu ma preocupa faptul ca nu l iubesc. Daca el m a iubit nu am reusit sa inteleg nicodata. Mi a spus o doar la sfarsitul relatiei, in tentativa de a ma recupera. In prima jumatate a relatiei l am inselat. De nervi. Era o persoana care avea crize de brutalitate verbala de neinteles, o lipsa de control in acest sens care imi crea foarte multe frustrari. Ne-am desperiti dupa primii trei ani jumate de relatie. Adica l am parasit pentru altcineva. Acea relatie nu a mers, mai mult decat atat mi a provocat multa suferinta. Obosita si derutata m am intors la el. A doua oara a fost mult mai frumos, parca ne redescopeream, a mai durat inca trei ani jumate in care nici prin cap nu mi trecea sa l insel. Desi apropierea fizica intre noi era aproape inexistenta. Ma simteam cu adevarat izbavita si la locul meu. Am iubitalte persoane intre timp, dar am pastrat pentru mine, si nu am facut nimic in acesta privinta. Pana cand, acel comportament al lui, de care spuneam, a inceput sa construiasca in mine din nou acea presiune si dorinta de a gasi ceva mai bun. Am cuniscut intr o buna zi un baiat care, dupa ce am facut dragoste, a stat treaz intreaga noapte si m a privit. Cu dragoste. In cateva zile am incehait vechea relatie, si am inceput una noua, cu acesta din urma.

Relatiile mele au fost si scurte si indelungate. In iubire sunt relativ statornica, iubesc ani de zile uneori, uneori numai cateva luni. Relatiile mele fizice nu se suprapun insa peste cele de iubire. De multe ori am acceptat un parteneriat fizic pentru a ma consola de lipsa de iubire a celui iubit. Am avut mai multe astfel de relatii, in care am fost fidela sau infidela, in multe am crezut ca iubesc, si mi am dat seama dupa aia ca nu...de la caz la caz...

E greu de sintetizat...nu stiu cum sa o fac... e prea mult haos

pe a scris:

Faptul ca ai avut 40 de parteneri sau ca ai practicat X, Y sau Z nu te descalifica, poti fi o sotie buna. Poti fi daca ajungi sa intelegi cum functioneaza o relatie si daca ai sa gasesti partenerul potrivit.

Din ce am citit pe topic (am trecut in fuga prin cele 21 de pagini de pana acum) parerea mea este ca e foarte posibil sa fii pe ceva ce in engleza se numeste "hedonic treadmill". Se aprinde relatia, se stinge relatia. Foc de paie. Nu zic nu, foarte frumos, foarte luminos, foarte multa caldura... dar... foarte scurt.

Seligman descrie 3 componente la o viata buna: placerea, munca si sensul. Placerea este cea mai fragila dintre toate 3 datorita faptului ca este determinata genetic si ca te obisnuiesti foarte rapid cu ea (beneficiu scade cu trecerea timpului). Munca sau mai corect zis frecventa starilor de "flow" sau flux, e o sursa mult mai conseventa de "viata buna" iar sensul, trairea unei vieti pline de sens, e sursa cea mai buna.

Tot in psihologia pozitiva, la nivelul relatiilor, au fost descoperite prin studiu statistic pe cupluri ce se iubeau dupa zeci de ani 3 caracteristici ale unei relatii de succes: ajutorul, confortul si acceptarea.

Deci... ca sa poti ajunge sa fii o sotie buna, trebuie sa gasesti pe cineva care sa te ajute si pe care sa-l poti ajuta, care sa-ti creeze confortul de care tu ai nevoie si caruia sa-i creezi tu confortul de care are el nevoie si, destul de important, sa fie persoana in cauza usor de accept si sa te accepte si el pe tine.

Momentan exista potentialul acesta in tine dar ma intreb.... oare stii ce ai nevoie? Care sunt domeniile unde ai putea fi ajutata? Ce activitate ar putea sa te solicite la maxim, la acel nivel unde dai tot ce e mai bun din tine si unde cu un mic ajutor de la cineva iti poti depasi propiile limite? Ce inseamna confortul pentru tine?

Empatizez foarte bine. Daca simt suferinta, nu ma pot abtine sa ma apropii si sa incerc sa fix. De cele mai multe ori ma indragostesc de aceste persoane, pe care incerc, si de foarte multe ori si reusesc sa le echilibrez. Din motive care imi scapa, o data echilibrati, ori plaeca ei, si o data mi s a spus chiar pe fata "esti legata de cea mai negra perioada din viata mea, vreu altceva, nou, care sa nu aiba nici o legatura cu unde am fost" , ori plec eu, atrasa din nou de o capcana de genul acesta.

Despre cele trei componente ale "vietii bune" pe care le ai mentionat, oricat de mult am incercat sa le identific in viata mea, nu am reusit. prizonier al placerii sunt de cand ma stiu, dar nu in sensul clasic. Sunt o hedonista emotionala de cand ma stiu. Nu ma simt bine decat cand traesc intens, cand sunt fericita sau sufar cu intensitate. Despre munca...aici nu stiu sa aplic, chiar nu stiu, mi ar trebui putin ajutor. Daca imi gasesc satisfactia in munca? In job, sau in eforturi constructive independente de job? Nu am o profesie propriu zisa, migrez din job in job, si ceea ce ma face compatibila pentru toate, si face ca eu sa dau rezultate bune, este ca ineractionez usor si bine cu cei din jururl meu. Nu am o expertiza propriu zisa, dar invat repese si ma adaptez repede. Cat despre sens... aici chiar nu mai stiu... nu stiu...chiar nu stiu.

despre activitatea care sa ma solicite la maxim, am mentionat la parte cu empatia.

Malkia a scris:

Multumesc ca imi dai voie... de ce crezi ca detii adevarul absolut? De ce crezi ca punctul tau de vedere e neaparat si cel corect? Intrebare retorica, ca argumente pun pariu ca ai pentru orice. :roll:

Nu ma intereseaza daca subestimezi sau nu suferinta mea. Nu am cerut intelegere.

In primul rand am sa te rog sa te intorci aici, doresc sa am cu tine un dialog consistent, si s-ar putea sa nu regreti :)

Nu am sa incep acum sa enumar toate momentele grele prin care am trecut, numai ca sa argumentez. Trebuie sa ma crezi pe cuvant ca ele au existat, si ca am rupt in viata mea mai multe unghii. Nu sunt o rasfatata, nimic din ceea ce am obtinut, nu am obtinut usor. Sunt pe deplin constienta ca exista pesoane a caror suferinta e mai justificata decat a mea. De fapt, asta imi si spun, atunci cand trec prin momente grele: "ganseste te la altii care au probleme mai mari ".

Pippo a scris:

Cand intelegi lucrurile astea, nu mai ai dreptul sa le consideri asa. Nu mai ai dreptul moral, deoarece intelegi ca persoana cealalta ar putea suferi la fel de mult cat tine, poate chiar mai mult.

Ai dreptul sa consideri asta atunci cand nu intelegi ceea ce am explicat, deci crezi ca intradevar o alta suferinta este minora luata prin comparatie. Deci daca inaintea explicatiei aveai dreptul sa consideri asta, in urma explicatiei nu mai ai dreptul moral sa consideri asta

PS Nicidecum nu subestimez suferinta ta.

Am sa te contrazic. E drept cum ai spus tu, o data ce consideri ca suferinta este subiectiva, nu ai dreptul moral de a judeca suferinta altuia. Dar omul care sufera justificat are tot dreptul sa atraga atentia altuia care o face de amorul artei, ca gresete. Cum sa stea lacrima mea, care am pierdut pe cineva drag, langa lacrima ta, care nu primesti un telefon de la cine vrei? Are dreptate intr un fel care transcende orice drept moral.

Pippo a scris:

Anther_one, n-am citit tot, si chiar daca as fi citit tot n-as fi fost sigur, dar la prima vedere se pare ca esti dependenta de lume. Esti "drogata", esti una cu nimicurile din jur care iti aduc o relativa fericire si o profunda suferinta in lipsa lor. La fel cum un adolescent este "drogat" de o viata furtunoasa, de care depinde intr-o masura foarte mare. Faptul ca nu te-ai retras la timp a facut din furtuna asta adolescentina sa devina un viciu, o necesitate, insasi viata ta. Trebuie sa te retragi in interior o vreme, izolata de lume, iar dupa crize foarte puternica o sa devii alt om. Asta daca reusesti sa treci crizele de nebunie.

Intelegi la ce ma refer? Crezi ca asta este problema?

Bunul simt imi spune ca asta e problema.

Am doua banuieli, si incerc sa ma deslusec intre ele

1. sunt ireductibil asa. Asta e felul meu, nu tine de varsta, de lipsa de maturitate afectiva sau mai stiu eu de ce. Este si asta un fel de afi, si parca nu sunt atat de convinsa ca e gresit asa.

2. instabilitatea mea e conjuncturala, in conjunctura potrivita as putea fi exact opusul a ceea ce sunt acum.

Ice.girl a scris:

Nu toti postam aici expres pt sfaturi, unii se simt mai bine cand impartasesc si altora povestea lor, se simt usurati ... Vor sa afle parerile celorlalti din jur, pt unii dintre noi e foarte importanta si o alta parere mai ales de la necunoscuti, sunt multi cei care judeca insa e altceva ca stii ca nu e cineva apropiat si nu iti va arunca in fata povestea de cate ori te vede sau chestii dinastea ...

Dupa cum am vazut si aici, suntem mai multe generatii, oameni care deja au alte principii in viata, un alt mod de gandire si de viata ... insa fiecare am facut si greseli si nu putem condamna pe altii, putem doar sa dam sfaturi chiar daca nu ne sunt cerute( merita efortul ) Daca cineva are un alt mod de viata decat al nostru nu inseamna neaparat ca e o greseala, cum am mai spus suntem personalitati cu totul si cu totul diferite. Am zarit un strop de ironie, superioritate ... cel putin mie asa mi s`a parut in unele posturi ... Dar eu din cate forumuri am vazut, acesta pot zice ca e printre putinele sau chiar singurul in care nu esti luat in batjocura si se gaseste lume sa iti raspunda adecvat ... fara renumitele mistouri ... poate nu sunt chiar on-topic dar cred ca nu am sarit prea departe de subiect

Din motive lesne de inteles nu pot povesti celor din jurul meu toate aventurile mele. Aici ma simt libera sa povestesc absolut orice. Si numai aspectul asta, si ar fi suficient pentru e axplica existenta acestui topic :) Si mai sunt si altele :)

Kilkoana a scris:

Draga me, Io am sintetizat rapid exact ceea ce e problema ta;partea aia bolduita.

Restul e caterinca, da e fun ca tu ai nevoie de atentie.

De companie. Nu de public, nu de atentie, de companie :)

S.-s.bis a scris:

E un bun inceput. Dar e bine ca incet-incet sa te pozitionezi psihic ca acest bine sa poata sa te gaseasca fara ezitari din partea ta. Nu te conditiona ca ''va fi x si y" nu de asta-i vorba ci mai degraba "de acum inainte poate fi si x sau y".

Nu e conditionat "va fi bine" le meu. Nu are nici un contur. Poate fi orice.

Anther_one a scris:

Despre munca...aici nu stiu sa aplic, chiar nu stiu, mi ar trebui putin ajutor. Daca imi gasesc satisfactia in munca? In job, sau in eforturi constructive independente de job? Nu am o profesie propriu zisa, migrez din job in job, si ceea ce ma face compatibila pentru toate, si face ca eu sa dau rezultate bune, este ca ineractionez usor si bine cu cei din jururl meu. Nu am o expertiza propriu zisa, dar invat repese si ma adaptez repede. Cat despre sens... aici chiar nu mai stiu... nu stiu...chiar nu stiu.

Nu poti capata competenta in ceva fara sa insisti asupra lucrurului respectiv. Trebuie practica serioasa pentru a ajunge sa intelegi ceva. Poate ai avut mai multe job-uri... dar joburile acestea nu au un filon comun? Ceva care sa indice spre o anume competenta? Din ce imi spui pare a fi ceva din domeniul management-ului...

pe a scris:

Nu poti capata competenta in ceva fara sa insisti asupra lucrurului respectiv. Trebuie practica serioasa pentru a ajunge sa intelegi ceva. Poate ai avut mai multe job-uri... dar joburile acestea nu au un filon comun? Ceva care sa indice spre o anume competenta? Din ce imi spui pare a fi ceva din domeniul management-ului...

Micro management, mai degraba. Am oroare de responsabilitati prea mari. Adica n as putea dormi noaptea daca jobul cuiva ar depinde de mine. micro management, micro organizare, aici ma simt la locul meu. Ar mai fi relatia cu publicul, aici chiar sunt buna.

Filonul comun ar fi...ca oriunde ma pui, orice imi dai de facut, ma adaptez. Si ma simt bine cu ceea ce fac.

Anther_one a scris:

Filonul comun ar fi...ca oriunde ma pui, orice imi dai de facut, ma adaptez. Si ma simt bine cu ceea ce fac.

Dar ce te poate face de neinlocuit? O persoana usor de inlocuit este o persoana fenomenal de vulnerabila in mediul actual.

Eu cred ca fiecare dintre noi suntem chemati sa facem viata minunata si fiecare dintre noi are un set de abilitati ce-i permite sa faca viata minunata intr-un anumit fel. Spunea un batran: "Fiecare om din lumea aceasta minunata are o sarcina de indeplinit. Restul nu conteaza chiar atat de mult atat timp ca nu uiti de sarcina aceea. Dar daca iti aduci aminte de orice in afara de ea, este ca si cum nu ai fi stiut nimic."

pe a scris:

Dar ce te poate face de neinlocuit? O persoana usor de inlocuit este o persoana fenomenal de vulnerabila in mediul actual.

Eu cred ca fiecare dintre noi suntem chemati sa facem viata minunata si fiecare dintre noi are un set de abilitati ce-i permite sa faca viata minunata intr-un anumit fel. Spunea un batran: "Fiecare om din lumea aceasta minunata are o sarcina de indeplinit. Restul nu conteaza chiar atat de mult atat timp ca nu uiti de sarcina aceea. Dar daca iti aduci aminte de orice in afara de ea, este ca si cum nu ai fi stiut nimic."

Nu stiu daca exista lucruri care ma fac de neinlocuit. Sunt insa lucruri care ma fac " de preferat". Jobul pe care il fac acuma, ar putea fi foarte bine facut de cineva platit mult mai prost decat mine. Si ei totusi ma prefera pe mine.

Cat despre sarcina de indeplinit....cum o identifici? cum te conectezi la ea? Probabil am uitat o pe a mea :roll: As putea sa ma ghidez dupa setul de abilitati, pornind de la premisa ca nu sunt intamplatoare. Dar daca ma gandesc la asta nu mi vine in minte alceva, decat ca sunt extrem de adaptabila, empatizez f bine, interactionez foarte bine. Nu gasesc altceva. Aproape ca nu am o identitate proprie, devin ceea ce imprejurarea imi cere sa devin.

Anther_one a scris:

Cat despre sarcina de indeplinit....cum o identifici? cum te conectezi la ea? Probabil am uitat o pe a mea :roll: As putea sa ma ghidez dupa setul de abilitati, pornind de la premisa ca nu sunt intamplatoare. Dar daca ma gandesc la asta nu mi vine in minte alceva, decat ca sunt extrem de adaptabila, empatizez f bine, interactionez foarte bine. Nu gasesc altceva. Aproape ca nu am o identitate proprie, devin ceea ce imprejurarea imi cere sa devin.

Sunt tehnici si exercitii pe care le poti face pentru a te putea apropia de idee suficient de mult incat sa o recunosti.

Ai putea sa folosesti ceva cu sustinere stiintifica cum ar fi VIA Inventory of Strengths sau ai putea sa abordezi lucrurile ceva mai empiric folosindu-te de o reteta gen: How to Find What You Love to Do.

In ambele cazuri este recomandabila cresterea constientizarii propriei persoane, constientizarea propriei dinamici, o atentie mai ridicata la ce se intampla in tine.

Alternativ probabil ai putea apela la o persoana specializata pe asa ceva. Un psiholog cu competente in dezvoltarea personala sau un coach. Au inceput sa fie si pe piata din Romania persoane destul de pricepute pe asa ceva.

Ramane acum sa mai faci rost de motivarea necesara pentru a face pasul acesta.

Eu unul cred ca te-ar ajuta foarte mult. Din ce ai povestit pana acum tind sa cred ca esti intr-o pozitie in care se afla multa lume: nu stii ce ai nevoie. Poate ai ceva idei despre ce ai vrea dar despre ce ai cu adevarat nevoie... poate nu.

News flash: am scapat de parazit.

Anther_one a scris:

News flash: am scapat de parazit.

Raie, paduchi, purici?