Jurnal de sampanie

My dear Champagne

Ti-am citi posturile in intregime, acesta si cel de pe Softpedia. Nu o sa ma apuc sa discut preferintele tale sexuale deoarece nu am nici un drept, nu ma intereseaza in mod deosebit si esti si mult mai in varsta decat mine, cu vreo 10 ani mai exact. Insa am o singura nelamurire dupa toate discutiile astea. Poate sunt eu mai slow la minte astazi dar care este problema ta pana la urma? Chiar nu inteleg care e problema daca tu zici ca esti/ai fost de acord cu tot ce ai facut si ti-a placut, adica nu te-a fortat nimeni sa faci ceva ce nu vroiai. Din ce am inteles pana acum, problema ta e cu opinia celorlalti, cu dezacordul lor. Tu vorbesti serios? Adica te intereseaza atat de mult ce spun altii? De ce? E viata ta, daca tie iti place si consideri ca totul e ok, fuck the rest. Nu traiesc ei in locul tau. Poate nu e locul meu sa iti dau sfaturi, dar ca sa eviti toata opinia asta 'publica' poate ar trebui sa nu iti mai impartasesti atat de deschis toate experientele. Ce faci tu in intimitatea ta ar trebui sa ramana acolo. Te priveste numai pe tine. Asa eviti criticile celorlalti. Cat despre un El care sa te accepte asa cum esti si sa te iubeasca pt persoana care esti fara sa te foloseasca (sa te puna sa faci cine stie ce pt simplul motiv ca vede ca tii la el si ai face orice pt a-l face fericit), e evident ca inca nu l-ai intalnit. So what? INCA nu l-ai gasit. Asta nu inseamna ca e sfarsitul lumii sau e ceva aiurea cu tine. Cred ca mai ai destul timp sa il gasesti, dar criteriul principal pt a-l gasit, parerea mea, e sa iti dai tu seama cum vrei sa fie in realitate, nu vreo fantezie din filme made in USA, asta ca sa stii si unde sa il cauti sau cum sa il recunosti in caz ca apare.

Mi s-au parut interesante posturile tale si am vrut sa imi spun si eu umile parere, asa ca nu sariti toti daca am gresit cu ceva sau spus vreo duda

Am editat mesajul ala, am mai aduagat ceva la el, partea cu dependentele.

Sincer, o placere sa te citesc, si nu numai pentru ce scrii, dar si pentru cum scrii. esti savuros la citit.

S.-s.bis a scris:

Ma rog, fiintele in chestiune ar fi bine sa se limiteze la un copil...

:P Si cand le ies doi deodata ce te faci?

Interesant, da' greu de aplicat. Paradoxul e ca tocmai cei "nereusiti", cum zici tu, fac cei mai multi copii.

Amarena a scris:

Si cand le ies doi deodata ce te faci? :soc:

Interesant, da' greu de aplicat. Paradoxul e ca tocmai cei "nereusiti", cum zici tu, fac cei mai multi copii.

Ii pui sa se bata pana scapa doar unu' :P kidding. Se intampla, asta e.

Si n-a fost mereu asa, cu bagabuntzii facand la plozi: in Evul Mediu, taranii faceau cam 2-3 copii, chiaburii si burghezii 5-6, nobilii 10-12. Statistic, un sfert din Europa se trage din Carol cel Mare, stiai? Doar de pe la 1800 incepand a devenit modul de reproducere ca acum.

Anther_one a scris:

Am editat mesajul ala, am mai aduagat ceva la el, partea cu dependentele.

Sincer, o placere sa te citesc, si nu numai pentru ce scrii, dar si pentru cum scrii. esti savuros la citit.

Nu-s mereu savuros, doar daca ma inspira cineva. Ce sa-i fac, imi plac femeile care-si traiesc bine viata. Amicii filozofi/bisericosi imi dau lectii cum sa le iei asezate si bine domesticite, eu numai nu ma pot pune in tiparul asta de gandire. Degeaba, pe cei mai multi barbati ii sperie senzualitatea femeii, si pe multe femei de asemenea. Pe mine ma face sa ma simt ca dupa o baie in apa minerala. Sau sampanie...

Frigg a scris:

My dear Champagne

Ti-am citi posturile in intregime, acesta si cel de pe Softpedia. Nu o sa ma apuc sa discut preferintele tale sexuale deoarece nu am nici un drept, nu ma intereseaza in mod deosebit si esti si mult mai in varsta decat mine, cu vreo 10 ani mai exact. Insa am o singura nelamurire dupa toate discutiile astea. Poate sunt eu mai slow la minte astazi dar care este problema ta pana la urma? Chiar nu inteleg care e problema daca tu zici ca esti/ai fost de acord cu tot ce ai facut si ti-a placut, adica nu te-a fortat nimeni sa faci ceva ce nu vroiai. Din ce am inteles pana acum, problema ta e cu opinia celorlalti, cu dezacordul lor. Tu vorbesti serios? Adica te intereseaza atat de mult ce spun altii? De ce? E viata ta, daca tie iti place si consideri ca totul e ok, fuck the rest. Nu traiesc ei in locul tau. Poate nu e locul meu sa iti dau sfaturi, dar ca sa eviti toata opinia asta 'publica' poate ar trebui sa nu iti mai impartasesti atat de deschis toate experientele. Ce faci tu in intimitatea ta ar trebui sa ramana acolo. Te priveste numai pe tine. Asa eviti criticile celorlalti. Cat despre un El care sa te accepte asa cum esti si sa te iubeasca pt persoana care esti fara sa te foloseasca (sa te puna sa faci cine stie ce pt simplul motiv ca vede ca tii la el si ai face orice pt a-l face fericit), e evident ca inca nu l-ai intalnit. So what? INCA nu l-ai gasit. Asta nu inseamna ca e sfarsitul lumii sau e ceva aiurea cu tine. Cred ca mai ai destul timp sa il gasesti, dar criteriul principal pt a-l gasit, parerea mea, e sa iti dai tu seama cum vrei sa fie in realitate, nu vreo fantezie din filme made in USA, asta ca sa stii si unde sa il cauti sau cum sa il recunosti in caz ca apare.

Mi s-au parut interesante posturile tale si am vrut sa imi spun si eu umile parere, asa ca nu sariti toti daca am gresit cu ceva sau spus vreo duda

In primul rand, chiar ma mir ca exista persoane ca tine, care chiar au citit integral amandoua topicurile :P. Asta e la capitolul: wow.

Apoi: nu cred ca am o problema propriuzisa. Din motive care nu imi sunt clare inca, simt nevoia sa confrunt felul in care sunt eu si in care vad lucrurile si in care traesc, cu ale celorlalti. Etichetele lor nu ma deranjaza, pentru ca practica m-a invatat ca daca am suficienta rabdare, si reusesc sa trec de prima lor reactie violenta, care e de inteles, rasplata nu intarzie sa apara. Oamenii sunt mai elastici si mai intelegatori decat isi dau seama chiar ei. Trebuie sa ai rabdare. Sa nu va imaginati ca in viata reala umblu pe strada si zic la toata lumea ce si cum. Exista persoane in jurul meu care cunosc foarte mult din povestile mele, pentru ca se afla in preajma mea de ani de zile, si fatalmente, au vazut multe. Ma intristeaza ingrijorarea celor care ma iubesc, si care se gandesc ca e ceva in neregula cu mine, si cu cat tin mai mult la mine, cu atat mai mult felul meu de a fi reprezinta pentru ei o sursa de tristete. Uneori ii zic mamei de a dreptul: tu esti vreodata atenta la mine? Tu poti sa compari de cate ori m ai vazut pe mine fericita, cu de cate ori ai fost tu fericita? Chiar crezi ca felul in care traesc e gresit? Dar nu intelege. Si sufera.

S.-s.bis a scris:

Pe mine ma face sa ma simt ca dupa o baie in apa minerala. Sau sampanie...

in acelsi pahar cu partenerul :P

si cum se face ca asemenea preferinte si dorinte odata materializate fac sa dispara bulele din sampanie?

(ca asta se cam intampla si in cazul initiatoarei topicului)

Amarena a scris:

si deci noi astia, mai nedaruiti de natura, nu tre sa mai facem copii? Ca perpetuam gene nasoale? Sau noi nu tre sa ne simtim datori, dupa cum ai spus? Noi facem copii din greseala sau din inertie? Si ni se iarta?

D-na politista, ne provoci la offtopic !

Anther_one a scris:

Uneori ii zic mamei de a dreptul: tu esti vreodata atenta la mine? Tu poti sa compari de cate ori m ai vazut pe mine fericita, cu de cate ori ai fost tu fericita? Chiar crezi ca felul in care traesc e gresit? Dar nu intelege. Si sufera.

Poate regreta si ea ca nu si-a trait viata. Poate din aceasta cauza sufera.

Draga mea Champagne,

Eu am impresia ca vrei sa epatezi. Atat.

Anther_one a scris:

Din motive care nu imi sunt clare inca, simt nevoia sa confrunt felul in care sunt eu si in care vad lucrurile si in care traesc, cu ale celorlalti.

Poate pentru ca undeva simti ca felul tau de a trai nu se incadreaza in limitele impuse de societate. Chiar daca tu nu percepi ca e ceva gresit.

Uneori ii zic mamei de a dreptul: tu esti vreodata atenta la mine? Tu poti sa compari de cate ori m ai vazut pe mine fericita, cu de cate ori ai fost tu fericita? Chiar crezi ca felul in care traesc e gresit? Dar nu intelege. Si sufera.

Mama ta e dintre acele persoane care se uita in gura lumii si fac ce trebuie, doar ca sa nu le barfeasca rudele si vecinii? Ei au trait altfel, dupa niste reguli pe care le-au urmat numai ca sa "fie in rand cu lumea". Si, de obicei, parintii au dificultati in a-si intelege propriii copii. Se pare ca uita repede prin ce au trecut ei insisi. O spun atat din perspectiva copilului, cat si a parintelui.

Amicul_tau a scris:

Poate regreta si ea ca nu si-a trait viata. Poate din aceasta cauza sufera.

asa crezi tu?

ea banuieste ca stie ce ar fi BINE pt fiica ei si are impresia ca aceasta chiar nu vede

o doare din acest motiv, ca fata ei nu urmeaza acea cale care stie ea(mama)ca ar reusi s-o faca o femeie implinita, asezata, implicit fericita