Jurnal de sampanie

haideti sa incercam sa n-o dam in chat, daca va uitati, mai la vale e si topicul de chat.

P.S. S.- s.bis ( :P ), trebuie sa stii ca Roportalul are ceva probleme, pentru ca e santier in lucru, deocamdata. De-aia sunt probleme cu logatul, cu inregistratul, cu postatul. Si mai trebuie sa stii ca ai unele limitari, pana la 30 de mesaje nu poti sa vizualizezi profilurile altor membri si nici sa folosesti PM-ul.

Asta ca sa previn ulterioare intrebari. :soc:

Si acum, inapoi la jurnalul care este.

Anther_one a scris:

:P neatza.

Nu stiu daca ai mai intrat pe ro portal, dar aici e altel. Ai sa te convingi daca ai sa citesti

Mai, tot face figuri portalul asta, i-am zis lu' amicul sa-ti dea o adresa de mail cand credeam ca nu reusesc sa intru aici.

In fine sa speram ca nu ma mai streseaza.

Am citit tot.

Oamenii aici te inteleg mai bine.

Eu am incercat sa te cunosc mai bine si din ce s-a discutat, cred ca ai o problema cu atasamentul datorita istoriei familiale, dar nu cred ca e una grava. Cred ca trebuie doar sa dai de cel cu care sa te simti in siguranta. Atunci nu vei mai vrea sa fugi.

Cu dragostea care iti trece, cred ca e si faptul ca, poate, te indragostesti de dragoste mai mult decat de respectivul. Si poate ai in tine ceva de sora mai mare, vrei sa ajuti, sa formezi, si poate simti nevoia sa pleci odata ce estimezi ca mission accomplished. Nu stiu suficient dar poate fi si asta.

Ce-ti trebuie tie nu e, Doamne fereste, unul care sa te dreseze, nici unul pe care sa-l prea dadacesti, e un partener in sensul propriu al cuvantului. Esti o panteruta, felinele n-au stapani nici atitudini de closca. Nu cred ca ai nevoie de unul care sa te "inteleaga si ierte", mai degraba unul care sa te placa asa. Dar atentie, pentru ceea ce esti TU, nu pentru ce bine poate sa se simta EL din situatie.

Deocamdata asa mi se pare.

Kilkoana a scris:

Tu ai ramas cu vreunul?

Ai vreun cont plin dupa o relatie cu vreunul?

Casa, masina, job?

De amintiri frumoase e cam plina strada............life sucks si traim cu putem.

Cate case, masini si joburi ai reusit sa obtii pana acum? :P

S.-s.bis a scris:

Mai, tot face figuri portalul asta, i-am zis lu' amicul sa-ti dea o adresa de mail cand credeam ca nu reusesc sa intru aici.

In fine sa speram ca nu ma mai streseaza.

Am citit tot.

Oamenii aici te inteleg mai bine.

Eu am incercat sa te cunosc mai bine si din ce s-a discutat, cred ca ai o problema cu atasamentul datorita istoriei familiale, dar nu cred ca e una grava. Cred ca trebuie doar sa dai de cel cu care sa te simti in siguranta. Atunci nu vei mai vrea sa fugi.

Cu dragostea care iti trece, cred ca e si faptul ca, poate, te indragostesti de dragoste mai mult decat de respectivul. Si poate ai in tine ceva de sora mai mare, vrei sa ajuti, sa formezi, si poate simti nevoia sa pleci odata ce estimezi ca mission accomplished. Nu stiu suficient dar poate fi si asta.

Ce-ti trebuie tie nu e, Doamne fereste, unul care sa te dreseze, nici unul pe care sa-l prea dadacesti, e un partener in sensul propriu al cuvantului. Esti o panteruta, felinele n-au stapani nici atitudini de closca. Nu cred ca ai nevoie de unul care sa te "inteleaga si ierte", mai degraba unul care sa te placa asa. Dar atentie, pentru ceea ce esti TU, nu pentru ce bine poate sa se simta EL din situatie.

Deocamdata asa mi se pare.

Care crezi ca e explicatia pentru diferenta de atitudine de aici, fata de dincolo? E drept, si eu, invatand ceva de dincolo, am pus problema putin altfel...totusi...diferenta e mare. Si nu prea imi explic de ce.

Te as ruga sa detaliezi mai mult conceptul asta de pantera, asa cum l ai intalnit la Pico. Am sa caut, si am sa citesc, dar pana atunci....

Si eu ma gandesc uneori ca s-ar putea sa fie cum spui tu, dependenta de senzatiile alea tari. Am mai multe dependente. De frumusete. Un barbat frumos e un lucrur rar, si e incerdibil cat te poate rascoli frumusetea unui om. Barbatii care aleg femeile pentru frumusetea lor poate ma inteleg. Optiunea pentru frumusete, pentru espect exterior nu este una superficiala, eu sunt convinsa de asta. Frumusetea exterioara a unui om iti poate aduce trairi de o intensitate inimaginabila. De excelenta. Persoanele care sunt deosebit de talentate. Astfel de pesoane au un acces privilegiat la o lume aparte, si daca reusesti sa ii urmezi in acea lume plina de minuni, a lor, se creaza o legatura de un anumit fel. De fragilitate. Gasesc fragilitatea barbatilor foarte frumoasa. In cazurile acelea devin cum ai spus tu, sora mai mare, intermediarul intre iubit si lumea reala, pe care el nu reuseste sa o gestioneze. Dar nu este intotdeauna asa. Cate o data sunt eu cea pierduta cu totul in trairi si in ceea ce mi se intampla. De securitate. Cum spuneai si tu. E usor de inteles de ce o persoana care traieste la intensitatea la care traeisc eu, si care e capabila de erori monumentale, are nevoie sa se simta protejata. .

Amicul_tau a scris:

Cate case, masini si joburi ai reusit sa obtii pana acum? :P

pai de aia i se par importante :soc:

Anther_one a scris:

Care crezi ca e explicatia pentru diferenta de atitudine de aici, fata de dincolo? E drept, si eu, invatand ceva de dincolo, am pus problema putin altfel...totusi...diferenta e mare. Si nu prea imi explic de ce.

Te as ruga sa detaliezi mai mult conceptul asta de pantera, asa cum l ai intalnit la Pico. Am sa caut, si am sa citesc, dar pana atunci....

Ei asta e unul din marile mistere, n-am de unde sti de ce interactioneaza oamenii asa in cutare loc fata de alt loc, mai ales daca nu-i aduna un anume tip de lider sau ideologie sau ceva asa... Psihologia websiteurilor chiar ca-mi scapa.

Conceptul nu-i mare filozofie, e doar ideea ca femeia e natural mai salbatica decat o crede barbatul , poate mai salbatica decat el, cel putin in interior, si ca el nu trebuie s-o dreseze ci s-o aprecieze asa, ca de fapt asta cauta si el, si orice derogare de la aceasta cale a naturii produce doar tensiuni, falsitati si frustrari deci suferinta.

Acuma sigur, ca sa ramanem in registrul felin, asta nu inseamna ca trebuie sa ne facem de cap in fel si chip de liberi ce suntem, in definitiv nu se prea cunosc cazuri de feline care s-o dea in psihopatologie, si ele au limite, ucid doar cat sa manance, asa si noi, oameni fiind, trebuie sa ne menajam si respectam, pe noi insine si cei din jur, spre deosebire de feline suntem animale sociale, deci avem datoria asta de la natura, dar sa-i stim zgaria si stupi pe cei care se baga prea tare peste noi. De-aia au felinele simt al echilibrului super, sa-l stie folosi. Pentru binele lor si al celor din jur.

Femeia aventuroasa trebuie tratata asemanator cu o pisica, "and nobody OWNS a cat" cum zicea cineva. Daca asa ceva vrei, pai trebuie s-o iubesti pentru ce e, nu pentru ce ai putea scoate tu din ea dupa ce o dresezi. Daca te vede ca faci manevre s-o domesticesti sigur fuge. Poate sta un pic dar pana la urma tot fuge.

Ce cred eu ca-ti trebuie tie e un barbat partenarial, nici prea dominator nici prea pierdut, care sa te iubeasca pentru ce esti si pe care sa-l amuze sa te lase sa mai ai uneori mici explorari de-ale tale, dar cum vrei tu nu cum viseaza el, si nu prea des si nu cu implicare sentimentala, aia e periculoasa, strica cuplul, cautarea daca nu poti renunta la ea trebuie s-o convertesti/sublimezi in joaca ocazionala, sentimentele sa le pastrezi pt.acela la care te-ai hotarat. Totul se poate sublima in altceva mai putin daunator si nu e nimic o fatalitate, doar sa dai de persoana cu care sa te poti lua pe tine insuti cu binisorul.

Cum spuneam, calea naturii, asta e jalonul. Ca oameni suntem niste "monogami in serie-spre poligami" si suntem muritori si fiinte sociale. Deci, datoria si calea naturala e sa experimentam pana stim si definim ce/cine suntem, dar apoi sa ne oprim la cineva in anii inca fertili, sa ne facem o unitate familiala si sa ne facem binele suprem de a ne continua genele noastre si ale celui iubit - ce dovada mai mare de iubire de sine si de celalalt decat asta - si sa dam descendentilor o unitate stabila pentru sufletele lor extrem de sensibile si fragile, ca sa se formeze intr-un cadru strusturat cum le trebuie lor. Orice altceva e o crima contra naturii. Da, e foarte serios, dar dupa mine, perpetuarea is not an option it's a duty mai ales daca esti exemplar reusit, e ca mersul in doua picioare si vorbitul, pur si simplu, parte din ce te defineste profund, si neglijarea copiilor odata facuti e mai grava. Aud o gramada care si-i nenorocesc cu o despartire de-am-pixu' si zic foarte natural "pai or sa inteleaga ei". Nu, n-or sa inteleaga. Parintii sunt zeii lor cat is mici. Tradarea parintilor e tradarea zeilor. Un copil tradat de parinti e cam cum s-ar simti un apostol sa-l prinda pe Isus beat la femei, fara a exagera mult.

Da, e foarte complicat si greu. Dar asta o face si mai interesanta pe devenirea noastra. Provocarile eu zic ca ar trebui sa te excite nu sa te sperie. Inca o data, in cazul tau eu cred ca ai cote-ul asta de sora/profesoara, cred c-ai fi o mama excelenta, si daca esti si frumoasa si desteapta obligatoriu fii mama candva. Cu copii nu o sa-ti treaca dragostea. Si nici cu barbatul daca gasesti cum am descris mai sus si faceti cum am zis.

S.-s.bis a scris:

perpetuarea is not an option it's a duty mai ales daca esti exemplar reusit

presupun ca te referi la "exemplare" sanatoase si nu la cele sanatoase SI frumoase

Amarena a scris:

presupun ca te referi la "exemplare" sanatoase si nu la cele sanatoase SI frumoase

A nu, ma rafer mai ales la cei sanatosi SI frumosi.

si deci noi astia, mai nedaruiti de natura, nu tre sa mai facem copii? Ca perpetuam gene nasoale? Sau noi nu tre sa ne simtim datori, dupa cum ai spus? Noi facem copii din greseala sau din inertie? Si ni se iarta? :P

Anther_one a scris:

Un barbat frumos e un lucrur rar, si e incerdibil cat te poate rascoli frumusetea unui om. Barbatii care aleg femeile pentru frumusetea lor poate ma inteleg. Optiunea pentru frumusete, pentru espect exterior nu este una superficiala, eu sunt convinsa de asta. Frumusetea exterioara a unui om iti poate aduce trairi de o intensitate inimaginabila. De excelenta. Persoanele care sunt deosebit de talentate. Astfel de pesoane au un acces privilegiat la o lume aparte, si daca reusesti sa ii urmezi in acea lume plina de minuni, a lor, se creaza o legatura de un anumit fel. De fragilitate. Gasesc fragilitatea barbatilor foarte frumoasa. In cazurile acelea devin cum ai spus tu, sora mai mare, intermediarul intre iubit si lumea reala, pe care el nu reuseste sa o gestioneze. Dar nu este intotdeauna asa. Cate o data sunt eu cea pierduta cu totul in trairi si in ceea ce mi se intampla. De securitate. Cum spuneai si tu. E usor de inteles de ce o persoana care traieste la intensitatea la care traeisc eu, si care e capabila de erori monumentale, are nevoie sa se simta protejata. .

Cu frumusetea, inteleg. O zicala latina spune "frumusetea este ea doar la suprafata, dar uratenia merge pana la os''. Poti fi frumos si sa ai un suflet had, dar totusi de la o vreme se vede pe tine. Poti fi urat fizic dar daca ai suflet mare te face aproape frumos ca expresie, forta etc. Asta fiind zis frumusetea are valoare in sine, indubitabil.

Cu securitatea, inteleg de asemenea, dar nu cred ca o femeie sensibila ca tine are nevoie de unul care s-o dirijeze, unul asa cred ca te-ar brusca in suflet deci te-ar speria. Si mai cred ca esti destul de tare sa faci fata lumii, fara probleme, ce vrei tu e un barbat care sa te aprecieze cum esti, nu sa te protejeze dirijandu-te. Cred ca te poti dirija singura, pari a fi un psihic bun si constient si moral, in absolut vorbind. Protectia care zici ca-ti trebuie e de fapt aprecierea, cum sa zic, nu-mi gasesc cuvintele necesare sa intru destul de adanc, dar ce vreau sa transmit e de genul ca vrei intelegere si sfaturi si sprijin psihic, nu dirijare nici ecranare. Nu?

Deci vrei un colaborator in explorarea sentimentelor, un port de adapost de furtuna, un far care sa-ti indice directia buna, nu un buncar nici o sosea trasata. Ceva de genul, nu?

Amarena a scris:

si deci noi astia, mai nedaruiti de natura, nu tre sa mai facem copii? Ca perpetuam gene nasoale? Sau noi nu tre sa ne simtim datori, dupa cum ai spus? Noi facem copii din greseala sau din inertie? Si ni se iarta? :P

Ei, n-o lua asa. Toti tre' sa faca copii. Dar mai ales aia daruiti, ca darul de fapt e un imprumut de Sus, trebuie dat mai departe. Si-n plus ce-i cu atitudinea asta fata de tine? Trebuie sa ai ceva bun. Nu-mi spune ca esti vreo muma padurii stramba cu IQ de 60 si cazier penal. Ma rog, fiintele in chestiune ar fi bine sa se limiteze la un copil... Dar majoritatea 2-3. Cei mai reusiti, 3-4...