Invitatie la improvizatie

CONSTANTIN* a scris:

gogosi cu zahar vanilat

copii cu nasul aromat ,vanilat

bunicii atat de dornici si pusi pe gustat

parinti iubiti ,grabiti cu gustul alterat ....

...şi fetiţe cu gropiţe,

ce visează c-or să zboare

*namorate p

red2shoes a scris:

atunci isi aduse aminte de ochii aceia si de zambetul cald ce-i incalzise si-i colorase si pentru o clipa chipul ..se uita la ceas ...era deja pranzul ...nu-i era foame golul pe care-l simtea nu avea legatura cu foamea ...isi facu un dus ..inghiti ceva repede ,nu putea sa spuna exact ce ...mintea ii era ocupata deja cu ziua de a doua zi ...ziua de maine ..maine avea sa revada acel zambet ...acei ochi ....

trase draperiile si incerca sa adoarma,dar ...era urmarita de ochii aceea ...stranse puternic din ochi ...degeaba ...ochii aceia ...ii vedea din ce in ce mai bine ....verzi,usor migdalati ...gene lungi ....verzi ...ii va intalni maine ...si adormi ...

o durea ,o durea atat de tare .....lacrimile ii curgeau ....se trezi ...sentimentul ramase ,desi nu stia ce visase ...pe bajbaite se duse la bucatarie ...bau un pahar de apa ....isi atinse de frunte paharul rece ...ii ardea fata ...se intoarse ...trase draperia ..isi lipi nasul de geam si privi luna ...si se gandea ...cam cum se gandea la varsta de 7 ani cand se intreba tot cu nasul lipit de geam ...cati copii oare mai stau ca ea cu nasul lipit de geam visand la tatal ...aflat departe si dorind ca iubirea ei sa-l protejeze ...luna il vedea ...oare daca ar pasi ,desculta pe-o raza ar ajunge pe luna,ar putea sa-l vada ? dar daca i-ar transmite iubirea ei pe o raza de luna ..precis ar ajunge la el ....se intoarse in pat ...adormi ....primele raze ale soarelui i se jucau pe fata ...sari sprintena din pat ...zambi soarelui ,nu o facuse de mult ...nu stia ce a visat ...ceva frumos ...si urat daca fu ...acum e atat de bine si placut ....se duse repede in baie ...dusul rapid ...se imbraca cu ceva lejer ...sport ...avea mult de mers ...azi il va cauta pe cel ce-i zambise ...ii era datoare ...

ajunse in parc ...acelasi freamat ,aceeasi bucurie ...copii erau mai ..copii parca mai veseli cu fete imbujorate ...alergau ...doi prichindei s-au lovit de ea,unul cazu ...se apleca repede ...il ridica ..si-l saruta usor pe crestet ....se plimba urmarind zambete ,zborul si ciripitul pasarelelor o ameti ...se aseza ...un pusti blond cu zulufi se opri in fata ei ,cu ochii in lacrimi ...o intreba .." ai vazut-o pe mami a mea? " ...il lua pe genunchi ...ii mangaie parul atat de cret si blond ...ciufulit ...ii privi ochisorii ..ii amintea de cineva ..se ridica cu el in brate ...mergem sa o cautam pe mami ...copilul ii zambi fericit ....vrei inainte o inghetata? ..da zise prichindelul ...se apropie de toneta unde un batranel haios cu nasul rosu ca al unui clovn vindea inghetata...cumpara una cu vanilie si o intinse micutului ...un tipat ascutit ii atrase atentia ..o doamna cu lacrimi pe fata ,cu rimelul intins si amestecat cu lacrimi ...se apropie ...se apleca si stranse prichindelul in brate ,mai sa-l franga ....domnisoara ..nu stiu cum sa-ti multumesc ...am lipsit doar 5 minute ...ea zambi intelegator ...ridica privirea ,langa mama ..era EL ...

Zambind cu aceeasi ochi ca ai copilasului ii intinse mana:'Permiteti sa va multumesc si eu...dar ce se intampla? Sinteti la fel de palida ca si ieri...Va e rau?'...cu sufletul inecat de bucuria constatarii ca nu o uitase , simti cum ii ard obrajii in valvatai , cum nodul din gat o impiedica sa mai scoata un sunet oarecare, o minima replica de bun-simt...

'Nu e nimic, ma bucur ca v-am putut fi de ajutor', sopti cu un glas ragusit si dintr-o data simti ca ii cade cerul in cap , ca se scufunda pamantul intr-un vartej ametitor si o soarbe si pe ea...realizase asemanarea...voi sa se smulga din incremenire , sa se intoarca si sa plece , dar picioarele nu o mai ascultau...

'Mami , mami...uite am o inghetata', sparsera clopotei de argint tacerea ce se asternuse ca asupra unui mormant, si clipele incepura sa curga din nou , dar rostogolirea lor era acum greoaie , impiedicata , scartaia...

'Poate ar fi bine sa mergem sa bem un ceai ...aici ...in apropiere e o terasa micuta...ne-am linisti si noi si domnisoara pare a avea nevoie...' , si doamana nu mai astepta acceptarea plecand cu copilasul in brate...

El ramase privind in ochii ei ...si scufundata in privirea aia incepu sa mearga automat ...pornira asa , umar la umar , fara sa rosteasca nimic , pe pietrisul aleii ce le scartia sub talpi , vesel , ca o rostogolire de margele...ce sfida momentul...

Drumul coti putin ; aleea se oprea in dreptul unei cabanute mici , cu flori la ferestre...cateva masute presarate pe pietris se odihneau sub bratele unei salcii...la una dintre ele , asezati deja , ii asteptau domna si copilul.

'Mi-am permis sa comand ceai pentru toata lumea. Pana il aduce , o sa va rog sa ne scuzati , cred ca amandoi am avea nevoie sa ne spalam putin pe ochi', spuse ridicandu-se si pornira tinandu-se de mana ...

Ramasera singuri la masa. Scufundata in scaun , se simtea tintuita in infern , gandurile ii apasau grele un creier ce refuza sa permita orice gand , de teama ca primul care va erupe ii va sfasia sufletul in bucati , va omori puiul ala de speranta ce rasarise cu o zi in urma...

sarazin79 a scris:

Zambind cu aceeasi ochi ca ai copilasului ii intinse mana:'Permiteti sa va multumesc si eu...dar ce se intampla? Sinteti la fel de palida ca si ieri...Va e rau?'...cu sufletul inecat de bucuria constatarii ca nu o uitase , simti cum ii ard obrajii in valvatai , cum nodul din gat o impiedica sa mai scoata un sunet oarecare, o minima replica de bun-simt...

'Nu e nimic, ma bucur ca v-am putut fi de ajutor', sopti cu un glas ragusit si dintr-o data simti ca ii cade cerul in cap , ca se scufunda pamantul intr-un vartej ametitor si o soarbe si pe ea...realizase asemanarea...voi sa se smulga din incremenire , sa se intoarca si sa plece , dar picioarele nu o mai ascultau...

'Mami , mami...uite am o inghetata', sparsera clopotei de argint tacerea ce se asternuse ca asupra unui mormant, si clipele incepura sa curga din nou , dar rostogolirea lor era acum greoaie , impiedicata , scartaia...

'Poate ar fi bine sa mergem sa bem un ceai ...aici ...in apropiere e o terasa micuta...ne-am linisti si noi si domnisoara pare a avea nevoie...' , si doamana nu mai astepta acceptarea plecand cu copilasul in brate...

El ramase privind in ochii ei ...si scufundata in privirea aia incepu sa mearga automat ...pornira asa , umar la umar , fara sa rosteasca nimic , pe pietrisul aleii ce le scartia sub talpi , vesel , ca o rostogolire de margele...ce sfida momentul...

Drumul coti putin ; aleea se oprea in dreptul unei cabanute mici , cu flori la ferestre...cateva masute presarate pe pietris se odihneau sub bratele unei salcii...la una dintre ele , asezati deja , ii asteptau domna si copilul.

'Mi-am permis sa comand ceai pentru toata lumea. Pana il aduce , o sa va rog sa ne scuzati , cred ca amandoi am avea nevoie sa ne spalam putin pe ochi', spuse ridicandu-se si pornira tinandu-se de mana ...

Ramasera singuri la masa. Scufundata in scaun , se simtea tintuita in infern , gandurile ii apasau grele un creier ce refuza sa permita orice gand , de teama ca primul care va erupe ii va sfasia sufletul in bucati , va omori puiul ala de speranta ce rasarise cu o zi in urma...

i s-a parut momentul potrivit sa se ridice ,sa se scuze politicos ...si sa o rupa la fuga sau sa se topeasca ...dar vocea aceea atat de cunoscuta acum ..."eu sunt dan,prichindelul nazdravan ,alex ,iar doamna neatenta maria ".....nu reusi decat o soapta ,dar care i se paru un tipat ascutit ...."elena ,imi pare bine si ...ma grabesc "acum cateva minute nu pareai foarte grabita cand mi-ai dus nepotelul la inghetata" ...continua dan ....era atat de concentrata sa caute scuza cea mai potrivita momentului ,nici nu realiza cand dan i-a spus "nepotul meu " ...se ridica totusi ......"eu chiar trebuie sa plec " ...isi dorise atat de mult sa-l revada ,sa o invaluie cu privirea aceea ..atat de blanda ....acum nu vroia decat sa se indeparteze ...si cat mai repede posibil ..."va rog sa-i cereti scuze doamnei din partea mea ,chiar trebuie sa plec "...si pleca ...ii intoarse spatele atat de repede ...incercand sa-si ascunda lacrima ce i se rostogolea pe obrazul palid ...a vrut atat de tare sa-si retina lacrimile ,se pare ca au propria lor vointa ...miscarea fu atat de brusca ...si neinspirata ...se lovi de scaunul ce fusese in spate,acum in fata ....se impiedica ...cazand in apropierea mesei ...dan se grabi s-o ajute ..."te-ai lovit!" zise el bland .....ii sterse lacrimile de pe obraz ,care acum aveau o scuza acceptabila ,din punctul ei de vedere ...."poti merge singura?" ....ce ochi,ce privire ...ramase pierduta in veredele ochilor lui ...."elena,poti merge singura ?" ...atunci realiza ca buzele lui se miscau ..si-i spuse ceva ...dar ce ? "elena...esti bine,poti merge singura...lasa ,am sa te conduc pana acasa"...."aaa...nu ,multumesc " zise fastacindu-se si inrosindu-se toata ....rasul cristalin al lui alexandru o trezi din visare ..."mami ...uite ...a cazut ! " ....atunci realiza si ea comicul situatiei si rase ...rase din tot sufletul asa cum nu mai rase de mult ...saruta pustiul pe obraz ...isi lua ramas bun si pleca schiopatand ....un sotron se intindea mare in fata ei ...nu rezista tentatiei si ...sari precum o scolarita ...razand in hohote ...ca un copil .....isi indesa mainile in buzunarele pantalonilor ...avand un chef nebun sa fluiere ..si chiar incepu sa fredoneze o melodie ...adica ..de ce nu ..si incepu sa fluiere vesel ....

şoapte

incandescente răcori răsp

red2shoes a scris:

i s-a parut momentul potrivit sa se ridice ,sa se scuze politicos ...si sa o rupa la fuga sau sa se topeasca ...dar vocea aceea atat de cunoscuta acum ..."eu sunt dan,prichindelul nazdravan ,alex ,iar doamna neatenta maria ".....nu reusi decat o soapta ,dar care i se paru un tipat ascutit ...."elena ,imi pare bine si ...ma grabesc "acum cateva minute nu pareai foarte grabita cand mi-ai dus nepotelul la inghetata" ...continua dan ....era atat de concentrata sa caute scuza cea mai potrivita momentului ,nici nu realiza cand dan i-a spus "nepotul meu " ...se ridica totusi ......"eu chiar trebuie sa plec " ...isi dorise atat de mult sa-l revada ,sa o invaluie cu privirea aceea ..atat de blanda ....acum nu vroia decat sa se indeparteze ...si cat mai repede posibil ..."va rog sa-i cereti scuze doamnei din partea mea ,chiar trebuie sa plec "...si pleca ...ii intoarse spatele atat de repede ...incercand sa-si ascunda lacrima ce i se rostogolea pe obrazul palid ...a vrut atat de tare sa-si retina lacrimile ,se pare ca au propria lor vointa ...miscarea fu atat de brusca ...si neinspirata ...se lovi de scaunul ce fusese in spate,acum in fata ....se impiedica ...cazand in apropierea mesei ...dan se grabi s-o ajute ..."te-ai lovit!" zise el bland .....ii sterse lacrimile de pe obraz ,care acum aveau o scuza acceptabila ,din punctul ei de vedere ...."poti merge singura?" ....ce ochi,ce privire ...ramase pierduta in veredele ochilor lui ...."elena,poti merge singura ?" ...atunci realiza ca buzele lui se miscau ..si-i spuse ceva ...dar ce ? "elena...esti bine,poti merge singura...lasa ,am sa te conduc pana acasa"...."aaa...nu ,multumesc " zise fastacindu-se si inrosindu-se toata ....rasul cristalin al lui alexandru o trezi din visare ..."mami ...uite ...a cazut ! " ....atunci realiza si ea comicul situatiei si rase ...rase din tot sufletul asa cum nu mai rase de mult ...saruta pustiul pe obraz ...isi lua ramas bun si pleca schiopatand ....un sotron se intindea mare in fata ei ...nu rezista tentatiei si ...sari precum o scolarita ...razand in hohote ...ca un copil .....isi indesa mainile in buzunarele pantalonilor ...avand un chef nebun sa fluiere ..si chiar incepu sa fredoneze o melodie ...adica ..de ce nu ..si incepu sa fluiere vesel ....

Realiza dupa o clipa ca o femeie in varsta , oprita langa o plasa prea grea pentru ea , o privea uimita...apoi dupa o clipa , ii surase obosit.'buna ziua. Va pot ajuta?, se trezi spunand inainte macar sa realizeze gandul care-i miscase buzele...'Multumesc domnisoara, dar ma descurc eu cumva.Dumneata probabil ca ai treaba in alta parte' . Dar insista ...bucuria ii umplea sufletul atat de mult incat simtea nevoia sa o impartaseasca , sa daruiasca si altcuiva'Stati linistita , nu am nimic de facut acum . Uitati , eu iau plasa si dumneavoastra ma apucati de brat'...si nu mai astepta raspunsul; ridica sacosa de jos icnind in primul moment de surpriza greutatii('oare ce o avea biata de ea aici?') si o apuca de brat. Mersera in tacerea intrerupta doar de indicatiile soptite ale batranei pe stradute incarcate de miros de zambile , de corn cald ...ajunse in fata unei porti micute de fier forjat se opri:'Aici stau eu...ca multumire , nu vreti sa intrati si sa beti un ceai?'...Ochii rugatori ii oprira refuzul in gat.Intrara pe aleea marginita de ghiocei , dintre care se iveau itite cu ingamfare frunze de lalele si zambile, mersera pana in dreptul usii micute de lemn.Inauntru se simti de parca intrase in alta lume...lumea povestilor si a caldurii.Lasata singura o clipa, pana se pregatea ceaiul , sorbea cu priviri lacome ceva ce nu vazuse decat in poze si inchipuiri: divanul lenes , masuta sculptata , tava de argint ca si ramele pozelor de altadata ce o urmareau cu ochii stersi , bufetul de lemn greu si imensa biblioteca, plina cu editii rare. Nu stia unde sa-si opreasca ochii:cele doua tablouri cu flori de pe pereti ( ar fi zis Luchian , dar pana si gandul ii amortea de inaltime) sau cartile nenumarate...'va plac cartile , domnisoara? Haideti sa ne asezam , am terminat ceaiul.'

Daca i-ar fi spus cineva cu o zi inainte ca va sta ore sorbind povestile de altadata ale unei batrane necunoscute, l-ar fi trimis sa ia o aspirina, dar acum , chiar asta facea.Realiza cat timp trecuse doar in momentul in care umbrele din incapere se transformasera in penumbra si sari in sus, rusinata:'Ma iertati ca v-am tinut atat. Va multumesc pentru ceai si pentru tot'sopti simtind cum iarasi ii rosesc obrajii.'Draga mea , nu poti stii ce mare bucurie mi-ai facut tu mie. Eu nu mai am pe nimeni, cred ca trec saptamani in care nu mai schimb o vorba cu nimeni in afara de vecinii cu care ma salut si cu fata de la magazinul din colt , cand iau paine.Daca mai vrei sa treci si alta data , sa stii ca mi-ar face o mare placere.''Multumesc, atunci o sa mai trec...nu as fi invatat intr-o luna cate mi-ati povestit d-voastra acum'.'Te astept copila.'

Nici nu realizase cand ajunsese acasa, atatea ganduri i se rascoleau in minte.Urca repezita scarile si doar dupa ce deschise usa vazu plicul alb falfaind in curentul creat. Inima incepu sa ii bata in gat- l-ar fi deschis, dar mainile transformate brusc in sloiuri de gheata refuzau sa o asculte- era de la Institut :'Doamna x , va anuntam ca ati castigat concursul , si va asteptam sa va prezentati luni pentru a putea definitiva contractul dumneavoastra in functia de asistent social....'

'Dar cum se poate? Am crezut ca nu mai am nici o sansa...Se pare ca cerul isi revarsa dintr-o data toate bucuriile...pana acum doua zile toata viata imi era un imens abis...si acum nu mai pot respira de atata bucurie...'. Nici nu simtea lacrimile ce ii curgeau navalnic in timp ce dansa desculta pe muzica ce izbucnea in valuri din sufletul prea plin...luminata doar de felinarul de pe trotuarul de alaturi...

sarazin79 a scris:

Realiza dupa o clipa ca o femeie in varsta , oprita langa o plasa prea grea pentru ea , o privea uimita...apoi dupa o clipa , ii surase obosit.'buna ziua. Va pot ajuta?, se trezi spunand inainte macar sa realizeze gandul care-i miscase buzele...'Multumesc domnisoara, dar ma descurc eu cumva.Dumneata probabil ca ai treaba in alta parte' . Dar insista ...bucuria ii umplea sufletul atat de mult incat simtea nevoia sa o impartaseasca , sa daruiasca si altcuiva'Stati linistita , nu am nimic de facut acum . Uitati , eu iau plasa si dumneavoastra ma apucati de brat'...si nu mai astepta raspunsul; ridica sacosa de jos icnind in primul moment de surpriza greutatii('oare ce o avea biata de ea aici?') si o apuca de brat. Mersera in tacerea intrerupta doar de indicatiile soptite ale batranei pe stradute incarcate de miros de zambile , de corn cald ...ajunse in fata unei porti micute de fier forjat se opri:'Aici stau eu...ca multumire , nu vreti sa intrati si sa beti un ceai?'...Ochii rugatori ii oprira refuzul in gat.Intrara pe aleea marginita de ghiocei , dintre care se iveau itite cu ingamfare frunze de lalele si zambile, mersera pana in dreptul usii micute de lemn.Inauntru se simti de parca intrase in alta lume...lumea povestilor si a caldurii.Lasata singura o clipa, pana se pregatea ceaiul , sorbea cu priviri lacome ceva ce nu vazuse decat in poze si inchipuiri: divanul lenes , masuta sculptata , tava de argint ca si ramele pozelor de altadata ce o urmareau cu ochii stersi , bufetul de lemn greu si imensa biblioteca, plina cu editii rare. Nu stia unde sa-si opreasca ochii:cele doua tablouri cu flori de pe pereti ( ar fi zis Luchian , dar pana si gandul ii amortea de inaltime) sau cartile nenumarate...'va plac cartile , domnisoara? Haideti sa ne asezam , am terminat ceaiul.'

Daca i-ar fi spus cineva cu o zi inainte ca va sta ore sorbind povestile de altadata ale unei batrane necunoscute, l-ar fi trimis sa ia o aspirina, dar acum , chiar asta facea.Realiza cat timp trecuse doar in momentul in care umbrele din incapere se transformasera in penumbra si sari in sus, rusinata:'Ma iertati ca v-am tinut atat. Va multumesc pentru ceai si pentru tot'sopti simtind cum iarasi ii rosesc obrajii.'Draga mea , nu poti stii ce mare bucurie mi-ai facut tu mie. Eu nu mai am pe nimeni, cred ca trec saptamani in care nu mai schimb o vorba cu nimeni in afara de vecinii cu care ma salut si cu fata de la magazinul din colt , cand iau paine.Daca mai vrei sa treci si alta data , sa stii ca mi-ar face o mare placere.''Multumesc, atunci o sa mai trec...nu as fi invatat intr-o luna cate mi-ati povestit d-voastra acum'.'Te astept copila.'

Nici nu realizase cand ajunsese acasa, atatea ganduri i se rascoleau in minte.Urca repezita scarile si doar dupa ce deschise usa vazu plicul alb falfaind in curentul creat. Inima incepu sa ii bata in gat- l-ar fi deschis, dar mainile transformate brusc in sloiuri de gheata refuzau sa o asculte- era de la Institut :'Doamna x , va anuntam ca ati castigat concursul , si va asteptam sa va prezentati luni pentru a putea definitiva contractul dumneavoastra in functia de asistent social....'

'Dar cum se poate? Am crezut ca nu mai am nici o sansa...Se pare ca cerul isi revarsa dintr-o data toate bucuriile...pana acum doua zile toata viata imi era un imens abis...si acum nu mai pot respira de atata bucurie...'. Nici nu simtea lacrimile ce ii curgeau navalnic in timp ce dansa desculta pe muzica ce izbucnea in valuri din sufletul prea plin...luminata doar de felinarul de pe trotuarul de alaturi...

totul incepu sa prinda contur ...va face ceea ce si-a dorit de cand era copil ...sa ajute si va ajuta ,v-a aduce soarele acolo unde s-a lasat intunericul durerii ...era putin emotionata ,dar sigura pe ea ...isi aseza fusta ,camasa ce avea sa o poarte a doua zi ...se opri putin mai mult la camasa ...nu,nu era prea decoltata ...e perfecta ,alba ...fara nicio cuta ...se aseza pe marginea patului ...ametise ...responsabilitatile ce le simtea deja pe umerii ei o facura sa-si piarda pentru un moment echilibrul ....dar ,stia ca se va descurca ...urma dusul ,periatul dintilor ...isi arunca privirea in oglinda ...ea era? ochii aceia erau ai ei ? alt verde intens ii franse sirul gandurilor ...un oftat puternic ii scapa fara sa vrea ...ce copilas dragut si sotie frumoasa ...isi aseza o suvita ce-i cazu pe frunte si odata cu ea parca vru sa alunge si gandul de la el ...nu se cade sa te gandesti astfel la un barbat casatorit ...isi zise ea ...dan,dan a zis ca-l cheama ...inchise ochii ...prin fata ochilor ii trece scena caraghioasa careia ii fuse protagonista ...ridica piciorul ...mai era umflat si vanat locul de impact dintre picior si scaunul ..rebel ...se oferise sa o conduca ...de ce nu o facuse ...oare?

gandurile se dizolvara unul cate unul ,emotiile puternice ale acelei zile isi spusera cuvantul ...adormi ....

de ce oare era atat de trista ? ce neandertalian ii rapise zambetul si culoarea din obraji acelei copile ...rosi vinovat ...nu se gandise de loc ca la o copila ...era o domnisoara foarte frumoasa ..ii amintea de statuia rece a venerei ...elena ...gandi dan ,fara sa realizeze ca gandise cu voce tare ...."cine e elena?" intreba alex frecandu-si de somn ochii cu pumnisorii stransi ...elena ,printesa ce va fi salvata de fat frumos din ghiarele balaurului ....poveste pe care ti-o voi spune imediat ce te vei baga in pat ...." nu vreau ...eu vreau o poveste cu roboti ...si nave spatiale care se fac masini si care......" bine alex,fuguta in pat ,il intrerupse dan pe un ton ce nu suferea orice alt comentariu ....iti voi spune totusi o poveste cu inorogi ,cai fermecati cu corn in frunte ...si zane cosanzene ...ii mangaie zulufii ....isi rasuci pe deget o suvita inelata ,iar gandul ii zbura la buclele elenei ,parul ei ...parea atat de moale ,chiar a fost tentat sa-l atinga ....de ce nu-si putea lua gandul de la ea ...sigur suferinta din ochii ei l-a impresionat ...frumusetea ei nepamanteana il atinse ...si cum sarise sotronul si zambetul pe care i l-a aruncat ...copilaresc ce-i luminase tot chipul .....dan,dan ...e doar o alta fata ...o alta masina de creat confuzii si suferinta ...isi zise nervos pe propriile ganduri ...doar alt chip de portelan ...rece ....

red2shoes a scris:

totul incepu sa prinda contur ...va face ceea ce si-a dorit de cand era copil ...sa ajute si va ajuta ,v-a aduce soarele acolo unde s-a lasat intunericul durerii ...era putin emotionata ,dar sigura pe ea ...isi aseza fusta ,camasa ce avea sa o poarte a doua zi ...se opri putin mai mult la camasa ...nu,nu era prea decoltata ...e perfecta ,alba ...fara nicio cuta ...se aseza pe marginea patului ...ametise ...responsabilitatile ce le simtea deja pe umerii ei o facura sa-si piarda pentru un moment echilibrul ....dar ,stia ca se va descurca ...urma dusul ,periatul dintilor ...isi arunca privirea in oglinda ...ea era? ochii aceia erau ai ei ? alt verde intens ii franse sirul gandurilor ...un oftat puternic ii scapa fara sa vrea ...ce copilas dragut si sotie frumoasa ...isi aseza o suvita ce-i cazu pe frunte si odata cu ea parca vru sa alunge si gandul de la el ...nu se cade sa te gandesti astfel la un barbat casatorit ...isi zise ea ...dan,dan a zis ca-l cheama ...inchise ochii ...prin fata ochilor ii trece scena caraghioasa careia ii fuse protagonista ...ridica piciorul ...mai era umflat si vanat locul de impact dintre picior si scaunul ..rebel ...se oferise sa o conduca ...de ce nu o facuse ...oare?

gandurile se dizolvara unul cate unul ,emotiile puternice ale acelei zile isi spusera cuvantul ...adormi ....

de ce oare era atat de trista ? ce neandertalian ii rapise zambetul si culoarea din obraji acelei copile ...rosi vinovat ...nu se gandise de loc ca la o copila ...era o domnisoara foarte frumoasa ..ii amintea de statuia rece a venerei ...elena ...gandi dan ,fara sa realizeze ca gandise cu voce tare ...."cine e elena?" intreba alex frecandu-si de somn ochii cu pumnisorii stransi ...elena ,printesa ce va fi salvata de fat frumos din ghiarele balaurului ....poveste pe care ti-o voi spune imediat ce te vei baga in pat ...." nu vreau ...eu vreau o poveste cu roboti ...si nave spatiale care se fac masini si care......" bine alex,fuguta in pat ,il intrerupse dan pe un ton ce nu suferea orice alt comentariu ....iti voi spune totusi o poveste cu inorogi ,cai fermecati cu corn in frunte ...si zane cosanzene ...ii mangaie zulufii ....isi rasuci pe deget o suvita inelata ,iar gandul ii zbura la buclele elenei ,parul ei ...parea atat de moale ,chiar a fost tentat sa-l atinga ....de ce nu-si putea lua gandul de la ea ...sigur suferinta din ochii ei l-a impresionat ...frumusetea ei nepamanteana il atinse ...si cum sarise sotronul si zambetul pe care i l-a aruncat ...copilaresc ce-i luminase tot chipul .....dan,dan ...e doar o alta fata ...o alta masina de creat confuzii si suferinta ...isi zise nervos pe propriile ganduri ...doar alt chip de portelan ...rece ....

ii navali in ganduri si ucise toti ghioceii adusi de un zambet intamplator.

Simti cum ingheata instantaneu:'cum am permis asta? cum se poate ? trebuie sa imi revin...'...prea tarziu sa mai intoarca imaginile ce se cereau rostite...si se lasa moale, inert pe valul ce-l sorbea in larg...chipul ala pe care-l adorase...vacanta de la mare , primul sarut. Zambea amintirilor in timp ce lacrimile ii curgeau...dar nu mai simtea nimic, nu mai simtea de mult; zidul pe care-l construise se surpa acum : dansul in ploaie , dealul cu macesi , rochia de in ce-i incadra atat de bine chipul ala orbitor de alb , ochii - oglinda de cer ; aproape ca simtea cum ii trecea el mainile prin par...se uita la degete si vazu suvita de soare alunecand usor.

sufletul ii izbucni in artificii -'dragul meu , vom avea un copil- cerul a vrut sa lase iubirea noastra urma'- soapta spusa la ureche in noaptea aia de mai i se revarsa din nou in suflet , incalzindu-l , topindu-l , ca si cum ar fi fost acum.

zambetul , copilul ce zvacnea , privirea ei triumfatoare, focul ce ii mistuia ...suflete inclestate de setea de a invinge clipa cu inca un fir de iubire.

momentul in care il tinuse pe Alex prima oara-n brate:' O , zei , ce pot sa va cer mai mult?'

Si primul nor veni sa ii intunece chipul incremenit : la doua luni , Isabela venise langa el -mirosul de frezie ii luminase clipa atat de deplin incat nici nu realiza cuvintele la inceput:'Dragostea mea , noi doi sintem facuti sa avem lumea la picioare , sa o sorbim in dans , sa ne-mbatam cu ea .Pana e Alex mic , eu zic sa mergem prin lume , noi doi , ca la-nceput- el oricum nu are nevoie acum decat de un litru de lapte si un pat cald...cand ne vom intoarce , cu atat mai mult vom putea oferi fiului nostru tot ce poate fi cunoscut , simtit , stiut...Mergem , nu-i asa? Uite , eu pot face bagajele intr-o ora...in definitiv ce ne trebuie?'

Simti gustul de cioburi , nebunia ce o avea in fata , orgoliul de statuie , raceala ce-l cuprinse si peste toate mirarea neintelegerea- era ca si cum mergand prin desert s-ar fi trezit nas in nas cu un ghetar...

'Dar avem totul- sintem impreuna , Alex e marturia si esenta pura a dragostei din noi . Eu , eu vreau sa-i vad primul pas , sa-i simt manuta cu care imi smulge parul acum cum se inclesteaza increzatoare de mana mea...cunoastere mai profunda decat prin el si langa nu voi obtine nicaieri...nu te inteleg...'

Glasul lui ragusit o intoarse din drum:'Cum , nu vrei sa vii? Se poate sa ma fii-nselat pana-ntr-atat ? Nu esti decat un biet om care se bucura si traieste prin progenitura lui ...multumit sa schimbi scutece unui bot de carne si sa-i stergi mucii , cand il poti forma la vremea cand va intelege, cu cunostiintele adunate din lume , sa fie un stapan?Gandeste-te , Dane , eu intr-o ora plec...'

Nici acum nu stia cate ore zacuse , incremenit...cu ochii agatati de pragul unei usi prin care nu mai trecea nimic si nimeni.Maria ii povestise dupa cateva luni , ca il gasise asa , in camera de alaturi copilul plangea vanat de foame. Timpul trecuse...lung si des...Maria adoptase copilul in primele saptamani , justificand ceva ce el nu-si amintea , dar oricum nu o va mai intreba niciodata. Avusese parte de fiecare clipa , Alex ii era mai mult un fratior , dar inchisese durerea si nedumerirea- jar mocnit - in cufar de piatra adanc in suflet. Credea ca aruncase cheia fiindca ii era frica de momentul in care va trebui sa priveasca cu ochi lucizi , ca atunci va trebui sa se topeasca in infinit...dar venise...

sarazin79 a scris:

ii navali in ganduri si ucise toti ghioceii adusi de un zambet intamplator.

Simti cum ingheata instantaneu:'cum am permis asta? cum se poate ? trebuie sa imi revin...'...prea tarziu sa mai intoarca imaginile ce se cereau rostite...si se lasa moale, inert pe valul ce-l sorbea in larg...chipul ala pe care-l adorase...vacanta de la mare , primul sarut. Zambea amintirilor in timp ce lacrimile ii curgeau...dar nu mai simtea nimic, nu mai simtea de mult; zidul pe care-l construise se surpa acum : dansul in ploaie , dealul cu macesi , rochia de in ce-i incadra atat de bine chipul ala orbitor de alb , ochii - oglinda de cer ; aproape ca simtea cum ii trecea el mainile prin par...se uita la degete si vazu suvita de soare alunecand usor.

sufletul ii izbucni in artificii -'dragul meu , vom avea un copil- cerul a vrut sa lase iubirea noastra urma'- soapta spusa la ureche in noaptea aia de mai i se revarsa din nou in suflet , incalzindu-l , topindu-l , ca si cum ar fi fost acum.

zambetul , copilul ce zvacnea , privirea ei triumfatoare, focul ce ii mistuia ...suflete inclestate de setea de a invinge clipa cu inca un fir de iubire.

momentul in care il tinuse pe Alex prima oara-n brate:' O , zei , ce pot sa va cer mai mult?'

Si primul nor veni sa ii intunece chipul incremenit : la doua luni , Isabela venise langa el -mirosul de frezie ii luminase clipa atat de deplin incat nici nu realiza cuvintele la inceput:'Dragostea mea , noi doi sintem facuti sa avem lumea la picioare , sa o sorbim in dans , sa ne-mbatam cu ea .Pana e Alex mic , eu zic sa mergem prin lume , noi doi , ca la-nceput- el oricum nu are nevoie acum decat de un litru de lapte si un pat cald...cand ne vom intoarce , cu atat mai mult vom putea oferi fiului nostru tot ce poate fi cunoscut , simtit , stiut...Mergem , nu-i asa? Uite , eu pot face bagajele intr-o ora...in definitiv ce ne trebuie?'

Simti gustul de cioburi , nebunia ce o avea in fata , orgoliul de statuie , raceala ce-l cuprinse si peste toate mirarea neintelegerea- era ca si cum mergand prin desert s-ar fi trezit nas in nas cu un ghetar...

'Dar avem totul- sintem impreuna , Alex e marturia si esenta pura a dragostei din noi . Eu , eu vreau sa-i vad primul pas , sa-i simt manuta cu care imi smulge parul acum cum se inclesteaza increzatoare de mana mea...cunoastere mai profunda decat prin el si langa nu voi obtine nicaieri...nu te inteleg...'

Glasul lui ragusit o intoarse din drum:'Cum , nu vrei sa vii? Se poate sa ma fii-nselat pana-ntr-atat ? Nu esti decat un biet om care se bucura si traieste prin progenitura lui ...multumit sa schimbi scutece unui bot de carne si sa-i stergi mucii , cand il poti forma la vremea cand va intelege, cu cunostiintele adunate din lume , sa fie un stapan?Gandeste-te , Dane , eu intr-o ora plec...'

Nici acum nu stia cate ore zacuse , incremenit...cu ochii agatati de pragul unei usi prin care nu mai trecea nimic si nimeni.Maria ii povestise dupa cateva luni , ca il gasise asa , in camera de alaturi copilul plangea vanat de foame. Timpul trecuse...lung si des...Maria adoptase copilul in primele saptamani , justificand ceva ce el nu-si amintea , dar oricum nu o va mai intreba niciodata. Avusese parte de fiecare clipa , Alex ii era mai mult un fratior , dar inchisese durerea si nedumerirea- jar mocnit - in cufar de piatra adanc in suflet. Credea ca aruncase cheia fiindca ii era frica de momentul in care va trebui sa priveasca cu ochi lucizi , ca atunci va trebui sa se topeasca in infinit...dar venise...

realiza ca ranile inca erau vii ,sangerau ...le crezuse inchise,cicatrizate ...nu se astepta sa se deschida atat de repede ...isi duse mana la piept,inima era inca acolo ,batea ca o nebuna si asta doar ca isi aminti zambetul ei ...dulce ,inocent ..il privise direct in fata ,in ochii ...cautand sa descopera taina ce se ascundea in spatele irisilor ...inchise ochii ,isi trecu palma peste ei incercand sa alunge acele imagini ...se indrepta spre camera micutului cu pasi lenesi ...micutul dormea dus ,dezvelit si chircit ...de frig...isi zise dan ,cand se va inveli singurel ? ...ii spuse mereu mariei ca ar trebui sa doarma cu el ...sa-l poate inveli peste noapte ,dar de fiecare data se lovea de incapatanarea ei "fugi de aici ,ce vrei sa adormi sa lovesti baiatul in somn ..si pe urma il inveti si cu narav ...ce vei face cand iti vei gasi jumatatea ...in niciun caz nu vei dormi cu copilul ...punct" ...trebui sa se recunoasca invins,dar sora lui va trebui sa-si creasca proprii ei copii ...si asta cat mai curand ...gandi in timp ce-si invelea odrasla ...alex,il privi cateva minute .....fetisoara lui de ingeras ,gropitele ...iubea atat de mult fetisoara aceea ,zambetul strengaresc din coltul buzelor .....incapatanarea lui ,incapatanarea lui copilareasca ....si a ei ...cand desi schiopata a refuzat sa fie condusa...a mai sarit si intr-un picior ,bine ca topaise cu cel bun...cand a ajutat-o sa se ridice ,in timp ce-i stergea lacrimile ...abia rezistase impulsului puternic de-ai prinde fata cu palmele sa-i sarute ...ochii plansi ...buzele ce-l tentau cu prospetimea lor ...scutura capul ....acum o luase rasna de tot ...isi aduse aminte de ce se afla acolo ..."alex,hai pui ...e timpul sa te trezesti...." ...." tati ,mi-e sooooomn ...si azi mi-a promis clara ca ma va saruta ,nu mai bine stau acasa ? fetita asta ma sperie si ce e acela un sarut ?' ...dan rase puternic ,din tot sufletul ...nu atat de ce spuse ci gandului ca era ca o prelungire a mintii lui ,alex..." hai amorezule ,vei simti pe pielea ta ce e unul ,fugi de te spala pe ochisori ...si sa nu ierti dintisorii ! te astept in bucatarie ...cu cerealele " inca radea cand umplea castronul cu fulgii preferati ai lui alex ....copii din ziua de azi .......

o ultima privire ,un ultim retus ...destul de multumita ,pleca ...plecase cu o ora jumate mai devreme ...va merge pe jos ...in strada trase puternic aer in piept si porni ...strada,agitatie matinala ...oameni grabiti ,preocupati ..ea atat de calma ...le privea fetele ingrijorate ...fete de zile lucratoare ,isi zise ...va trebui sa invete sa citeasca fete ,sa intuiasca dureri sa mangaie ,sa aline ....ii reveni pe retina imaginea batranei care nu se vaita ,doar o rugase sa mai treaca pe la ea ....reveni la strada ,bunici grabiti tragand dupa ei ghemotoace adormite cu ghiozdanele ...cat ei gandi ea ,privirea fixandui-se pe ghizdanelul unei fetite incercand sa ghiceasca personajul ce impodobea frumosul ghiozdanel roz ,cand se opri in ceva masiv...un perete zambi ea ...unul umblator chiar ..razand ,se scuza ,dar zambetul ii ingheta cand a dat peste privirea peretelui .."tati ,tati..uite fata care mi-a cumparat inghetata " ..o trezi din visare pustiul ...isi desprinse cu greu privirea de la ochii lui trecand la ai pustiului ,identici de altfel ...."buna dimineata ,voinicule " zise insotind zambetul si cuvintele cu gestul ,devenit reflex ...ciufulirea mititelului "elena, imi deranjezi freza ....." ..." si nu va mai fi sarutat de clara ....." continua tatal ,incercand sa zambeasca ,sa para cat mai relaxat si sa nu se mai holbeze ca un idiot la buzele elenei ...."lucrezi la gradinita?" "nu" zise simplu elena ..." la directia generala de asistenta sociala si protectia copilului ,azi e prima zi si am decis sa parcurg pe jos distanta ...nu mi-am inchipuit ca ma voi intalni cu cel mai frumos baietel din lume " ..." multumesc" .." nu tu ,tati " zise alex razand voios "eu" si zicand eu ,se apropie de elena luand-o de mana ...elena tresari ..se uita la mititelul fericit ,la mana lui micuta ....la tatal ...putin cam incurcat azi ..si .....