Invitatie la improvizatie

te-ai regasit privind intr-o oglinda

cand n-ai mai spart-o in amurgul rece

ai asteptat blajina sa patrunda

raza cea jucausa a diminetii

clepsidra priveşte

lumina blandă scaldă odaia

Se-nalta poeme ,

Se striga blesteme

Se sparg valuri , valuri

Se macina maluri

Viata exista

Iubirea persista

Si trece cu anii

Raman doar dusmanii .

dusmanii in urma raman

sunt dati de clipa -uitarii

si iar se innalta-n ajun

s-aduca la geam porumbeii

atat de tarziu pentru regrete

atat de pustiu pentru ura

atat de frumos rasaritul

cand nu te gandesti la apus

Ne dusmanim pentru nimicuri,

Si ne uram chiar fara rost...

Inchisa ne e viata-n plicuri,

Trimise-n vant, priori-post.

Ravnim mereu la ce au unii

Si ne tot plangem c-am pierdut...

Dam fuga-n viata ca nebunii,

Neterminand ce-am inceput.

Ne tot rugam la Tatal nostru,

Ca bieti copii ai nimanui...

Dar cine ar avea curajul,

Sa stea o zi in locul Lui??...

S-asculte tot ce muritorii

Ii cer de jos, la nesfarsit .

Dupa o zi de ascultare,

Ar cade mort de obosit ...

Dar Dumnezeu are putere

Si ne vegheaza ne-ncetat...

Chiar daca unii cred ca doarme,

Concediu ,El , nu si-a luat ..

Ar trebui s-avem curajul,

Din cand in cand ,sa-i multumim

Si de-am putea,in orice clipa,

Din tot ce-am strans , sa oferim...

Iar cand isi baga raul coada,

Si-ntoarce tot de sus in jos,

Sa ne-amintim de cele sfinte,

Si chiar sa le gasim folos .

Atunci , chiar va surade Domnul,

Si-n suflet ne va mangaia :

" Deschisa pentru voi e poarta,

Si cand va este scrisa soarta,

Veniti , pe rand , in dreapta Mea ! "

ceas

nisip cu aripa

Te rog pe tine, sire

Sa-i daruiesti doar ei

Toata a mea iubire

Dar exprimat prin el..

Te rog pe tine, sire

Sa ii dai un destin

Care s-o lumineze

Si s-o crute de chin

Te rog pe tine, sire

Sa rupi din al tau jar

Si focul sa i-l vindeci

Sa rada iar si iar

Te rog pe tine, sire

S-o lasi mereu asa

Dar sa-i redai nadejdea

Ca el n-o va-nsela

Te rog pe tine, sire

Ca eu nu pot s-ajut

A ei mare iubire

Sa nu sfarseasca-n lut

Te rog pe tine, sire

Sa-arunci cu cheia-n ea

O ultima speranta

Si nu va regreta

Te rog pe tine , sire

Sa te induri de el

Sa ii redai ei fiinta

Si sa renasca flori

Te rog pe tine, sire

Sa o indepartezi

De pustiirea-n mine

Ca nu sunt cel ales

Te rog pe tine, sire

Reda-le lor acum

Iar sfanta nemurire

Care nu lasa fum

.......................................

La usa ta va bate un strain

Cu un copil in brate

Si iti va spune: "vin

ca sa te iau in brate

si pururi sa te tin" !

Ca sa nu pleci am sa te inchid in stihuri,

Amestecat mereu printre cuvinte,

Inconjurat mereu de lava mea fierbinte

Alege-vei iubirea multelor nimicuri.

Ca sa nu pleci ma voi preface-n vant

De mine-n veci ca sa nu ai scapare,

Samanta ma prefac si am sa-ti intru-n gand

Iubirea mea facandu-ti floare dupa floare.

Ca sa ramai cu mine ramane-voi frumoasa

N-am sa las pe umeri sa-mi pogoare anii,

Nebunilor ramana averile si banii,

Iar noua avutie vreau doar iubirea noastra.

Visez un cer albastru si codrii din poveste

Cu pasari mii ce sa reverse triluri,

O casa mititica cu florile-n ferestre,

Si stele vreau pe cer cu-aprinsele fitiluri.

Iar in ograda mai mari si mai marunti,

Sub soarele de vara vreau sa ne rada pruncii

Iar noi sa-mbatranim la fel de drept ca muntii

La suflet sa nu fim nicicand carunti.

Sa nu te pierd am sa iti fac o vraja,

Oriunde-ai fi in lume sa iei dorul cu tine,

Si orice drum de-ntoarceri sa fie inspre mine

Iubirilor curate chiar Domnul stand de paza.