Invitatie la improvizatie

ego

abisurile toate se răzvrătesc

umbrite de prejudecati din lumi demult uitate..

carunte lumi uitate demult in largi abisuri,

v-aduceti voi aminte de-a 'voastre paradisuri?

in care alergam desculti prin iarba uda,

si ne hraneam cu vise din mintea mult prea cruda...

ne inveleam cu stele cand ne uitam la cer,

iubirea din priviri ne contopea-n mister...

cu inima in palma si mintea mult prea cruda

ne-am tot hranit cu vise banate-n viata crunta...

absurd

muchii tăiate

e atat de negru ce era odata cerul azuriu..

tanarul viu viseaza la moarte impins de absentul tarziu

vine furtuna si-mprastie pacea din sufletul pamantiu

vine un timp in care dincolo

nu e nimic.

nici puncte de suspensie,

nici chipuri cioplite

in trunchiuri de nuc;

si frunzele-s putrezite deja,

si cuvintele inecate in mare.

umbra ta se intinde peste sufletul meu

atotcuprinzatoare.

nu-i nicaieri de fugit,

peste tot te intinzi

si aici

m-ai regasit matura ...si copila

m-ai regasit mai tare ,dar fragila ...

m-am regasit pierduta printre umbre

m-am regasit ...banala si pustie