Invitatie la improvizatie

nu cred in moarte

nu cred in vis

nu mai imi este teama

in clipa totul e permis

si totul e doar

stana

nu cred ca maine

va mai veni

nu regasesc trecutul

si nu conteaza ce va fi

ci doar ca nu e

scutul..

nu cred in nimeni

nu vad nimic

mai mult decat mi-e dat

si tot ce vreau e sa traiesc

fara a fi

inselat

nu cred ca voi ajunge vreodata

sa cred

ca pot sa fiu etern

cu clipa ce nu iarta

dar e falsa

atunci cand eu in suflet

gem

asa ca nu mai cred nimic

nu mai conteaza

sunt adormit, nesuferit

sunt om far regrete

e mult prea grea speranta

cand nu e peste

gene

cand nu-i dupa

perdele

atunci mai bine pace

fara trecut, fara sperante..

z

amar spurcat de vremuri

te reneg

ca pe un copil nascut din neguri

te resping

ca pe o minune desprinsa din durere

te alung

amar, luate-ar naiba, eu ma duc..

uneori te iau dracii si te chinuie

departe de focul din vatra

uneori te ia amarul si te vantura

departe de puful firav al vietii

uneori raman singur in praf

si ma caut pe jos in zadar

uneori vreau doar sa renunt

a mai fi zilnic doar un fagas

Straini, in peisaj nocturn,

Departe de a isi simti rasuflarea,

Ratacitor, gand la gand,

Isi aud vag strigarea.

Ei nu-si cunosc chip si nici umbra,

Desi se picteaza-n culori,

Cu zambet, penelul din mana,

Nascand dans cromatic in zori.

Renasc pentru clipa prezenta,

Ce-nalta trairi mai apoi,

Silabe asteapta la coada,

Redarea pe albele coli.

Poeme nascut din dorul,

Iubirii ascunse in ei...

Scenariu-si concepe decorul,

Din dor... dor de ei...

Te uiţi direct la mine

Şi ai privirea rece,

Viata-mi flutura in gol

Sub pana nesigur-a maestrului dirijor

Pana la sfarsit nu mai e decat un SI ... bemol

DO, de la dolor

RE, de la renegare

MI, de la mirare

FA, de la fariseism

SOL, de la solitudine

LA, prima silaba din lacuna

Si chipul tau uitat sub clar de luna

SI, de la singuratate

DO, de la doare

Alcatuiesc o gama sinistra toata notele muzicale!

Do, de la dorinta

Re, de la renastere

Mi, de la minune

Fa, de la faptura

Sol, de la solfegiu

La, pierdut in ganduri

Si, e doar siropul

sufletului

Do fiind iar refrenul

inceputului