Început de CONSTANTIN*, Mar 20 feb 2007 · 920 răspunsuri · 84.510 vizualizări
idee
Tropot de frunze amăgeşte
glasuri năluce. Cu ţipătul şoimului din răscruce
duce
şi aduce
oglinzi paralele,
meditative...
perdele din garduri nuiele.
Arar,
talcuind din calendar
cu greutate... adusă de spate,
ghiceşte. Natural, vrăjeşte,
macină, digeră: degenerează
cu mare emfază
luand chip de Frază.
De c
CONSTANTIN* a scris:De c
Dincolo de-oglindă, neantul să fie?
Crezut-am c
Insolit a scris:Albastru pe unde răsare. Deodataprin magica umbră de rouă sărată
pluteşte. Neantul
reflectă, refractă.
Pasiuni in rotire de stele nascande
multiplu etern al iubirii
vibrande
izvoare vestesc,
cand plutesc
pe-a undelor scara
din magica, clara oglinda de ape:
...albastru, aproape.
Ecouri...
De stropi prelinşi din tavan
Născ
Buchet eterogen
Trei lalele.
Doi ghiocei.
Un crin.
Un boboc.
"Miradoniz"
Guapa
True to my self ?
Unii foarte vii...alţii aproape absenţi.
Unii...rătăciţi doar.
Nici unul găsit.
Toţi...căutaţi.
^_^
ma ierti ...pierduta sunt cu totul ..
cu greu mai gasesc drumul
cu greu gasesc surasul ...
captiva-i sunt ...astept sarutul ...
perfectionez iluzii ,vise incalcite ..
fac primii pasi iubindu-l ,vor fi ranite...
de ce iubim doar ce nu simte?
iubim chiar si cand minte ....
^_^
red2shoes a scris:ma ierti ...pierduta sunt cu totul ..cu greu mai gasesc drumul
cu greu gasesc surasul ...
captiva-i sunt ...astept sarutul ...
perfectionez iluzii ,vise incalcite ..
fac primii pasi iubindu-l ,vor fi ranite...
de ce iubim doar ce nu simte?
iubim chiar si cand minte ....
:)
rad undele in drum cand
esti
dor mai aproape de soapte,
spatiu captiv in sarut,
hohot cu margini de lut...
ora
exista
sigur. :)
Eseu nu pune nimeni?
OK...atunci pun eu 
.
Balada unui indragostit de Primavara
Am cunoscut o fata preafrumoasa...inchisa intr-un castel vechi, izolata de lume.I-am aflat povestea. S-a inchis singura, desi nu si-a dorit, iar acum nu mai vrea sa iasa. Creierul ei, macinat de inchipuiri, de convulsii si de febra, a ajuns sa-si nege propriul eu.
Am intalnit undeva, la capatul lumii, o fata preafrumoasa...intr-o zi de primavara. La capatul lumii, la marginea unei paduri, dincolo de Lacul de Otel. Este un loc salbatic, dar de o salbaticie impresionant de frumoasa. De obicei, aceste locuri imi ofereau senzatia de nesiguranta...dar acolo totul imi parea cunoscut...
Infatisarea ei este inspaimantatoare. Chipul ei de Fiinta Oximoronica, fragila si necrutatoare mi-a dat fiori. Parul ei, blond-roscat si lung pana la genunchi curgea pe umerii fini si rotunzi. Rochia, ce fusese odinioara alba, ajunsese sfasiata, pesemne in timpul crizelor de nebunie frenetica ce o chinuiau zi de zi. Si-a pus mana mica si alba pe umarul meu. M-am intors. Cuprins de frica, m-am lasat atras de forta apocaliptica a ochilor ei, ce raspandeau lumini verzi. Cadeam, dar...asta mi-era dorinta. M-am indragostit de un contrast, de o dereglare, de o minte incetosata...de un creier ce adapostea descarcari electrice. Isi legana trupul subtiratic de parca ar fi fost victima adierii ce-mi mangaia obrajii. Fulgerele ei mi-au patruns in inima si m-au facut sa tresar. Un inger cu ras diavolesc. Albul comportandu-se ca Negrul, Puritatea cucerind asemeni Vulgaritatii...
Nu a vrut sa fie salvata. A disparut asa cum a aparut in fata mea...leganandu-si trupul subtiratic pe coridoarele intunecate...lasandu-ma cu o dragoste obsesiva, ce inca imi pompeaza in vene...