Jump to content
Forum Roportal

Rate this topic

Recommended Posts

Am vazut mai multe topicuri cu intrebarea daca exista dragoste pe net ... Sincer nu exista si daca se intampla sa existe sunt sanse 1 la 1000 sa fie sentimentul reciproc. Mereu unul va pune mai multa dragoste defapt asta e si in viata de zi cu zi nu doar pe net. Au fost exceptii care s`au cunoscut prin intermediul internetului si s`au casatorit insa rareori ...

Povestea aceasta ar putea sa fie poate cea mai ciudata, inexplicabila si totusi s`a intamplat.

Am cunoscut un baiat prin intermediul unui joc online in timp real ... o pierdere de timp, specific ca aveam suficient timp liber in perioada aceea.(PS. nu imi petreceam viata pe net, daca asa se intelege, aveam o viata reala buna, rezultate bune la scoala etc. dar cand aveam timp de calculator mi`l ocupam cu acel joc). Aveam si multi prieteni insa nimic de atat, nimic special. Ne limitam toti la o convorbire strict legata de joc sau poate de viata reala insa prea putine detalii. Dintr`o banalitate la fel de mare precum jocul insusi am cunoscut un baiat si bineinteles nu aveam alte intentii sa vorbesc altceva sau sa ii cer detalii legate de varsta, vorbeam doar ce ne interesa. Dupa ce am terminat ce am avut de vorbit legat de joc am vazut a doua zi inca un mesaj prin care ma intreba si iti place sa joci ... S`a intors si nici in ziua de azi nu inteleg de ce m`a intrebat eu i`am raspuns si recunosc ca am facut discutia mai lunga am auds mai multe subiecte in discutie ... banale si ele insa mi`am dorit sa continui discutia. Ca sa trec mai repede o sa sar peste unele detalii ... Am vorbit apoi mult timp pe mess, el era singurul la momentul acela de pe acel joc cu care vorbeam zi de zi, si in sfarsit am facut schimb de poze, nr de tel etc ... Ajunsesem sa tinem legatura mereu, zilnic ... si nu vedeam nimic special, insa devenea ceva obisnuit ... Simteam ca vad la el ceea ce nu vedeam la altii ... am spus`o si o voi zice: a avut ceva special si inca il mai are. La ce a putut duce toate astea ... la faptul sa incercam sa avem o relatie.( el a fost cel care a zis ca vrea o relatie).Acum stau si ma gandesc de ce oare am acceptat insa era tot ce imi doream la momentul acela. Urmeaza punctul culminant ... am asteptat un an de zile ca sa il pot vedea ... vara urmatoare urma sa il vad ... de ce a trebuit amandoi sa asteptam atat nici eu nush ... insa nimic nu mi`am dorit mai mult decat momentul acela. Si nu a fost teapa ca ne`am intalnit, a fost si foarte frumos, recunosc nu a fost deloc diferit ... a fost foarte bun din toate punctele de vedere, era o persoana educata deci nu m`am intalnit cu oricine de pe net ... Fara sa imi dau seama, am ajuns sa il vad pe el si sa simt ca niciodata nu m`as satura sa fiu cu el ... imi doream atat de mult sa il vad incat cu nimeni nu m`am purtat atat de afectuos cum m`am purtat cu el ... a fost singurul la care i`am aratat cum sunt eu defapt. Au fost cele mai frumoase clipe, simteam ca imi impartaseste sentimentele.

Insa tot ce am povestit acum, am povestit la trecut ... pentru ca asa a fost o data, practic e ceva imposibil sa simt ca iubesc pe cineva pe care l`am vazut o data in viata. Nu am spus ca aveam planuri impreuna ... mi`a promis multe si nu puteam la momentul acela sa nu il cred si nimik nu mi`am dorit mai mult decat sa fie asa cum el a zis.

Insa daca ar fi fost asa nu as mai fi povestit la trecut ... Ne`am despartit pt ca relatia nu mai mergea, simteam ca sunt in plus pentru el uneori si alteori imi zicea ca ma iubeste. Stiam ca era nehotarat ca si cum cineva l`ar presa insa nici acum nush cine, poate parintii sau prietenii ... nush ... Ne`am despartit la aproximativ 5 luni dupa ce ne`am vazut, nu am putut lua decizia eu pt ca mereu am crezut ca este ceva trecator si nu puteam crede ca s`a ajuns aici ... m`am mintit singura si nu voiam sa vad realitatea. Am zis ca ramanem prieteni insa nush ce l`a determinat sa nu ma mai caute, vorbim poate o data sau de doua ori pe luna ...

 

 

Nu stiu daca se intelege ceea ce ii in sufletul meu sau din perspectiva pe care o simt eu ... Poate nu am explicat destul de bine sau nu am dat toate detaliile. El are din alt oras, erau cam vreo 250 de km intre noi ... Diferenta de varsta era de 6 ani insa a avut ocazia sa imi dovedeasca ca avea varsta doar pe buletin. Si ca sa inchei in toata povestea aceasta ciudata, eu m`am indragostit de el. Sunt imediat 3 luni de cand ne`am despartit, stiu ca este putin timpul ca sa uit complet insa daca iau in calcul ca nu il vad ar trebui sa imi fie mai usor... dar nu e si asta ma chinuie pe un fel, ca stiu ca a fost o poveste nebuna pe care doar eu am reusit sa o creez pt ca am fost prea visatoare, romantica ... prea buna incat am crezut atatea lucruri ... si prea sincera, in tot acest timp nu am iesit cu nimeni si nu m`a interesat nimeni cat timp am fost cu el ...

Acum imi dau seama ca daca eu am fost in stare sa fiu sincera cu o persoana chiar daca nu o cunosteam de la inceput nu oricine e dispus sa faca ce am facut eu. Mereu m`am gandit sa nu il ranesc si inca si acum ii doresc binele. Tot ce s`a intamplat pe mine m`a adus intr`o stare in care mi`am pierdut increderea in mine, ma simteam folosita, ca un obiect fara valoare ... Imi aduc si acum aminte cum imi zicea ... ca eu sunt prea buna.

Stiu ca timpul vindeca tot insa asta m`a marcat, cum am fost inainte nu o sa mai fiu, nu o sa mai pot avea incredere in alte promisiuni cel putin nu prea curand ... Acum vad lucrurile altfel, nu mai reusesc sa fiu fata naiva care credea in toate povestile de dragoste pe care le`a citit. La momentul acela tot ce am facut era ce imi doream cel mai mult, iar acum nu pot spune ca regret ca am reusit sa fiu foarte fericita, insa in cel mai inalt punct al fericirii exista cea mai adanca prapastie a durerii, iar eu am descoperit asta ...

 

 

Am spus de la inceput, nu pot sa o numesc o poveste de dragoste pentru ca ma doare sufletul, putini sunt cei care o sa inteleaga asta, sincer nici eu acum nu inteleg cum am putut sa ii dau atata credibilitate ... Stiam ca viata e dura insa mereu am sperat ca daca eu pot fi buna cu altii pot fi si altii cu mine ... insa nu a fost asa, persoana la care am tinut cel mai mult, fix ea m`a dezamagit enorm ...

 

E o poveste reala oricat de banala pare, oricat de imatura ar parea, eu nu consider ca i`am facut vreodata un rau doar ca el si`a dat seama de ce simteam pt el si asta a fost un impuls sa se joace cu sentimentele mele ... Nu aveam de unde stii chiar daca cei din jur m`au avertizat eu am continuat sa cred in noi, insa singura nu am reusit sa pastrez o iubire la distanta. Acum recunosc ca inca ma mai doare tot ce s`a intamplat dar stiu ca l`am vazut pt prima si ultima oara.

Share this post


Link to post
Share on other sites

poate chiar a crezut si el ca e posibil sa mearga...

si te cred ca doare acum, dar mai cred ca ai si amintiri frumoase

 

si sa tii minte ca viata intoarce intr'adevar, dar atunci si asa cum considera ea: binele cu bine si raul cu rau

ce vreau eu sa bagui aici e ce spunea unul mai intelept ca mine: sa nu'ti para rau ca s'a terminat, ci bine ca s'a intamplat ( ce a fost frumos)

nu zic sa'ti acorzi increderea oricum si orcui, dar nici sa te inchizi in tine; povesti vor mai fi, si nici una nu va fi banala, caci nici aceasta nu a fost, iar daca sfarsitul lor nu tine neaparat de tine, continutul tine

daca in urmatoarea relatie vei intra plina de neincredere nu va fi bine

 

pe forum cineva are o semnatura care mie imi place mult: 'cicatricile trebuie sa ne arate pe unde am fost, nu pe unde vom merge'

 

asa ca ridica ochii, inchide usa aia de tot, si continua sa mergi...sint nenumarate altele in viata asta, si unele din ele se pot dovedi facute intr'un mod special pentru fiecare dintre noi, trebuie doar sa stim sa le vedem

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu e nici banala nici simpla si e o poveste.Frumoasa sau urata,dar e ceva ce ai trait.Ai simtit ai suferit si inca mai suferi.Ce sa zic te-ai indragostit,se intampla toti trcem prin atfel de experiente in viata cateodata mai des alteri mai putin dar tot ne lovim de ata in viata.

E adevarat timpul vindeca ranile,poate nu ca e nevoie de timp sa se vindece ci mai degraba e o perioada e doliu.Atunci cand ceva se termina,sau se pierde in viat noastra ceva moare dar apare altceva nou.Si trebuie respectata acea perioada de doliu sa facem fata la o noua relatie.Va mai trece poate o zii doua sau un an pana sa te vindeci dar va trece,vei cunoaste iarasi iubirea,vei iubi,poatevei sufeii iarasi dar in primul rand vei fi fericita.Toate experientele din viata noatra au un rost,chiar daca sunt dureroase uneori sunt foarte bune.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Incerc sa uit .. si stiu ca voi uita cu timpul, doar ca imi e greu ... ma lovesc mereu de lucruri care imi amintesc de el si nu ma pot izola departe de lume incat sa nu ma faca nimic sa ma gandesc la el ... poate ca el ar fi fost singurul care m`ar fi scos din aceasta situatie, macar cu o vorba buna: sa ma faca sa inteleg ca poate chiar nu era posibil sau sa imi explice motivele, nu doar sa mi le tranteasca in fata ... sa dea dovada de maturitatea pe care o pretinde ... I`am cunoscut o alta latura de a lui si acum nu imi vine sa cred ca poate fi si asa indiferent si chiar rau ... mereu am sperat ca vor trece zilele si isi va da seama ca nimeni nu mai e dispus sa fie alaturi de el asa cum eram eu ... Nu cred ca s`a putut preface ca e alt om un an de zile si apoi gata ... ceva a fost si nu stiu ce ... Nu as vrea sa imi stric perioada aceasta din viata din cauza unuia singur insa usor simt ca nu trece sentimentul acesta si nu imi pot explica mie insumi de ce a trebuit sa ma atasez in felul acesta ... :|

Culmea e ca stiu si eu sfaturi si asa stiu ce sa fac ... mai ales cand altcineva are o problema mai usor e sa dau sfaturi insa acum mi`a venit randul si pt prima data a reusit cineva sa ma schimbe ...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu e vbca vb de dat sfaturi acum sincer vb din experienta persoanei care la un momendat a fost indragostita,a iubit nebuneste si apoi a suferit.Stiu ca trece si mai stiu ca dupa a aparut altcineva si tot asa.Acum nici nu sufar ,pentru ca a trecut ceva de la ultima relatie,ceva la modul in care am reusit sa trec peste si a inceput sa imi placa chiar sa fiu asa pt moment,dar stiu ca mie foarte repede imi poate sucii mintiile careva,dar pt moment ma bucur de statutul de persoana libera fara relatie,si chiar imi place.Dar imi place si sentimentul de indragostita si abia astept sa mai simt asta din nou,insa toate la timpul lor :swoon:.Vei vedea ca va trece si asta,vei iubi din nou,si vei stii data viitoare sa alegi mai bine :scare:

Share this post


Link to post
Share on other sites

A aparut cineva, am incercat sa cunosc si pe altii si cu nimeni nu ma simteam asa cum eram atunci cu el ... Dar astept sa treaca timpul pt ca doar el va putea vindeca ranile, peste un an cu siguranta imi voi aminti de el insa nu voi suferi ca acum, va trebui sa invatz ca asa a fost sa fie ... dar pana sa invatz mai am de muncit

Share this post


Link to post
Share on other sites
Incerc sa uit .. si stiu ca voi uita cu timpul, doar ca imi e greu ... ma lovesc mereu de lucruri care imi amintesc de el si nu ma pot izola departe de lume incat sa nu ma faca nimic sa ma gandesc la el ... poate ca el ar fi fost singurul care m`ar fi scos din aceasta situatie, macar cu o vorba buna: sa ma faca sa inteleg ca poate chiar nu era posibil sau sa imi explice motivele, nu doar sa mi le tranteasca in fata ... sa dea dovada de maturitatea pe care o pretinde ... I`am cunoscut o alta latura de a lui si acum nu imi vine sa cred ca poate fi si asa indiferent si chiar rau ... mereu am sperat ca vor trece zilele si isi va da seama ca nimeni nu mai e dispus sa fie alaturi de el asa cum eram eu ... Nu cred ca s`a putut preface ca e alt om un an de zile si apoi gata ... ceva a fost si nu stiu ce ... Nu as vrea sa imi stric perioada aceasta din viata din cauza unuia singur insa usor simt ca nu trece sentimentul acesta si nu imi pot explica mie insumi de ce a trebuit sa ma atasez in felul acesta ... :|

Culmea e ca stiu si eu sfaturi si asa stiu ce sa fac ... mai ales cand altcineva are o problema mai usor e sa dau sfaturi insa acum mi`a venit randul si pt prima data a reusit cineva sa ma schimbe ...

 

Sa ne spui si noua daca se va intoarce roata;)

Share this post


Link to post
Share on other sites
si-a dat seama ca o relatie la distanta nu merge.

 

 

I`a trebuit un an sa isi dea seama ? Grav si abia acum imi dau seama ca era si mai grav daca isi dadea seama dupa mai multi ani ... garantez pe orice ca daca exista iubire si vointa orice relatie rezista ... acum am prea multe resentimente, detest lucrurile astea ca si`a dat seama ... bine ca acum si`a dat seama cand era totul pt mine :|

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×