@Canaris,
Sa-mi fie iertat “extremismul stiintific” voluntar pe alocuri, insa nu doream decat sa contracarez delirul oniric efectiv al unor useri. Evident ca stiinta nu si-a spus ultimul cuvant si poate descoperi chestiuni interesante de-acum inainte. Mi-as dori sa se confirme ca nu suntem unici in Univers, fiindca parafrazandu-l pe Sagan, “ar fi prea multa risipa de spatiu sa fim singurii”. Dar de la dorinta la putirinţă mai e drum lung deoarece putinele cai cu adevarat stiintifice de cercetare a vietii extraterestre inteligente par a nu confirma (inca) existenta acesteia. Desigur, asta nu inseamna ca n-ar exista, ci ca fie nu s-a cautat unde trebuie, fie nu s-a cautat indeajuns de mult. Totusi, e suspect de liniste in Cosmos.
Ocolind “dovezile” onirice, sa luam de pilda SETI, ca nimeni dintre oniristi n-a indraznit sa abordeze subiectul, desi am cerut pareri. Sper ca nu mai e nevoie sa spunem ce e SETI si cat de serioasa institutie a fost si inca este, desi se cam zbate in problem pecuniare acum, tocmai pentru faptul ca nu si-a atins scopul, iar proiectului i s-au cam taiat sursele publice de finantare. SETI desfasoara programe bine puse la punct de cautare a semnalelor inteligente din spectrul undelor electromagnetice. Cautarea se efectueaza cu retele de radiotelescoape puternice pe mai multe canale simultan, dupa algoritmi precisi, dar pana acum nu s-a receptionat niciun semnal care sa fie de natura extraterestra. Au fost cateva incidente, alarme false, dar inca nu s-a confirmat vreun semnal extraterestru inteligent. Cel putin nu pana acum.
Desigur, dupa “logica” de tip Star Trek, extraterestrii nu mai folosesc de mult timp spectrul electromagnetic. Ei comunica telepatic, folosesc laseri telepatici pentru a se teleporta si se camufleaza complet si nedetectabil folosind dispozitive alimentate cu cromozomi uscati.
Sa facem cuvenita rectificare si sa spunem ca fenomenul OZN nu se rezumă doar la extraterestri. Iar Sagan, spre deziluzia adeptilor OZN-extraterestri, n-a consimtit la aceasta explicatie. Dimpotriva, pentru „specialistii” ca J. A. Hynek sau S. Friedman (sa nu-i comparam, totusi, cu Sagan) avea celebra-i replică: „cazurile de încredere sunt neinteresante iar cazurile interesante sunt nesigure”, care trece proba timpului si e valabila si azi.