Transplantul de fata, etic?

spider a scris:

Mai exact, oroare de faptul ca pur si simplu port pe fata pielea unei alte fapturi care pe deasupra mai e si moarta, indiferent cat de bine s-ar mula.

nu cred ca ar fi nici o diferenta, cind o persoana primeste un organ.... de la o persoana care a murit..... recipientul este constient ca cineva a murit, si asa el sa poata avea o sansa sa traiasca.....

nu stiu daca si in alte tari exista asa ceva, pe carnetul de conducere ori cel de identitate scrie cu litere mari "DONOR" ptr. cei care vor sa aibe organele donate cind mor.... cunosc un roman care a avut transplant de ficat... era in spital intrase in ultima faza... in doua zile ar fi murit.... dar cineva care a murit intr'un accident a fost exact potrivit ptr el.....si nu altii de pe lista care asteapta...... pot spune un adevarat miracol, si in ziua de astazi traieste si se bucura de copii si familia lui.....are in jur de 48 de ani....

fire...eu vorbeam de transplantul de fata, nu despre cel de organe interne. Ce e asa de greu de priceput? Pentru mine e o mare diferenta dpdv psihic. Una este faptul ca zilnic uitandu-ma in oglinda involuntar voi gandi ca aceea este fata altcuiva si altceva este sa-mi transplantez un rinichi sau ficatul care sunt acolo, ascunse vederii si daca organismul le accepta nici macar nu le voi simti. Daca vrei facem un alt topic despre transplantul de organe ca sa nu fim offtopic. ok? :D

Prima imagine ce mi-a trecut prin cap cand am citit articolul cu pricina a fost Michael Jackson alb. Pur si simplu o oroare. Daca inca mai e nevoie de explicatii vis-a-vis de simbolistica acestui cuvant.....va sugerez sa-i studiati fata asa cum arata acum la cativa ani dupa "revolutionara schimbare de imagine". No offence to anyone!

femeia aia, din momentul in care a avut accidentul, oricum nu mai este un om normal, pentru ea uitatul in oglinda nu mai reprezinta acelasi lucru

Acelasi lucru pentru MICHAEL, MICHAEL (jackson, n.a.). E o alegere pe care au facut-o, unii din disperare,altii din dorinta de a parea altceva dec

Noua ne e usor sa ne dam cu parerea,nu credeti ca femeia aia a stat multa vreme sa se gandeasca ce sa faca?

Credeti ca ei i-a fost usor?

A mai fost un reportaj,pe Discovery,despre un transplant"total" de fata.Era vorba de o tanara care a ars in masina ei,si pompierii au crezut ca era moarta cand au stins flacarile...A fost un reportaj dur,si dureros.Aceea fiinta nu se mai putea numi om!Traia cu niste sechele inimaginabile..Cu toate ca nu avea fata(deloc!)Spera sa faca ceva,dar inca nu avea curajul sa se opereze.Erau mai multe probleme privind operatia.Dar stau si ma gandesc oare cat de disperat trebuie sa fii, ca sa accepti orice, pentru...a arata omeneste.

Nu cred ca Michael J.se poate compara cu "povestea "acestei femei...

sfc a scris:

Nu cred ca Michael J.se poate compara cu "povestea "acestei femei...

asa m'am gindit si eu, una e sa ti'o faci tu insuti si alta e sa doresti sa existe o solutie cit de cit....

in fine, in posturile mele precedente ma refeream cum as fi simtit eu sa fi fost in acea pozitie.... cred ca multumitoare inainte de toate.....

Nici eu nu cred ca M.J. se compara cu povestea prezentata de tine sfc sau cu cea a femeii desfigurate de cainii ei. M.J. era un raspuns pentru elandi, si daca vrei, un mod de exemplifica faptul ca acest transplant nu se muleaza chiar asa de perfect si nu rezolva problema pentru ca sechele tot sunt pe viitor. M.J. a ales de buna voie, nu era desfigurat si cu toate astea acum nu a devenit altceva decat o monstruozitate. Clar ca cele doua cazuri ale celor doua femei sunt cazuri extreme si acest transplant este binevenit insa asta nu va rezolva nici pe departe problema psihica si nici pe cea estetica. Ameliora? probabil. Insa asta tine de natura fiecaruia, de foarte multi factori interni si externi.

spider: nu poti stii daca in mintea lui M.J. (poate bolnava) a fi negru era echivalent cu a fi monstruos.

N-am sustinut ca s-ar mula perfect. Dimpotriva, am spus ca fata se sprijina pe viscerocraniu, care probabil nu este identic cu cel al moartei; si astfel, este putin probabil sa se pastreze chipul. Dificultati psihologice mai sunt, dar intre a fi fara fata sau a avea una oarecare...

Fara chip te poti simti ca inexistent, intr-un fel pe buna dreptate. Si asta chiar imi pare o oroare.

ai dreptate elandi. Insa nu a fi negru e monstruos, ci a fi MJ alb e monstruos. Parerea mea.

La faptul ca viscerocraniul nu este identic cu al moartei m-am gandit si eu cand am scris ca nu s-ar mula perfect. Ca doar se muleaza pe viscerocraniul desfiguratei. Moarta iese din peisaj aici. :D Dar chiar si daca cel caruia i se face transplantul respectiv ar avea viscerocraniul intact, nedesfigurat, pana la urma tot o monstruozitate ar rezulta. Si de fapt asta era paralela pe care am facut-o la M.J.

E greu de spus ce e bine si ce e rau.Uneori durerea sufleteasca nu se vindeca niciodata.Fizic se mai poate face cate ceva.Cred ca femeia aceea incerca sa-si vindece ranile sufletesti provocate de cele fizice.Numai ea poate sti daca e bine sau e rau...sau poate nici ea.Dar omul incearca intotdeauna sa nu fie dat la o parte.Singuratatea este moartea morala a unui om,si ea probail se gandea ca desfigurata va fi izolata si ignorata de cunoscuti;si a incercat ..."imposibilul".

Nu cred ca putem sa-i uram decat sanatate.Si sa nu ajungem niciodata in situatia ei de a alege in viata sa facem lucruri puse la indoiala privind moralitatea.

"Medicii spun că există riscul ca transplantul să fie respins de organismul pacientei şi că din această cauză ar putea avea nevoie de tratament pentru tot restul vieţii.

[...] pacienta ar putea avea probleme din cauză că musculatura feţei din jurul gurii este extrem de complexă. De aceea, este posibil ca femeia să nu aibă o mimică prea expresivă.

....se pare că medicii francezi au