Asta asa este.Accept sa fiu un personaj negativ, cu conditia sa nu ranesc sufletul nimanui dintre cei cu care vorbesc si mai ales care imi sunt prieteni.
Orasul doarme,ceata buluceste,
Alunecand ca pe un patinoar,
Si alba-n noi , tacut se prelungeste,
Ca un Matisse, Verlaine sau un Renoire.
Iluzii trec in alb printre copaci,
Pe-aleile de doruri desfrunzite,
Si iti zambesc atuncea cand tu taci,
Privind decorul toamnei otravite.
Cu umbra pasilor, calcand himeric,
Noi ocolim pe strazile pustii,
Vestigiile-nchise emisferic,
In noaptea care moare catre zi,
Sarutul tau, incremenit pe-o banca,
De purpura acum s-a luminat,
Si-aleile cu umbra noastra pleaca,
Fosnind din frunze, catre inserat.
Orasul doarme, ceata buluceste,
Alunecand ca pe un patinoar,
Si alba-n noi, tacut se prelungeste,
Ca un Matisse, Verlaine sau un Renoire.
