Nu am curaj sa imi recuperez lucrurile!

Ma a scris:

Ce ganduri iti vin in minte cand trebuie sa ceri acel lucru inapoi? Iti vine ceva in minte, ai anumite sentimente?

Nu stiu sa spun exact.Teama ca voi supara persoana respectiva si voi declansa o situatie careia nu i-as face fata,cred.Desi stiu ca dreptatea e de partea mea.Asta e:teama ca mi-l voi face dusman.

Roxana5 a scris:

Am inceput sa consider ca face parte din natura umana faptul de a nu restitui lucrurile imprumutate

Cred ca toti ne luam tzepe de genul asta, iar eu am hotarat sa nu mai imprumut nimic... tot ce dau, dau cadou.

Daca nu am sansa sa refuz un imprumut (pentru ca as crea o situatie penibila) consider din prima ca obiectul imprumutat nu mai e al meu.

Revin asupra raspunsului tau.Si nu ti s-a intamplat sa te trezesti "curtata" des de amatori din astia de cadouri gratuite?Eu da,pe langa faptul ca au o atitudine sfidatoare,asa ca am renuntat la tactica asta.

singer a scris:

Revin asupra raspunsului tau. Si nu ti s-a intamplat sa te trezesti "curtata" des de amatori din astia de cadouri gratuite?Eu da,pe langa faptul ca au o atitudine sfidatoare,asa ca am renuntat la tactica asta.

Am avut probleme cu familia mea, care considera ca e o datorie sa le dau cadouri si bani pentru ca locuiesc intr-o tara cu posibiltati mai mari (Statele Unite) si pentru ca e datoria copilului sa isi ajute parintii. Mi-a luat foarte multi ani pana sa ma prind ca in primul rand am o datorie fata de mine (si familia mea nou formata). Din cauza cererilor prea mari din partea familiei nu am avut sansa sa atrag si alti "prieteni".

In ultima vreme m-am schimbat foarte mult, acum consider ca schimbul echitabil e cel mai sanatos si ca a darui nelimitat nu e o virtute (poate sa fie o invitatie la codependenta). Un articol interesant:

http://www.allaboutlifechallenges.org/roma...odependenta.htm

Si mie imi era teama sa nu supar, sa nu imi fac dusmani, sau sa nu imi pierd prietenii, aprecierea parintilor si rudelor. La o analiza amanuntita mi-am dat seama ca imi fac mai mult rau pastrand langa mine pe cei care nu ma respecta si am renuntat la unii "prieteni". In plus, am scapat de teama ca prietenii ma vor parasi daca nu ma comport intr-un anumit fel; acum consider ca e normal sa nu pot fi prietena perfecta pentru toata lumea si prefer un cerc restrans.

Da, tactica cu cadourile gratuite nu e buna, dar eu cumpar obiectele care imi plac foarte mult si sunt ieftine in dublu exemplar: de exemplu filme care mi-au placut mult, sunt reduse si pe cale de disparitie in urmatoarele saptamani(cum au fost Amadeus, Under Suspicion si filmul japonez Love Letter). Un DVD il consider destinat sa fie cadou, daca il imprumut si se intoarce zgariat sau nu se mai intoarce imi ramane al doilea, daca totul decurge firesc, cel nedesfacut poate fi un viitor cadou. Cand imprumut un lucru consider in acel moment ca sunt in stare sa renunt definitiv la el, daca nu pot prefer sa nu imprumut.

Eu nu inteleg de ce ti-e jena sa ceri ceva ce-ti apartine...?Ce-ti poate face persoana respectiva?In cel mai rau caz iti spune ca nu are acel obiect...asta daca te duci dupa o saptamana...si s-ar putea sa iti spuna adevarul...

Dupa un scurt timp,cand crezi tu si-ar fi terminat treaba cu obiectul respectiv,te duci frumusel la persoana in cauza si intrebi daca ii mai trebuie acel lucru,pentru ca ai nevoie tu de el...Nimic mai simplu!Curaj!

As vrea sa mai adaug ceva...

Da, e bine sa inveti sa spui nu, dar deseori expresii ca: "nu, nu pot, nu vreau, n-am timp" starnesc ura si conflicte.

De aceea e mai bine sa spui NU fara sa pronunti cuvantul NU , asa cum invatam la cursurile de comunicare in business De exemplu cineva iti cere o favoare sau iti propune o afacere. Refuzul trebuie sa fie de genul: "Multumesc pentru propunere, e o idee interesanta, dar acum sunt foarte ocupata (cu serviciul, scoala, etc.)." Genul asta de raspuns suna destul de idiot cand e folosit in viata personala, dar nu genereaza conflicte.

In cazul tau, raspunsuri fara negatie ar suna asa: "Am o singura umbrela, dar pot sa vin cu tine pana la cel mai apropiat magazin sa iti cumperi una." "Am un singur pix!"(adica al tau).

Am observat ca atunci cand te pui pe tine pe primul loc (asa e firesc) esti respectat.

(La unele cursuri de prim ajutor in caz de accidente esti intrebat: "Cine este persoana pe care o salvezi prima data?" Toti tind sa raspunda: copilul, colegul, dar raspunsul corect este "Eu, pentru ca daca ma salvez pe mine, atunci am sansa sa salvez apoi si pe altii.")

Cred ca asa trebuie sa fie si in viata normala, dar noi invatam de mici sa satisfacem nevoile si dorintele parintilor mai intai, iar nevoile si dorintele noastre le punem pe locul doi si apoi continuam cu tiparul asta...

Presupun ca ai reusit de cateva ori sa-ti stapanesti impulsul de a te duce si a-i cere lucrul respectiv. Te-a macinat atat de tare incat nu ai putut rezista prea mult si i-ai facut o vizita pt recuperarea lucrului? In afara celor mentionate de tine, care consideri ca a fost evenimentul declansator pt. care ai inceput sa ai aceasta teama? (lucrul cel mai important pe care l-ai recuperat sau nu l-ai recuperat)

Invata si tu sa faci diferenta intre bunavointa si prostie.

Ceea ce faci tu nu este bunavointa, este prostie.

Nimeni nu iti furnizeaza o reteta pentru a-ti castiga 'curajul', doar tu poti sa iti schimbi comportamentul si sa iti revizui slabiciunile.

Ia fa-ti o data o lista cu ce ai de recuperat si cere-le lucrurile inapoi fara remuscari.

Nu tu le datorezi lor o eventuala explicatie, ei iti datoreaza tie.

Gandeste-te ca e ca atunci cand ti-e jena sa ii spui unui hot ca ti-a furat ceva.

E condamnabil sa ceri inapoi sau sa nu returnezi ce ai imprumutat?